Radu Irimescu a fost ambasadorul Regatului României la Washington în perioada interbelică și prieten al președintelui american Dwight Eisenhower, prin intermediul căruia l-a cunoscut pe un alt șef de stat american-Richard Nixon, cu care a avut relații apropiate.

Radu Irimescu s-a născut la Galați pe 9 decembrie 1890 și și-a început educația la liceul militar din Iași, urmând ulterior Școala de artilerie și geniu (1907-1908) și mai apoi cursurile Academiei Navale din Kiel completate de un stagiu militar în marina imperială germană (1908-1912).

S-a înscris la „Technische Hochschule” de la Charlottenburg (Berlin), dar și-a întrerupt studiile pentru a lua parte, ca ofițer, la campania din 1913 din Bulgaria în timpul celui de-al doilea război balcanic.

În pas cu preferințele elitei tehnice a societății, urmează Școala de pilotaj de la Băneasa (octombrie 1915 – august 1916), obținând brevetul de pilot, iar de la 1 ianuarie 1918 va fi numit comandant al Grupei I de aviație.

După demisia din aviație, Radu Irimescu declara în presa vremii: „Aeronautica este astăzi sugrumată în viața ei în cleștele formatismului și formelor nesfârșite care nu au putut lua ființă decât din dorința de a acoperi cu acte, fapte. (…) În momentul despărțirii declar sus și tare, că aeronautica nu va putea progresa decât dacă va fi eliberată și descătușată de cămașa de forță în care este strânsă de birocratismul și formalismul aministrativ, care o împiedică de a se antrena, funcționa, întreține, repara și dota”.

După Primul Război Mondial, în anii 1919-1920 urmează Școala de Mine de la Universitatea din Columbia (SUA) obținând diploma de inginer. Grație abilităților sale va deveni directorul Sucursalei New York a Băncii Crissoveloni, director al Uzinelor Reșița și director comercial la Societatea generală de Gaz și Electricitate din București.

A dotat armata americană cu cauciucuri în al Doilea Război Mondial

Pare a se fi bucurat de simpatiile camarilei carliste, fapt sugerat de funcțiile amintite anterior (n.r. domeniul Reșița-Călan fiind un „apanaj” al regelui Carol al-II-lea), dar mai ales de numirile sale de șapte ori în guvern ca subsecretar la ministerul Apărării Naționale, desemnat senator, iar ulterior numit chiar ministrul noului Minister al Aerului și Marinei.

Ca un apogeu al carierei sale profesionale în anul 1939 a fost numit ambasador al României în SUA, funcție din care si-a dat demisia în momentul venirii lui Ion Antonescu la putere.

După demisia din diplomație si-a deschis o fabrică de cauciucuri, cu care a dotat armata americană în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial .

După război, firma acestuia a fuzionat cu fabrica Fierrseton, fiind numit noul director general al companiei. În ziarele vremii apărea știrea că Radu Irimescu, fost ministru a obținut cetățenia Statelor Unite și ca urmare, conform articolului 36, alineatul 1 și articolului 37 din legea privitoare la dobândirea și pierderea naționalității române, începând din 19 ianuarie 1939 si-a pierdut automat cetățenia română.

Ca urmare a câștigării noii sale cetățenii, i s-a retras cetățenia statului român, iar averea sa evaluată la circa 500.000.000 lei, formată din diferite acțiuni, a fost sechestrată la începutul anului 1942.

Nume conspirativ-„Irinel Pop”

La președinția Consiliului de Miniștri există note încă din 1940 cu privire la diplomatul gălățean. Într-un referat acesta apare ca „fost trimis extraodinar și ministru plenipotențiar al țării la Washington care nu s-a reîntors în România”.

Deși în „Darea de seamă” pentru anul 1943 a Jockey Clubului Român, figura ca membru permanent alături de alte două personalități române, Ernest Urdăreanu și Constantin Laptew, raportul oferit Ministerului Afacerilor Interne arăta faptul că acestora „li s-a retras cetățenia română, fapt care nu le mai dă dreptul să facă parte dintr-un club românesc și să figureze alături de celelalte personalități ale statului Român”.

Din verificările arhivelor Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), cercetătorul Emilian Tilibaşa a stabilit că numele lui Radu Irimescu apare mai tarziu, în anul 1970, de data aceasta în notele Securității.

Astfel, se relata că în ziua de 7 septembrie 1970 a aterizat în București pentru a vizita locurile natale, Galațiul, și prietenii vechi din București. Printr-o sursă apropiată lui Radu Irimescu, care primise numele conspirativ „Irinel Pop”, Securitatea a putut afla multe din gândurile fostului politician român.

Trei ore de discuții la masa de seară cu Richard Nixon

Astfel, fostul diplomat a relatat că a fost prieten cu secretarul de stat Forster Dulles și fostul președinte american Dwight Eisenhower, prin intermediul căruia l-a cunoscut pe președintele Richard Nixon. Din relatările diplomatului român aflăm că Richard Nion l-a vizitat „servind masa de seară la Irimescu, unde a stat de discuții timp de 3 ore”.

Cercetătorul Emilian Tilibaşa a scos la iveală din arhivele CNSAS faptul că Richard Nixon i-a vorbit lui Radu Irimescu despre entuziasmul pe care l-a simțit după primirea făcută de poporul român, dar și despre luciditatea și sinceritatea conducătorilor statului nostru.

Nixon a mai menționat că România era singura țară comunistă independentă, lucru pentru care conducătorii români meritau toată admirația.

Această părere o avea și Radu Irimescu, apreciind acest lucru ca o realizare deosebită a României în circumstanțele grele în care se afla la acea vreme. Radu Irimescu a scos în evidență faptul că niciodată România nu s-a bucurat de un prestigiu mai mare în străinătate ca la acel moment.

Mai departe a apreciat „în mod deosebit construcțiile din București pe care a reușit să le vadă, precum și curățenia Bucureștiului. A criticat înschimb modul total defectuos de deservire a străinilor în hoteluri, dându-se exemplu pe el, în plus relatând un alt fapt neplăcut când în holul hotelului o cetățeancă engleză, căreia i se comunicase că are rezervată o cameră, în schimb nu i s-a dat și a fost văzută plângând stând pe bagaj în holul hotelului. Acest lucru i s-a confirmat si de un articol din ziarul QUIK din R.F.G., care arăta cum chelnerii români de pe litoral schimbă etichetele de pe sticlele de vin, înșală la listele de plată, iar personalul hotelurilor fură din camere”.