Din amintirile unor diplomați (XV)
“Am trecut prin toate direcțiile, începând cu subsolul”
În perioada interbelică, angajarea la Ministerul de Externe se făcea numai după promovarea unui examen scris, prin care candidatul trebuia să demonstreze că are temeinice cunoștințe juridice, de drept internațional și vorbește fluent cel puțin o limbă străină. După promovarea acestui examen de admitere, proaspeții admiși făceau câte un stagiu de câteva luni în fiecare direcție pentru a cunoaște Ministerul de Externe. Acest parcurs l-a făcut și Romulus Cordescu, când a intrat în Ministerul de Externe.
VEDRE DIN BUCURESTI IN PIATA VICTORIEI CU PALATUL SI STATUIA SOLDATULUI SOVIETIC,,Am văzut într-un ziar ,,Concurs”. Şi, cum stăteam lângă Piaţa Romană, pe Dorobanţi, şi Ministerul de Externe era în Piaţa Victoriei, am hotărât să mă duc şi eu să văd despre ce e vorba! Că, repet, dacă stăteam în Drumul Taberei, probabil că nu mă duceam. Că niciodată nu m-am pregătit pentru această meserie. (….) Eu am intrat dactilograf diurnist la Ministerul de Externe. Am luat Ministerul de Externe de la subsol. (…) Ministerul de Externe era în clădirea din Piaţa Victoriei, unde parterul, etajul I şi etajul II erau [ocupate] de mareşalul Antonescu, iar etajul III şi etajul IV erau [ocupate] de Mihai Antonescu. Luând ministerul de la subsol, am trecut pe la toate direcţiile, până în ’43, când a fost din nou concurs. În 1943, am ajuns să lucrez la Direcţia Cifrului şi a Cabinetului. Exact în clipa când am fost recunoscut ca ataşat de legaţie. În ce consta o zi de lucru? Păi, cifrai şi descifrai telegrame! Cam asta era tot! Erau nişte cărţi care se tipăreau din timp, pe care le făcea Cifrul B, că exista şi Cifrul A. Acolo erau cuvinte, expresii, care erau reprezentate din 5 cifre. Şi aceste cinci cifre, puse unele lângă altele, constituiau o telegramă, care se trimitea cu mijloacele de comunicare care existau atunci.
Existau nişte curieri diplomatici, adică oameni care plecau cu anumite documente până în Vest şi apoi se întorceau… Am plecat şi eu odată. La Madrid exista un punct de contact cu americanii, prin profesorul Harris, care era ambasadorul Statelor Unite la Madrid. (…) Deci am mers la Madrid… Şi acolo am stat practic degeaba toată vara. Şi eu am cerut să vin la Bucureşti. Începuseră contacte direct cu sovieticii, prin Cairo, cu Ştirbey şi cu Vişoianu. La Stockholm se duceau tratative cu doamna [Alexandra] Kollontai pentru apropierea de sovietici. În acelaşi timp, [George] Duca, care era la Sockholm consilierul Legaţiei, ducea şi el tratative cu aceeaşi doamnă Kollontai, dar nu în numele celor doi Antonescu, ci în numele Maniu-Brătianu. Contactele pe care le avea Opoziţia se făceau tot prin canalul Ministerului de Externe, dar pe ascuns. La Direcţia Cifrului nu ştiau toţi! Ştiau numai câţiva! Pentru că acolo nu erau toţi în nucleu! ”
[Interviu realizat de Mariana Conovici, 2002]
Sursa: rador.ro
