Un medic britanic specializat în îngrijirea paliativă a dezvăluit că cel mai frecvent regret al pacienților săi nu este legat de durerea fizică, ci de lucrurile nespuse și neîmplinirea dorințelor din timpul vieții.

Dr. Sarah Holmes, director medical la Marie Curie, principala organizație de caritate din Marea Britanie care oferă îngrijiri la sfârșitul vieții, și-a petrecut ani de zile ghidând pacienții prin ultimele lor zile, oferind confort și sprijin într-una dintre cele mai dificile tranziții ale vieții, potrivit express.co.uk

Prin munca sa în îngrijirea paliativă, a fost martoră la o gamă largă de emoții și preocupări din partea celor care se apropie de sfârșitul vieții. Cu toate acestea, un regret apare mai frecvent decât oricare altul.

Deși teama de durerea fizică sau incertitudinea despre cum va fi moartea sunt preocupări obișnuite, Dr. Holmes explică faptul că aceste griji sunt adesea gestionabile cu îngrijirea adecvată.

„Cea mai mare preocupare pentru mulți este dacă vor experimenta durere, dar cu medicația potrivită, acest lucru este de obicei destul de gestionabil”, a declarat ea.

Durerea emoțională, mai intensă decât cea fizică

Cu toate acestea, nu suferința fizică rămâne cel mai mult în mintea celor care se apropie de moarte – ci povara emoțională a lucrurilor neterminate.

„Oamenii nu regretă de obicei ceea ce au făcut în viață, ci mai degrabă ceea ce nu au făcut”, a continuat ea. „Cel mai frecvent regret pe care îl aud este că nu au trăit pe deplin, nu au spus lucrurile care trebuiau spuse sau nu au făcut lucrurile pe care și le-au dorit întotdeauna.”

În rolul său, Dr. Holmes își găsește deseori pacienții confruntându-se cu aceste regrete personale profunde.

„Unul dintre lucrurile pe care ne concentrăm este să ne asigurăm că oamenii au șansa de a aborda aceste regrete. Fie că este vorba de a-și cere iertare de la cei dragi, de a îndeplini o ultimă dorință sau pur și simplu de a avea acele conversații dificile pe care le-au evitat.”

Cum valorificăm timpul pe care îl avem cu cei dragi

Dr. Holmes menționează că mulți dintre pacienții săi își exprimă dorința de a fi conștientizat mai devreme mortalitatea lor, astfel încât să profite la maximum de timpul avut la dispoziție.

„Faptul că nu ne confruntăm cu propria noastră mortalitate înseamnă că nu valorificăm la maximum timpul pe care îl avem”, a spus ea.

Ea încurajează oamenii să aibă conversații deschise și oneste despre moarte și sfârșitul vieții mult înainte de a ajunge în acel moment.

„Acest lucru nu face ca moartea să vină mai repede, dar ne asigură că, atunci când vine momentul, nu există regrete cu privire la ceea ce a rămas nespus sau neîmplinit.”

Sfaturile ei pentru cei care își sprijină un apropiat în ultimele momente de viață sunt simple: fiți prezenți, purtați acele conversații dificile și amintiți-vă că auzul este ultimul simț care dispare.

„Continuați să le vorbiți, chiar dacă par inconștienți. Uneori, doar faptul că cineva este acolo face toată diferența”, a recomandat ea.

„Cel mai mare regret pe care îl aud nu este despre viața pe care au trăit-o – ci despre viața pe care nu au trăit-o.”