Acești termeni sunt menționați destul de des de către oficialii militari și prezentatorii de știri, de regulă cu puțin context, lăsând publicul larg doar cu o noțiune vagă legată de înțelesul acestora.

Astăzi, există mai multe tipuri diferite de explozivi radioactivi. Probabil ați auzit de bombe atomice, bombe nucleare, bombe cu hidrogen, bombe termonucleare, bombe cu neutroni și bombe murdare.

Adevărul este că există într-adevăr doar două tipuri de arme nucleare în linii mari - bombe atomice și bombe termonucleare - iar restul se încadrează toate într-una dintre aceste categorii, sau altfel nu sunt deloc arme nucleare.

Ce este o bombă atomică?

Bombele atomice precum cele dezvoltate la Los Alamos, se bazează pe fisiune , scindarea nucleelor ​​grele în altele mai mici, pentru puterea lor explozivă. Dacă puteți convinge un element greu să se dividă în două mai mici, excesul de energie este eliberat în atmosferă în timpul tranziției.

Dacă aveți suficient material fisionabil în jur, acea energie poate lovi un alt nucleu, provocând scindarea următorului atom, eliberând mai multă energie și continuând ciclul. Obținerea de suficient material fisionabil cu o densitate mare pentru a crea o reacție în lanț este denumită atingerea masei critice.

Little Boy și Fat Man, singurele două bombe atomice care au fost folosite în timpul războiului, s-au bazat pe uraniu-235 și plutoniu-239 pentru reacțiile lor. În interiorul Little Boy se aflau două bucăți disparate de uraniu-235, fiecare prea mică pentru a atinge masa critică. În momentul detonării, cele două piese au fost trase una către cealaltă, declanșând o masă critică și o explozie de proporții.

Fat Man, totuși, s-a bazat pe plutoniul-239 mai puțin reactiv și nu a folosit metoda de ardere pentru a declanșa detonarea. În schimb, plutoniul a fost înconjurat de o sferă de explozibili convenționali care au detonat încărcătura. Implozia puternică a comprimat plutoniul, crescându-i densitatea și atingând masa critică.

În timp ce au folosit materiale și metode diferite pentru a atinge masa critică, atât Little Boy, cât și Fat Man au fost bombe atomice, deoarece au folosit fisiunea atomilor grei pentru a crește.

Ce este o bombă termonucleară?

Spre deosebire de bombele atomice anterioare, bombele termonucleare (numite adesea bombe cu hidrogen) se bazează pe fuziune în loc de fisiune.

În loc să desfacă atomii grei în alții mai ușori, fuziunea funcționează prin amestecarea a două elemente ușoare într-unul mai greu. Ele sunt numite în mod obișnuit bombe cu hidrogen, deoarece folosesc izotopii de hidrogen deuteriu sau tritiu, aceleași substanțe folosite în reactoarele de fuziune, pentru a le alimenta.

Puterea explozivă a unei bombe termonucleare poate fi de sute sau de mii de ori mai puternică decât bombele atomice. În timp ce forța bombelor aruncate asupra Hiroshima și Nagasaki a fost măsurată în kilotone (o mie de tone) de TNT, forța bombelor termonucleare este măsurată în megatone (un milion de tone).

Deși sunt o clasă diferită de arme nucleare, bombele termonucleare au adesea bombe atomice mai mici în interiorul lor. Asta pentru că reacția de fuziune pe care trebuie să o obțină necesită cantități incredibile de căldură și presiune.

Similare în construcție cu bomba atomică Fat Man, bombele termonucleare încep cu fisiunea plutoniului facilitată de o sferă de explozibili convenționali. Când explozivii detonează spre interior, comprimă plutoniul provocând fisiunea.

Această reacție comprimă și mai mult miezul bombei în care este așezat combustibilul cu hidrogen format din tritiu și deuteriu. Odată ce se obține suficientă căldură și presiune în miez, atomii de hidrogen încep să fuzioneze în heliu, la fel ca în miezul Soarelui, eliberând neutroni, raze gamma și raze X.

În ciuda puterii lor explozive incredibile, bombele termonucleare pot fi construite la o dimensiune suficient de mică pentru a fi transportate cu ușurință. De fapt, cele mai mici dintre ele sunt denumite bombe cu neutroni din cauza radiațiilor neutronice pe care le eliberează. Deoarece radiația neutronică dispare rapid, bombele cu neutroni pot fi folosite pentru a viza anumite locații, reducând în același timp impactul asupra zonelor și populației din apropierea locului exploziei.

Ce este o bombă murdară?

Despre bombe murdare se vorbește adesea ca și despre armele nucleare, deoarece prezintă un anumit risc de expunere la radiații. Cu toate acestea, ele sunt diferite de armele nucleare adevărate într-un mod critic.

În timp ce bombele atomice și bombele termonucleare își obțin puterea din interacțiunile atomice ale fisiunii sau fuziunii, o bombă murdară nu este atât de puternică. Nu există reacții nucleare care au loc în interiorul unei bombe murdare.

În schimb, se bazează pe explozibili convenționali amestecați cu materiale radioactive. Când bomba explodează, materialele radioactive sunt răspândite în zona de explozie. Important de precizat este că zona de explozie este semnificativ mai mică decât în ​​cazul unei arme nucleare reale.

Oficialii observă că adevăratul pericol al unei bombe murdare nu este radiația, ci explozia inițială și panica de după acest moment. Este mai probabil să mori încercând să fugi din zonă sau din cauza unei boli legate de stres decât din cauza bombei în sine.