DNA face de luni primele inculpări de persoane în Mega-Dosarul IT/Adrian Năstase, Remus Truică, Eugen Bejinariu şi Dan Nica, primii inculpaţi
După audierile de joi după-amiază şi cele din cursul zilei de vineri, DNA încheie procesul de audiere a persoanelor vizate de Mega-Dosarul IT, unde, spun sursele noastre, şpăgile au depăşit suma de 150 milioane de dolari. Dealtfel, şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, a declarat în urmă cu nici o lună că valoarea estimată a şpăgilor a fost de circa 80 milioane de euro.
DNA va trece, începând de luni, la etapa acuzaţiilor directe. Astfel, DNA va începe urmărirea penală pe numele primilor 10 responsabili pentru contractele păguboase de licenţiere. Alte 30 de persoane, unele cu răspundere ministerială aflate acum în Parlament, sunt vizate de investigaţie.
Sursele noastre spun că că până să ajungă la oficialii corupţi, banii guvernamentali au fost plimbaţi printr-o căsuţă poştală folosită, în 2009, şi pentru finanţarea unui transport aerian de armament prin Thailanda. Sursele mai spun că pentru împărţirea şpăgilor s-au folosit 25 de societăţi off-shore. Iar procurorii DNA au indicii că la capătul fiecăruia din cele peste 25 de off-shore-uri s-a aflat câte un oficial guvernamental. Pentru că banii statului român nu au rămas în realitate la Fujitsu, corporaţia a făcut în 2012 declaraţii rectificative.
Prima perioadă vizată de anchetă este cea de negociere, avansuri plătite pentru consultanţă, încheierea contractului-cadru şi primele facturi emise şi plătite de Guvern. Lista inculpărilor va începe, de aceea, cu Adrian Năstase, semnatarul Hotărârii de Guvern, care la data negocierilor era înconjurat de două personaje cheie: Remus Truică şi Eugen Bejinariu. O scrisoare de intenţie pentru licenţiere a fost semnată, în septembrie 2003, de Dan Nica, din poziţia de ministru al comunicaţiilor, cu Steve Ballmer – CEO Microsoft. Contractul de bază (5,45 milioane dolari) a fost semnat însă cu Fujitsu, după şase luni, de Eugen Bejinariu (fost şef SGG) cu Markus Dekan şi Mazinger, de la Fujitsu Austria.
Șapte luni mai târziu, pe 3 noiembrie 2004, în ajunul alegerilor prezidenţiale, Eugen Bejinariu a semnat primul act adiţional – extinderea până la 19,370.500 de dolari a contractului fiind girată de Doina Petrache. Doar că licenţele Microsoft erau puse la dispoziţie de Scop Computers, care a primit 7,5 milioane de dolari din suma de pe primul act adiţional. A mai durat o săptămână (11.11.2004) până când Eugen Bejenariu şi Mihai Tănăsescu au semnat “Scrisoarea de confort” pentru deblocarea banilor pe care Fujitsu i-a transferat în scurt timp în offshore-ul Profinet şi i-a disipat apoi în mai multe ramificaţii de firme off-shore.
Ce de-a doua componentă a anchetei vizează reînceperea negocierilor pentru extinderea contractelor. Care s-a demarat la 26.02.2008. Suma vizată în acest caz este de 26.172.156 de dolari, adiţionată cu TVA-ul până la 31.144.865 printr-un act separat de același ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţionale, Karoly Borbely. Negocierile, semnarea contractelor, recepţia şi plata în acest s-au petrecut cu viteza fulgerului. Banii au fost transferaţi prin off-shore-ul Colina, administrat de Ian Taylor, indicat de rapoarte oficiale privind crima organizată drept gestionarul unui imperiu off-shore cu peste 2.500 de firme implicate în spălare de bani, trafic de droguri şi armament.
În 25.11.2008, după modelul brevetat în 2004, Fujitsu este chemat să mai încheie un al patrulea contract care viza retroactiv perioada 2007-2009 în valoare de aproape 27 de milioane de lei.
Fluxurile financiare transmise de Fujitsu parchetului Viena şi DNA, la Bucureşti arată că de la subcontractorii Profinet şi Colina Investments LLC, banii au plecat spre firme şi persoane care aveau legătură cu CEO-ul Fujitsu de la acea vreme – Victor Malinowski. Aceleaşi firme au fost interpuse ulterior şi în contractul pentru Securizarea Frontierei de Stat – pentru care Fujitsu (condusă atunci în România de Claudiu Florică) a avut, în acte, rol de consultant.
Informaţii despre facturi neachitate de guvern către Fujitsu şi companii off-shore interpuse în plăţile pentru informatizarea României au ajuns, pentru prima dată la DNA, în 2011. Fujitsu Technologies Solutions a făcut propriul audit intern din care rezulta că firma a rămas încărcată cu facturi neachitate pentru contracte anterioare, dar şi că plătise mai mult de trei sferturi din încasările guvernamentale pe serviciile neidentificabile ale unor firme din paradisuri fiscale.
