,,În ziarul Universul erau trecuți toți care au fost scoşi din Ministerul de Externe”

de Octavian Silivestru

Ocuparea României de către trupele sovietice în 1944 şi înțelegerile de la Ialta dintre marile puteri au pecetluit soarta României pentru deceniile care au urmat. Treptat, comuniștii au îndepărtat toate persoanele care – într-un fel sau altul – erau legate de vechiul regim. Astfel, în 1945, majoritatea generalilor au fost arestați și condamnați pentru “crime de război”, pentru că au luptat pe Frontul de Est, împotriva URSS. Apoi, pe 9 august 1946, au fost dați afară din armată 9000 de ofițeri –, aproape tot corpul ofițeresc. La 6 noiembrie 1947, gruparea PNL-Tătărăscu a fost eliminată din guvern și în fruntea Ministerului Afacerilor Străine a venit Ana Pauker, secretară a Comitetului Central a Partidului Comunist Român, sosită în țară odată cu Armata Sovietică. Toți diplomații și funcționarii Ministerului de Externe, considerați nesiguri de către regimul comunist, au fost concediați făra să fie avertizați, fără să li se asigure un nou loc de muncă. Printre tinerii diplomați dați afară din Ministerul de Externe a fost și Dumitru Cosmescu.

,,Ştiu că ne-am oprit în faţa ministerului, pe peluză. Acolo stăteau colegii mei. Nu neapărat colegi din diplomaţie, dar funcţionari administrativi. Care cum venea se oprea acolo, pentru că nu li se dădea voie să intre [în clădirea ministerului]. Probabil că şi pe mine m-a oprit. Nu-mi amintesc. [Nu a ieşit nimeni din minister să ne comunice.] Nimic! Unde să mergem? Pe cine sa căutam? Comuniştii erau instalaţi în minister. Acolo era instalată Ana Pauker. A doua zi sau a treia zi, într-o duminică, am primit ziarul ,,Universul” şi o pagină întreagă era cu epurarea de la Ministerul de Externe. Erau trecuti nominal toți care au fost scoşi din minister, indiferent de grad sau de funcţie. Deci din presă am luat cunoştinţă de chestia asta [de epurare]. Eu nu am mai încercat niciodată să intru în minister. Treceam prin faţă, cum trec şi acum. Mă uit la minister şi mă uit la etajul patru, unde am avut biroul. Lângă Tătărescu! La etajul patru era. Îmi aduc aminte că am vrut să iau legătura cu Tătărăscu. Când am ajuns la el acasă, m-a luat în primire cel care asigura pază. M-a întrebat ce vreau. Şi mi-a spus: ,,Staţi puţin, să anunţ!” Şi pe balcon a ieşit un tânăr, care era om de casă al lui Tătărăscu. Mitu îl chema. Şi s-a dus înăuntru şi a vorbit… şi când s-a întors mi-a spus că domnul Tătărăscu nu mă poate primi. M-a durut! Adică nu eram primit, Tătărăscu nu a vrut să mă vadă. Şi explicaţia… la câteva luni mi-a dat-o Sanda Tătărăscu: ,,Tatăl meu nu a vrut să te primească atunci pentru că nu a vrut să-ţi complice existenţa.” A vrut să mă protejeze. Toate persoanele care veneau la el erau îndepărtate. Tătărăscu nu primea pe nimeni, tocmai ca să nu fie suspectate. „De ce ai venit? Ce ai adus? Ce ai luat?” Cred că ăsta a fost motivul pentru care Tătărăscu nu a vrut să mă vadă. Explicaţia pe care mi-a dat-o Sanda pe mine m-a mângâiat, oarecum, după şocul dureros pe care l-am avut atunci când nu m-a primit. ”

[Interviu realizat de Mariana Conovici, 1997]