Interviul pe care l-a acordat recent unui propagandist rus șeful companiei militare private Wagner, Evgheni Prigojin, poate fi perceput ca un diagnostic din mai multe unghiuri, apreciază analistul politic ucrainean Volodimir Fesenko, directorul centrului de studii politice „Penta”.

Interviul acordat de Prigojin propagandistului rus Dmitri Dolgov este citat și analizat intens și este un material fascinant și instructiv în sine atât din punct de vedere politic, cât și psihologic.

Percepția analistului este că acest interviu este un diagnostic pe care fondatorul Wagner îl oferă situației războiului din unghiuri diferite. Nu doar că Prigojin a admis eșecul așa-numitei „operațiuni speciale” în privința principalelor obiective anunțate de Putin la 24 februarie, când a declanșat invazia pe scară largă, și anume demilitarizarea și de-nazificarea Ucrainei.

În același timp, el a recunoscut fățiș că de fapt operațiunea a făcut exact opusul a ceea a sperat Rusia.

„Am făcut din Ucraina o națiune cunoscută în întreaga lume. Cât despre demilitarizare: dacă la începutul operațiunii speciale aveau 500 de tancuri, în prezent au 5000; iar dacă obișnuiau să lupte cu abilitate în 20.000 de oameni, acum au 400.000. În ce mod am demilitarizat-o. Se dovedește că este adevărat exact contrariul”, a apreciat Prigojin.

Diagnosticele lui Prigojin în privința războiului din Ucraina

Mult mai important este însă faptul că Prigojin s-a plâns că războiul pe care îl duce Rusia împotriva Ucrainei este mai curând avantajos pentru ucraineni în timp ce este doar nedrept și acaparator pentru Rusia.

Aceste afirmații pot fi deduse lesne din evaluările și epitetele folosite pentru a descrie acțiunile ambelor țări.

„Ce am făcut? Am intrat cu bocancii și am călcat pe acel teritoriu în căutare de naziști. În timp ce ne uitam după ei, am bătut pe oricine am putut”; „Noi am început această luptă”, „Tot ce am reușit deja să luăm este al nostru și pe ce nu am putut să punem mâna ne aparține”

Un al diagnostic al lui Prigojin este că Rusia nu va câștiga acest război: „Există scenarii optimiste și pesimiste. Nu am prea multă încredere în primele, și anume că Europa și America se va sătura de conflictul ucrainean. Că China va așeza pe toată lumea la masa negocierilor. Vom conveni că tot ce am luat e al nostru, iar tot ce nu am luat nu ne aparține. Acest scenariu este improbabil”, a comentat șeful mercenarilor Wagner.

El a descris și scenariul pesimist: „ucrainenii primesc rachetele, își pregătesc trupele, vor continua neîndoielnic ofensiva, vor încerca să contraatace. Poate că va avea loc undeva o contraofensivă de succes în urma căreia va restabili granițele la cele existente în 2014, asta chiar s-ar putea întâmpla. Apoi vor ataca Crimeea, vor încerca să arunce în aer podul Crimeei, și să taie liniile de aprovizionare”.

Premierul maghiar Viktor Orban, care încă mai crede cp Rusia nu poate fi învinsă, ar trebui să citească interviul lui Prigojin, notează analistul ucrainean.

Din punctul de vedere al diagnosticării stării de spirit din societate rusă, patosul anti-elite al retoricii șefului companiei militare private Wagner este extrem de semnificativ. Înjurăturile lui nu pot fi reproduse, dar în mod cert Prigojin nu este singurul cu această atitudine față de elite. Din contră, cuvintele lui reflectă și rezonează cu starea de spirit deopotrivă a celor aflați pe front și în spatele lui, mai cu seamă în rândurile taberei pro-război.

Cu toate că, de fapt, Prigojin a fost încadrat de unii comentatori în tabăra păcii, este o viziune exagerată – el a fost și a rămas un războinic și un mercenar. Judecând după interviu, îi respectă pe ucraineni, îndeosebi respectă armata ucraineană ca pe un inamic puternic și vrednic. Dar pentru el este doar un adversar situațional, ca în sport.

Principalul oponent al lui Prigojin este elita rusă –către ea își îndreaptă ura sa cea mai puternică. Și pe alocuri răzbat amenințări: „Suntem o armată cu drepturi depline. Atunci de ce nu suntem lăsați înăuntru? Asta s-a întâmplat din cauza intrigilor, din cauza fricii că, atunci când o anumită structură crește, poate începe să dicteze condițiile și să vină condiționat la Moscova pe tancuri... Această scindare se poate termina cu o revoluție precum în 1917, când s-au revoltat mai întâi soldații, iar apoi s-au cei dragi lor... Și totul se va termina cu Noaptea Sfântului Bartolomeu, într-o singură clipă. Abundența copiilor elitei se va sfârși cu oameni care vor ridica furci contra lor."

Putin și Prigojin, aceeași dilemă

Totuși, în ciuda patosului său agresiv împotriva elitei, Prigojin transmite totuși semnale de loialitate față de Putin: „Crezul meu politic: îmi iubesc patria, mă supun lui Putin, Șoigu ar trebui să plece, iar noi vom continua să luptăm”.

Prigojin este un personaj paradoxal - Steenka Razin (cazacul care a condus o rebeliune împotriva nobilimii și birocrației în secolul XVII) și Maliuta Skuratov (unul dintre cei mai odioși lideri ai represiunii politice în timpul regimului țarist al lui Ivan cel Groaznic) într-o singură persoană. Un opricinik (corpul de represiune al lui Ivan cel Groaznic) loial lui Putin, care este gata să lupte cu dușmanii interni și să transforme Rusia în Coreea de Nord (la propriu, conform propriilor cuvinte). În realitate, el vrea să transforme întreaga Rusie într-o uriașă miliție paramilitară Wagner. Dar care este locul lui Putin în toate acestea?

Astfel apare dilema în fața căruia e pus Prigojin - să îl slujească pe Putin până la capăt sau, în cele din urmă, să îl înlocuiască?

Dar, într-o măsură și mai mare, aceasta este și „dilema Prigojin” al lui Putin însuși - să continue să folosească un câine de luptă loial (în Ucraina, în Africa și pentru supravegherea propriei elite) sau să îl neutralizeze până nu este prea târziu? În caz contrar, va începe să îi muște pe ai lui și, într-un acces de nebunie, ar putea ajunge chiar la Putin. Prigojin o ține în continuare așa și cine știe cât de departe poate merge, notează analistul.

Înainte de 1917, în Rusia exista „rasputinismul”. Acum, începe „Prigojinismul”, în aparență foarte diferit în ceea ce privește forma și stilul. Totuși, în esență, sunt similare, deoarece semnifică începutul unei crize în regimul politic rusesc, așa cum s-a întâmplat și la acea vreme, conchide analistul politic ucrainean Volodimir Fesenko, directorul centrului de studii politice „Penta”, într-un editorial publicat în New Voice of Ukraine.