Lord Byron, una dintre figurile cheie ale literaturii engleze, a urmat diete stricte pentru a evita obezitatea. A apelat inclusiv la oțet și a slăbit semnificativ, dar licoarea și-a pus amprenta asupra sănătății sale, potrivit The Conversation .

Lord Byron, a cărui celebritatea se datorează nu numai operei, ci și vieții sale extravagante, a suferit, de-a lungul anilor, de o serie de probleme de sănătate, de la vertij și gonoree, până la malarie și chiar bulimie și anorexie.

În scrierile sale, a consemnat inclusiv metodele de tratament dubioase ale vremii. În poemul Don Juan, de exemplu, a menționat consumul de săruri Epsom, folosite ca laxativ sau ca relaxant muscular, atunci când erau dizolvate în apa de baie. Aceleași săruri erau combinate cu alte diuretice pentru un efect purgativ mai puternic sau pentru inducerea vomei.

Îngrozit de perspectiva obezității

Dietele stricte pe care Byron le-a urmat în tinerețe erau motivate de dorința de a evita problemele suferite de mama sa, ca urmare a excesului de greutate.

În ultimii săi ani a încercat să-și înfrâneze pofta de mâncare și să slăbească cu ajutorul oțetului. A reușit să scadă spectaculos în greutate, dar dieta și-a pus amprenta pe sănătatea lui. Problemele dentare, vărsăturile și diareea au devenit o obișnuință.

De altfel, de cel puțin două ori în viață, poetul și-a redus semnificativ indicele de masă corporală: în 1806 și în 1822.

Înainte de cea de-a doua pierdere substanțială în greutate, avocatul său a sesizat aspectul său palid, balonat și bolnăvicios.

Byron n-a fost singurul pentru a consemnat că oțetul avut efecte severe

Cazul unei franțuzoaice pe nume Mademoiselle Lapaneterie devenise de notorietate în 1773. Femeia a urmat sfatul unei vecinei de a bea o ceașcă mică de oțet pe zi pentru a slăbi și a avea un ten mai deschis.

Potrivit medicului Pierre Desault, femeia a urmat dieta mai bine de o lună. A slăbit considerabil, dar devenit din ce în ce mai palidă. În cazul său au fost consemnate tuse, transpirații nocturne, greață, umflarea picioarelor și diaree, iar în cele din urmă a murit.

Un al caz a fost raportat în 1826, la doi ani după moartea lui Lord Byron. Louise, o tânără din Dijon, a murit prematur după o dietă similară.

În ciuda unor astfel de cazuri, oțetul a rămas la baza multor diete de slăbit populare în Europa - în special în Franța - pe parcursul secolului al XVIII-lea, până la mijlocul secolului al XIX-lea.

Ce spun studiile zilelor noastre despre efectele consumului de oțet

Un grup de cercetători de la Departamentul de Medicină Internă de la Universitatea de Medicină din Innsbruck (Austria) a concluzionat, în 1998, că un consum ridicat de oțet poate avea trei efecte nocive principale:

- Hipocalcemie, care poate provoca spasme musculare;

- Hiperreninemie (niveluri excesive de renină, un hormon produs de rinichi, ceea ce duce la hipertensiune arterială și insuficiență renală;

- Osteoporoză.

Efecte dezastruoase asupra danturii

În 2012, a fost publicat un raport clinic al unei adolescente de 15 ani, ai cărei dinți se erodaseră din cauza obiceiului de a consuma un pahar de oțet de cidru în fiecare zi.

Un studiu a arătat că oțetul alb, oțetul de cidru și peroxidul de hidrogen pot atât să albească, cât și să slăbească dinții.

2016, s-a observat că oțetul alb poate provoca niveluri mai mari de deteriorare a durității și calității smalțului dentar. Potrivit unui studiu condus de Philipp Kanzow, prezența și severitatea acestor defecte erozive depind însă de mai mulți factori, inclusiv de nutriție, compoziția salivei, boli etc.

Suprimarea apetitului, mit sau realitate?

Byron miza, în dieta sa cu oțet, pe capacitatea acestuia de a suprima pofta de mâncare.

În 1998 s-a demonstrat că acidul acetic - substanța chimică ce conferă oțetului gustul și mirosul caracteristic - reduce semnificativ răspunsul glucozei și al insulinei după masă, probabil datorită unei viteze reduse de digestie.

Constatarea sugerează că vârful nivelului de zahăr din sânge după o masă poate fi redus prin consumul de oțet, datorită faptului că determină organismul să digere mai mult timp alimentele, iar descompunerea carbohidraților se face mai lent.

Revenind la Lord Byron, dieta cu oțet l-a ajutat într-adevăr să piardă în greutate, iar tenul mai palid își are explicația tot în consumul de oțet. Este posibil însă ca tocmai consumul de oțet pe termen lung să fi contribuit în mod semnificativ la anorexia sa nervoasă, complicată de episoade de bulimie de care suferea, notează theconversation.com

Cura lui Byron, reinventată

Amintim că poetul Byron i-a dedicat oțetului de cidru chiar şi o suită de versuri, în anul 1822: „Licoare galbenă, de eu mă las/ plăcerilor lumeşti ce fac/ din pântec lupanar/ şi gura-mi o fac oarbă,/tu fă-mă demn şi palid ca altădată"

Cura celebrului poet baroc a fost revalorificată în mod spectaculos de specialiştii zilelor noastre. O echipă de cercetători francezi ai laboratorului Novapharm a căutat să păstreze eficienţa curei, încercând însă să elimine aspectele ei neplăcute. În plus, laboratorul a reuşit să potenţeze eficacitatea curei.

De amintit și că celebritatea Lordului Byron se datorează nu numai operei, ci și vieții sale, trăită în extravaganță.