„Discuția despre înfrângere ia amploare în Rusia. E timpul să ne gândim care sunt costurile și oportunitățile pentru Rusia după îndepărtarea lui Putin“
Sociologul arată că Putin încearcă să țină mai departe legată populația în jurul său descriind un scenariu apocaliptic dacă are loc o înfrângere – Moscova ocupată, femeile violate, copiii crucificați etc. Sunt, evident, niște minciuni, spune Iudin, și trebuie văzut cum se poate dezlega ideea înfrângerii de cea a catastrofei, scrie ziaristii.com .
Putin păstrează o capacitate semnificativă de a mobiliza alți oameni și de a reprima opoziția, însă realitatea e că armata are un moral foarte scăzut și Iudin spune că, deși nu e militar, își dă seama că ar fi suficiente câteva înfrângeri ca să aibă loc o prăbușire.
E clar că și poporul rus are o vină, admite profesorul, dar aceasta trebuie totuși despărțită de cea a lui Putin, direct responsabil pentru ordinul invaziei. „În loc să încercăm să ne dăm seama ce parte a Ucrainei va fi suficientă pentru Putin (răspunsul meu este întotdeauna Dresda), este timpul să ne gândim care sunt costurile și oportunitățile pentru Rusia după înfrângerea și îndepărtarea lui Putin”, mai scrie Grigori Borisovici Iudin.
Mai jos, analiza postată de acesta pe contul său de Twitter.
„Rusia a pierdut deja când a fost lansat acest război – țării i s-a făcut un rău de nedescris. Încheierea acestui război prin recunoașterea granițelor recunoscute internațional ale tuturor țărilor nu este o înfrângere pentru Rusia, ci un început al renașterii“
„Un indicator important pentru mine este cât de des vorbesc oamenii din Rusia despre o posibilă înfrângere. Trebuie să mărturisesc că acum se întâmplă foarte des, ceea ce reprezintă o schimbare dramatică față de primele luni ale războiului.
O bună bucată de vreme, nimeni nu a avut pe buze cuvântul „înfrângere”, chiar dacă considera că invazia a fost o alegere nebunească. Acest lucru s-a schimbat.
În timp ce majoritatea din Rusia rămâne detașată și preferă să evite gândurile negre, cei care îndrăznesc să gândească acceptă din ce în ce mai mult faptul că războiul se va încheia probabil cu o înfrângere.
Acest lucru se aplică poate mai ales celor care tind să-l susțină pe Putin în acest război dintr-un motiv sau altul (în principal pentru că nu reușesc să facă diferența între interesele lui Putin și cele naționale). Este o stare de spirit pe care o observ la oameni din diverse domenii, toate destul de elevate.
O stare de spirit similară se revarsă în sfera publică. Atât Prigojin, cât și Kadîrov își fac jocurile lor, dar printre rânduri lasă să iasă la iveală evaluarea comună a situației. Kadîrov spune că „este foarte dificil”, în timp ce Prigojin avertizează asupra unei catastrofe iminente.
Întreaga luptă publică între lorzii feudali ai războiului face extrem de dificil să ne imaginăm că această armată va obține vreun succes. Limbajul lor proiectează o înfrângere, și asta aud deseori – „Nu știu cum se poate încheia cu o victorie”.
Nu sunt expert militar, dar am o viziune mai bună asupra moralului din armata rusă. Acesta este foarte scăzut, iar cele două motive pentru a merge la război rămân (1) șansa rară de a câștiga niște bani și (2) supunerea.
Nu m-ar mira ca armata rusă să se prăbușească după câteva eșecuri. Nu am idee cât de probabil este acest lucru (capacitățile ofensive ale Ucrainei sunt deseori dezbătute), dar consider că este o posibilitate clară.
Mass-media controlată de stat pregătește publicul pentru posibilele eșecuri.
Capacitatea lui Putin de a recruta mai mulți soldați rămâne semnificativă, dar limitată. Important este că este afectată de situația de pe câmpul de luptă. Nimeni nu vrea să facă parte dintr-o armată care pierde, dar acest lucru contează mai mult pentru tipul de motivație dominant în rândul soldaților ruși.
Toate acestea sunt semne timpurii, bineînțeles, iar Putin va stinge constant flăcările. Pentru a se traduce în acțiune, aceste atitudini ar trebui să se bazeze pe o anumită viziune despre cum ar putea arăta viitorul.
Aceasta pune o întrebare dificilă. Cum ar putea arăta o înfrângere?
Putin a avansat ideea că o înfrângere va însemna invadarea Rusiei, țara dezmembrată, femeile rusești violate, copiii măcelăriți și crucificați, străinii conducând țara. Chiar și Kovalev (oligarhul considerat regele imobiliarelor din Rusia, care acum câteva zile a avut o postare foarte critică față de desfășurarea războiului – n. red.) termină prin a sublinia că o înfrângere ar fi o catastrofă.
Mulți ruși sunt convinși că țara este amenințată mortal de forțele NATO. De mai multe ori mi s-a spus de către oameni pe care îi respect ca fiind cu realiști că totul este extrem de rău, dar ce putem face – „dacă nu luăm Kievul, ei vor lua oricum Moscova”.
Conversația despre înfrângere ia amploare în Rusia și este important să dezlegăm ideea de înfrângere de teama de catastrofă. A cui va fi această înfrângere? Aceasta este o altă întrebare.
Deși nu există nicio îndoială că poporul rus își va asuma o responsabilitate semnificativă pentru acest asalt brutal asupra Ucrainei – este totuși important să discutăm despre responsabilitatea diferențiată. Înfrângerea planurilor atroce ale lui Putin ar trebui să fie separată de înfrângerea Rusiei.
Rusia a pierdut deja când a fost lansat acest război – țării i s-a făcut un rău de nedescris. Încheierea acestui război prin recunoașterea granițelor recunoscute internațional ale tuturor țărilor nu este o înfrângere pentru Rusia, ci un început al renașterii.
Nu este o coincidență faptul că Zombie TV (Rossia 1, postul public de la Moscova – n. red.) încearcă să convingă publicul că „toată lumea va merge la Haga dacă pierdem”.
Aceasta este însă o minciună care nu trebuie susținută. Ei (elitele politico-militare și economice ale Rusiei – n. red.) vor pierde și se vor duce în iad, iar ei știu acest lucru. În timp ce NOI (adică poporul rus – n. red.) am pierdut deja când a început acest război, iar noi va trebui să reconstruim țara și să începem să restabilim relațiile cu vecinii.
Această nouă atitudine emergentă oferă noi oportunități. În loc să încercăm să ne dăm seama ce parte a Ucrainei va fi suficientă pentru Putin (răspunsul meu este întotdeauna Dresda), este timpul să ne gândim care sunt costurile și oportunitățile pentru Rusia după înfrângerea și îndepărtarea lui Putin.
Aceasta este o sarcină atât pentru conversația dintre ruși, cât și pentru un dialog internațional. Nu există nicio îndoială că Putin va face tot posibilul pentru a exclude această conversație. Dar cu cât mai repede apare soluția, cu atât mai repede se va încheia acest război în mod drept și corect.“
