Chateau Chapiteau este o comunitate situată în nord-estul regiunii Kaheti din Georgia, situată la 140 de kilometri de capitala Tbilisi și rodul viziunii antreprenorului de origine rusă Vania Mitin. Prezentat ca un „regat fermecat” cu pădure și peisaje desprinse din basme, este un loc unde războinicii eco, artiștii și programatorii deopotrivă se întâlnesc pentru a dezbate virtuțile democrației și izolării de lume, în timp ce frământă pâine, construiesc case și lucrează pământul, relatează USA Today.

Dar este și un refugiu unde cetățenii ruși fugiți din calea războiului au ocazia să se elibereze pentru o vreme de presiunea pe care o resimt din cauza unui război purtat în numele lor. Printre ei se află și cetățeni ruși chinuiți de dilema morală cu care sunt confruntați de ucrainenii care le reproșează că nu se ridică împotriva agresiunii pe care o comite țara lor.

Este un loc unde vizitatorii au impresia că trăiesc „într-o bulă”, rupți de lume, spune Mitin, un antreprenor în vârsta de 38 de ani născut la Moscova, care a avut ideea acestei afaceri clădită cu sprijinul investitorilor și al voluntarilor din întreaga lume în apropiere de un parc național protejat, la poalele Munților Caucaz. Georgia este o fostă republică sovietică, o țară mică, dar puternică aflată între Europa de Est și Vestul Asiei.

Proiectul comunității „Chateau Chapiteau” a demarat în urmă cu trei ani și se adresează nu doar aventurierilor și exploratorilor, ci și exilaților politici, sociali și culturali de toate soiurile. În prezent, când invazia rusă în Ucraina aproape împlinește un an, pădurea care mărginește comunitatea, acolo unde Georgia se intersectează cu republicile rusești Cecenia și Daghestan, comunitatea a devenit un altfel de refugiu, și anume unul căutat de rușii care au fugit din Rusia pentru că se opun războiului și nu doresc să fie obligați să lupte în el.

Nu facem asta pentru că ignorăm faptul că se poartă un război, spune Mitin cu o mină serioasă.

„Cei mai mulți dintre cei de origine rusă de aici au fost și au rămas activiști. Au luat parte la proteste. Nimeni nu l-a susținut pe Putin nici măcar înainte de război”, a spus el.

De la bun început, ucrainenii au insistat asupra obligației morale pe care o au cetățenii ruși de a se ridica împotriva războiului. Mulți dintre ruși, în schimb, au părăsit Rusia, mai ales după ce Putin a decretat mobilizarea, pentru a nu risca să fie înrolați și să fie trimiși pe frontul din Ucraina.

Sute de mii de ruși s-au refugiat în țările vecine unde pot intra fără viză

Totuși, influența lui Putin asupra minților și inimilor rușilor continuă să fie dezbătută ca o problemă fundamentală pentru cursul războiului.

„Rușii vor avea o șansă să fie liberi doar atunci când vor birui Kremlinul în gândirea lor”, a spus președintele ucrainean Volodimir Zelenski miercuri, în discursul său ținut în fața Congresului american cu prilejul vizitei sale la Washington.

Este o întrebare care îi frământă pe fiecare dintre rușii care și-au găsit adăpost în Georgia? Care este responsabilitatea lor pentru deciziile luate de Putin? Cât sunt ei de vinovați pentru suferința ucrainenilor? Ce pot face ei pentru a schimba situația?

Rușii expatriați au această dilemă morală - fie că o recunosc sau nu - iar asta indiferent că și-au clădit o nouă viață confortabilă în Tbilisi sau într-un loc rupt de lume cu peisaje feerice la poalele Munților Caucaz. Întins între între regiunea Mării Negre în vest și Marea Caspică în est, lanțul muntos creează o barieră naturală redutabilă între mica națiune și vecinii săi.

Comunitatea dispune de o livadă, o fermă, o clădire mare studio, ateliere, cabane din lemn, o bucătărie comună și o sală de divertisment cu șemineu, un bar în pădure, o masă de ping-pong pliabilă și un leagăn peste un pârâu, improvizat dintr-un vechi cadru de pat. La Chateau Chapiteau încă se construiește, inclusiv case tradiționale georgiene.

Refugiul primește mereu oaspeți de pretutindeni și ajung mereu voluntari, de aceea e greu de spus câți oameni locuiesc permanent acolo - cel puțin 20, dacă nu 50.

„Chiar și la începutului războiul, protestele din Rusia nu au fost foarte mari. Câteva mii de oameni au ieșit în stradă la Moscova, Sankt Petersburg și în alte orașe mari. Oamenii se temeau. Cred că cei mai mulți dintre cei care au mers la acele proteste au părăsit deja Rusia", a spus fratele vitreg al lui Mitin, Daniil Muliard.

În vârstă de 28 de ani, Muliard, care se ocupă de grădina cu legume organice, lucrează pentru „OVD-Info, un grup independent pentru drepturile omului cu sediul la Moscova, care monitorizează persecuția politică în Rusia și oferă asistență juridică. Potrivit datelor OVD-Info, aproximativ 20.000 de protestatari au fost reținuți în Rusia pentru diferite perioade de timp de când a fost lansată invazia în Ucraina, la 24 februarie.

„Din experiența mea, de obicei oameni din aceleași cercuri” merg la proteste, rareori vin și alții, a spus Muliard.

„Chiar nu mai este nimeni care să protesteze”, a concluzionat el.

„Fug în Georgia și în Uniunea Europeană, unde pretind că sunt ucraineni. ... Ne așteptăm ca rușii să își convingă propriii concetățeni - tații și fiii lor din armată - să părăsească teritoriul Ucrainei”, a spus Anastasia Orlova, o ucraineancă de 28 de ani care lucrează pentru o organizație umanitară cu sediul la Kiev.

Care este datoria rușilor

În fiecare duminică, un moscovit de 23 de ani, cu părul ciufulit și abilități avansate de deducție logică, pe nume Arseni Velikanov, stă în capul unei mese de grădină, în subsolul unei librării, într-o țară cu care Rusia a purtat mai multe războaie, și încearcă să formuleze ceea ce el numește un "nou limbaj".

Încărcat de contradicții, istorie, concepte abstracte, dileme morale, capcane emoționale, furie, tensiune, este și unul al vinovăției, rușinii, fricii și confuziei. Totuși, cei ce abia îl învață, inclusiv el însuși, sunt un pic răsfățați, crede Velikanov. În viziunea altora, sunt lași.

„Aveam cam un an când Putin a devenit președintele Rusiei", a spus Velikanov într-o seară de noiembrie, din Tbilisi, un oraș vechi, care se umple tot mai mult de ruși purtând blugi, cămăși cu modele, rochii de epocă, paltoane la modă și căciuli beanie.

Tbilisi este o fostă capitală a Drumului Mătăsii, un loc boem unde cultura clandestină se îmbină firesc cu târgurile de vechituri și bisericile ortodoxe impunătoare. Este și un paradis pentru iubitorii de mâncare și vin. Arheologii au localizat în Georgia primii viticultori cunoscuți din lume, în jurul anului 6.000 î.Hr. Vinul este al doilea cel mai mare bun de export al națiunii, după aliajele feroase.

Nu există un bilanț exact al rușilor care au părăsit țara din februarie și până acum. Estimările bazate pe relatările din mass-media și pe statisticile publicate de țările vecine Rusiei - între care Georgia și Kazahstan - indică faptul că numărul acestora se ridică la câteva sute de mii, poate chiar 700.000.

Acest exod este cel mai mic din regiune: Organizația Națiunilor Unite estimează că 7,8 milioane de refugiați ucraineni au fost forțați să își părăsească locuințele și să caute siguranță, protecție și asistență umanitară, deoarece armata rusă a distrus infrastructura ucraineană și a vizat în mod deliberat civili. Numărul lor poate crește în această iarnă, deoarece atacurile rusești cu rachete privează milioane de ucraineni de electricitate, căldură și apă.

Un nou limbaj

Velikanov tocmai își încheiase unul dintre discursurile sale săptămânale la librărie în fața a aproximativ o duzină de persoane, toate de naționalitate rusă. La etaj, rafturile sunt pline de cărți în limba rusă. Într-un colț al magazinului, câțiva copii se delectau cu jocuri de societate în timp ce părinții lor ruși și prietenii lor făceau schimb de știri, bârfe și îngrijorări legate de casă. Micul bar din încăpere servea cafea, bere și sendvișuri. De el se ocupa un rus tatuat care a mărturisit că înainte de război a lucrat într-un sex shop din Moscova.

„Mă întreb mereu: Am făcut destul? Cât de mare este vina mea? Aceste lucruri încercăm să le clarificăm în discuțiile noastre. Acesta este ‘limbajul’ pe care încercăm să îl formulăm", a declarat Velikanov, student la filozofie. El a fugit în Georgia din cel mai mare oraș din Rusia în martie pentru a evita să fie obligat să lupte în Ucraina.

Este o întrebare la care și specialiștii se străduiesc să răspundă.

"Care este cadrul etic în ceea ce privește responsabilitatea cetățenilor pe timp de război?", a comentat David DeCrosse, profesor de etică la Universitatea Santa Clara. „E posibil să fii recrutat. Dar ar trebui să te duci dacă nu crezi în război? Poate că cetățenii pe timp de război nu au altă responsabilitate decât să facă ceea ce le cere statul să facă? Poate că există o obligație de a face parte din opoziția față de un război profund nedrept?"

Cu toate acestea, disidența politică în Rusia - care nu a fost niciodată o activitate sigură - a fost aproape cu totul înnăbușită.

Protestele împotriva războiului sunt pedepsite cu până la 15 ani de închisoare. Orice rus care îndrăznește să se exprime public împotriva războiului din Ucraina are în față un viitor incert.

„Avocații mei mi-au spus că voi fi arestată. Practic, acum trăim într-o țară în care nu mai există reguli", a declarat recent, într-un interviu pentru buletinul informativ Puck, Evghenia Albats, un critic de lungă durată al lui Putin, care a fugit din țară în luna august trecând pe jos granița în Estonia.

Cu toate acestea, există ruși care sunt convinși că nu este responsabilitatea lor și nu pot să fie trași la răspundere pentru acțiunile întreprinse de guvernul lor, chiar dacă guvernul lor ucide civili.

Dmitri Diacenko, în vârstă de 24 de ani, este unul dintre aceștia.

El lucra într-o fabrică din Sankt Petersburg înainte de a ajunge la Tbilisi, în martie. Diacenko a decis să plece din Rusia după ce a văzut că a devenit o proscrisă internațional și a considerat că i-ar fi mai ușor să își împlinească ambiția de a lucra în industria tehnologică peste hotare. El economisește bani pentru a călători în Thailanda și înclină pentru emigrarea în Canada, o țară pe care nu a vizitat-o niciodată, dar despre care bănuiește că ar putea avea un climat similar cu cel din Rusia.

„Vreau să fie limpede: nu susțin războiul lui Putin. Dar, în același timp, nu simt că aș avea, dintr-un motiv anume, obligația de a încerca să-l opresc. Nu am nicio loialitate față de cineva sau ceva în afară de mine însumi", a spus el.

Diacenko a mărturisit că, de când a venit în Georgia, principala sa preocupare a fost să învețe să cânte la pian. El s-a lăudat cu clipuri postate pe contul său de Instagram, o platformă de socializare pe care autoritatea de reglementare a comunicațiilor din Rusia a interzis-o din pricina „extremismului" său.

Alții, precum Velikanov, au simțit totuși nevoia să-și reevalueze obligațiile lor în calitate de cetățeni ruși.

„La Moscova, oameni ca mine au avut o viață obișnuită și confortabilă. Când ascultam propaganda guvernului, zâmbeam așa cum cineva ar zâmbi îngăduitor unui om fără minte", a spus el. "Bine, poate că eram conștienți că se întâmplă ceva teribil în Crimeea, în Donbas sau în Abhazia, dar ne gândeam: Ei bine, bineînțeles că nu este deloc vorba despre noi".