Din culisele întâlnirii magistraților români cu Timmermans. „Cea mai profundă considerație pe care ne-a arătat-o cineva vreodată”
"Dreptul de a vorbi si de a apara valorile in care credem nu ni-l poate lua nimeni. Sa nu uitam ca 300 de spartani au pierdut batalia de la Termopile doar pentru ca au fost tradati". Asa a plecat la Bruxelles un grup de magistrati romani, pentru a transmite mesajul a mii de procurori si judecatori romani despre felul in care politicul ii sufoca si le trateaza indepedenta ca pe un bolnav dependent de aparate care pot fi oricand inchise. Si au intalnit acolo normalitatea, consideratia si caldura celor acuzati ca vor raul Romaniei si au primit impresionante dovezi de respect si solidaritate.
Este ceea ce a relatat in exclusivitate pentru Ziare.com copresedinta Asociatiei Forumul Judecatorilor, judecatoarea Anca Codreanu de la Tribunalul Brasov, unul dintre cei care au stat fata in fata cu prim-vicepresedintele CE Frans Timmermans si cu expertii MCV.
Magistratii romani n-au avut nevoie de pile si interventii pentru ca vicepresedintele CE Frans Timmermans sa-si dea agenda peste cap ca sa-i primeasca: "Exista si spatii in lumea asta unde poti respira fara sa te recomande pozitia, anturajul, opulenta financiara. (...) Europenii sunt constienti ca o bresa in structura statului de drept dintr-o anumita tara reverbereaza inzecit in alta parte, cum au inteles ca zbaterea magistratului roman pentru independenta este creuzetul ce contribuie la devenirea lui ca magistrat european".
Judecatoarea Anca Codreanu a povestit culisele si atmosfera intalnirii impresionante cu Frans Timmermans, dar si cele intamplate pe scarile Palatului de Justitie din Bruxelles: "am primit un telefon de la un politist care m-a intrebat daca sunt 'Anca', s-a prezentat, la randul lui simplu, 'Francois' si m-a intrebat daca totul 'a mers bine'. Un alt gest de un firesc coplesitor".
De ce ati simtit nevoia sa plecati la Bruxelles? Ca sa va plangeti? Ca sa "parati"? Ca sa va faceti publicitate ca lideri de asociatii?
Ca sa transmitem un mesaj al carui sens a fost ignorat de cand am inceput sa protestam pentru prima data. Mesajul ca simtim cum politicul ne sufoca treptat, progresiv, de doi ani incoace, cum incearca sa ne conecteze independenta, ca pe un bolnav la reanimare, de fire pe care sa le poata taia el oricand.
Fara falsa modestie, cred ca Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania nu mai avea nici cel mai mic motiv pentru a-si face publicitate in interiorul sistemului judiciar, intrucat de mai bine de doi ani de zile redacteaza constant zeci de memorii sustinute de sute, unele chiar de mii de colegi. Reamintim ca 4.000 de magistrati au sustinut memoriul AFJR pentru retragerea legilor justitiei.
AFJR a redactat cele trei cereri de sesizare a Comisiei de la Venetia, insusite ad litteram apoi de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, care avea calitatea de a promova sesizarea, a intocmit puncte de vedere la toate conflictele juridice de natura constitutionala solutionate de CCR implicand autoritatea judecatoreasca, observatii la proiectele de modificare a legilor justitiei, CP, CPP, precum si multe altele. Faptul ca asociatia noastra a fost citata in avizele/rapoartele Comisiei de la Venetia, GRECO sau Comisiei Europene este notoriu.
Cum v-a venit ideea?
Ideea de a ne duce la Bruxelles s-a ivit pentru prima data anul trecut, dar a cazut in uitare, atat timp cat am mai crezut ca protestele magistratilor din toata tara pot duce la vreun rezultat.
Si, brusc, exact in data de 3 martie 2019, ideea a fost resuscitata si a creat un nou val de coeziune, caracterizat "nebunie" de unii. Ni s-a parut ca unicitatea demersului va contribui cu siguranta la propagarea mesajului.
La urma urmei, ce magistrati au mai recurs in istoria Uniunii Europene la radicalul gest de a se deplasa in inima acestei institutii pentru a se face auziti?
Ca urmasii cu multa scoala ai lui Badea Cartan.
Au fost colegi care, la trei dimineata au luat un bus spre Bucuresti, calatorind vreo 2-3 ore, avion catre Charleroi, bus catre Bruxelles, transport in comun, au participat la protestul de pe trepte, iar apoi au refacut traseul de mai sus, revenind acasa, in aceeasi zi.
Le multumim, lor si tuturor celor care ni s-au alaturat, pentru ca au plasat un principiu deasupra oboselii cronice pe care o resimtim fiecare dintre noi si au aratat ca atunci cand crezi in ceva nu exista bariere.
Si cumva asa a fost, pentru ca, in pofida faptului ca noi am procedat invers, alegand ziua in functie de posibilitatea anuntata de cei mai multi dintre colegi, iar in 4 aprilie, initial, Frans Timmermans era ocupat, destinul ne-a rasplatit eforturile si ne-a acordat o fereastra de 45-50 de minute din timpul lui.
Aceasta vizita este un semn ca nu va mai simtiti reprezentati de CSM, organismul care ar fi trebuit sa asigure comunicarea inclusiv cu institutiile europene?
CSM a reusit intr-un timp record sa fie cel mai criticat consiliu de la reglementarea constitutionala a acestui organism si pana in prezent. Nu poti sa te simti reprezentat de o institutie care astazi apara independenta intregului sistem judiciar fata de afirmatiile ministrului Justitiei in cazul dosarului Belina, cand acesta a aratat ca "procurorii nu pot verifica legalitatea hotararilor de guvern", dar acelasi Plen desfiinteaza hotararea "maine" (metaforic vorbind, procedural au trecut 4 luni) la cererea aceleiasi persoane fata de care stabilisera initial ca incalcase independenta sistemului, respectiv ministrul Justitiei.
Nu te poate evident reprezenta un organism care, pentru a-ti apara independenta si reputatia in raport de calificativul "sobolani" pe care niste politicieni il rostogolesc public, are nevoie de o cerere semnata de sapte sute de magistrati si nu o face din oficiu. Nu mai spun de criticarea publica a raportului MCV, de ignorarea avizului Comisiei de la Venetia...
Intalnirea cu oameni politici, precum dl Timmermans, nu reprezinta o incalcare a obligatiilor de rezerva si apolitism ale unui magistrat?
Potrivit legii, judecatorii si procurorii nu pot sa desfasoare sau sa participe la activitati cu caracter politic si sunt obligati ca, in exercitarea atributiilor, sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea, in orice mod, a convingerilor lor politice, dar pot fi membri ai unor comisii de intocmire a proiectelor de acte normative, o spune art. 11 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
Ganditi-va ca am fost invitati si am participat la dezbaterile Comisiei Iordache, am fost invitati la Cotroceni, cu acelasi scop, acela de a ne spune parerea cu privire la modificarile, interminabile ce-i drept, dar aici nu mai e vina noastra, ce se doresc a fi aduse legilor justitiei, Codului penal si Codului de procedura penala.
Au incercat unii sa convinga nu doar spatiul public, ci si pe noi insine, ca nu avem acest drept. Si, astfel, s-au adunat 61 de presedinti si vicepresedinti de instante care au compus o epistola, pentru a ne atrage atentia ca nu vorbim in numele nimanui si ca pana si acest drept elementar trebuie sa ni-l exercitam prin interpusi, care, sa nu uitam, au efemera calitate de "manageri".
Dreptul de a vorbi despre problemele acestui sistem si de a apara valorile in care credem nu ni-l poate lua nimeni. Sa nu uitam ca 300 de spartani au pierdut batalia de la Termopile doar pentru ca au fost tradati.
Si in timp ce unii dintre cei 61 de manageri nici macar nu si-au asumat demersul in nume propriu, semnand cu titulatura functiei pentru al carei uz intr-un astfel de scop ar fi avut nevoie de hotararea unei adunari generale pe care nici macar nu au convocat-o, noi am dat publicitatii mandatul pe care ni l-au acordat aproximativ 1200 de colegi, in scopul deplasarii la Bruxelles.
Cine v-a platit deplasarea?
Stiu ca am fost acuzati si de partizanat sorosist, de faptul ca ne-am deplasat la invitatia unui anumit om politic, ca ni s-au platiti diurne si multe alte defaimari. Precizez ca fiecare dintre noi a suportat costul propriei deplasari, am fost in concediul nostru de odihna, pentru plata diurnei neexistand, de altfel, vreun temei, si nu ne-am intalnit cu niciun politician roman, neprimind vreo atare invitatie.
Cum ati obtinut intalnirile cu oficialii de la Bruxelles? Cine a facut "oficiile"?
Oricat de banal ar parea, intalnirile le-am obtinut expediind electronic o scrisoare, iar reputatia noastra si recunoasterea ca experti tehnici citati frecvent de entitati internationale relevante (Comisia de la Venetia, Comisia Europeana, GRECO) a actionat in consecinta.
Din pacate, romanii sunt inca extrem de tributari mentalitatii de a considera ceva imposibil daca "nu ai pile". Exista si spatii in lumea asta unde poti respira fara sa te recomande pozitia, anturajul, opulenta financiara si asa mai departe. Si, aparent, in acest spatiu firesc am dorit sa ne integram in anul 2007.
Spuneati ca au fost necesare modificari de program pentru aceasta intalnire, deci dl Timmermans a dat dovada de multa flexibilitate. De ce credeti ca a avut atat de mult interes pentru un grup de magistrati romani?
Spre deosebire de factorii de decizie autohtoni, europenii sunt constienti ca o bresa in structura statului de drept dintr-o anumita tara reverbereaza inzecit in alta parte. Si au inteles acest lucru, cum au inteles deopotriva ca zbaterea magistratului roman pentru independenta este creuzetul ce contribuie la devenirea lui ca magistrat european.
Nu vreau aici sa fac diferentieri injuste intre cei dintre noi care mai au putini ani pana la pensie si cei mai tineri. In echipa colegilor care am protestat a existat un procuror care are 24 de ani vechime, deci doar un an pana la pensie. Ce te poate impinge la un astfel de gest, in afara fortei principiilor dupa care te ghidezi?
Ce ati vorbit cu dl Timmermans?
Nimic secret, aceleasi lucruri pe care le repetam la nesfarsit in tara, in fata a doua categorii de destinatari: cei care ne ignora deliberat si cei pe care nu-i intereseaza.
As putea sa povestesc mult doar despre impresia pe care mi-a creat-o Frans Timmermans. Ne-a intampinat personal in afara biroului sau si ne-a condus inauntru. Nu somptuozitate goala, nu mese de lemn sculptat, nu zeci de metri distanta intre el si interlocutori, nu consilieri care sa te alinieze si sa te ridice in picioare, in evidenta asteptare a sosirii lui.
In schimb, o biblioteca, cu multe, multe carti si, de o parte si de alta a unei masute simple de sticla, ne-au despartit doar 50 de cm. Atat. Cordial, zambitor, asa cum pot fi doar oamenii carora le este harazit sa inteleaga importanta pozitiei pe care o au, dar care nu-i impiedica de a fi de un firesc pe care noi, romanii ajunsi chiar intr-o efemera pozitie de sef instanta/parchet, l-am uitat.
Am discutat cu privire la modificarile aduse legilor justitiei si codurilor penale. La un moment dat, un coleg a intrebat cat timp mai are din cel stabilit. Raspunsul a fost dovada celei mai profunde consideratii pe care cineva ne-a aratat-o vreodata: "urmatoarea mea intalnire asteapta deja, dar spuneti, va rog, tot ceea ce aveti de spus".
Cei care nu au participat niciodata la acest gen de intalniri nu inteleg ce inseamna asta. In traducere libera, o forma de respect absolut. Care a imbracat acordarea unor 15 minute suplimentar timpului alocat.
Concluzia discutiei?
In esenta ceea ce dl Timmermans a spus si in declaratiile publice referitoare la evolutia statului de drept din Romania.
Ati avut si o intalnire tehnica cu cei care se ocupa de MCV, acuzati din Romania ca nu inteleg nimic. Asa e?
Inteleg foarte bine ce se intampla.
Cum v-au tratat? Usoara aroganta, superioritate de Bruxelles?
Nu s-ar putea pune vreodata problema ca expertii Comisiei Europene "sa nu te trateze" bine, repet, codul de conduita impus de valorile occidentale nu include aroganta, lipsa de respect, superioritatea sau infatuarea.
Ti se adreseaza enorm de multe intrebari, din punct de vedere tehnic, nu ai translator. Te-ai compromite daca nu ai fi capabil sa explici direct un concept. Scopul unor intrebari poate fi de a sprijini sau contrazice informatii deja detinute sau poate fi acela de a lamuri anumite chestiuni. Totul la nivel tehnic, juridic, fara aspecte sau implicatii politice ori de alta natura.
Dreptul la informare al entitatilor europene presupune posibilitatea acestora de a dialoga in mod liber si fara presiuni cu magistratii romani ori din alte state membre ale Uniunii Europene.
Cum v-ati simtit sa protestati pe scarile Palatului de Justitie din Bruxelles? Cum va priveau oamenii?
Am fost aproximativ 30 de magistrati, carora ni s-au alaturat judecatori belgieni, presedinta principalei lor asociatii, Manuela Cadelli, Ingrid Heinlein, presedinta principalei asociatii a judecatorilor germani, membra MEDEL, care a venit special cu trenul din Dusseldorf pentru a ni se alatura, procurorul general adjunct al Belgiei, dar si presedintele baroului de avocati franco-belgian.
As fi vrut ca toti colegii ramasi acasa sa poata simti caldura si simpatia acelor oameni, cand ne-au aplaudat, ne-au felicitat ca protestam pentru democratie si au urcat alaturi de noi, pe trepte.
Imediat dupa protest, o romanca, trecand pe langa noi, pe strada, ne-a felicitat, spunandu-ne: "Va multumim din inima pentru ceea ce ati facut, toata Europa e cu voi!". Intreg protestul a durat o ora, la finalul careia am primit un telefon de la un politist care m-a intrebat daca sunt "Anca", s-a prezentat, la randul lui simplu, "Francois" si m-a intrebat daca totul "a mers bine". Un alt gest de un firesc coplesitor.
In tara ati avut reactii legate de aceste intalniri, eventual amenintari cu represalii?
Scrisoarea presedintilor de instante a provocat o mare rumoare in cadrul CSM, acesta intrunindu-se extrem de urgent, de doua ori, in incercarea de a genera un efect disuasiv in legatura cu acest demers, dar in final, ca raspuns al "sesizarii manageriale", a statuat ca doar el ne reprezinta (ceea ce stiam deja), insa redundanta nedublata de substanta nu convinge pe nimeni.
Chiar si acestui CSM i-a fost imposibil sa conchida asupra unei naturi "interzise" a acestei actiuni, in conditiile in care Inspectia Judiciara a clasat sesizarea la adresa unei colege pentru participarea la unul dintre protestele de pe treptele Curtii de Apel Bucuresti, cu motivarea evident extrasa din jurisprudenta CEDO, potrivit careia magistratii au acest drept. Or, noi am inlocuit treptele unei instante dintr-o tara cu cele din alta si si, cu siguranta, am scris istorie.
