Dezvăluiri incredibile despre Mafia PSD din spatele nenorocirii de la Floreasca
Accidente se intampla peste tot in lume. Si pe sosele. Si in salile de operatie. Si in bucatarii. Si in cluburi. Si nimeni nu e scutit de riscul sa fie victima unui accident sau sa il comita. Dar una este sa comiti un accident, alta e sa fugi de la locul accidentului sau sa fii baut ori cu franele masinii defecte. Cam asta cred ca face diferenta intre un simplu accident tragic si povestea de la Spitalul Floreasca, scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
Cum ancheta a fost preluata de Serviciul Omoruri al Politiei Bucuresti , probabil singura structura de ancheta in care pot spune ca am 100% incredere, si sub aspectul integritatii, si al profesionalismului, sunt convinsa ca investigatia va fi corect condusa si rapid finalizata, daca fratia halatelor albe nu va incerca sa o blocheze.
Ceea ce se profileaza de acum este un accident, nu in premiera absoluta, dupa cum mi-au spus chirurgi cu experienta, insa cu efecte cu mult mai grave decat cele care s-au mai intamplat. Mecanismul de producere a accidentului pare a fi un caz aproape scoala de ucidere din culpa.
Medicii ar fi trebuit in mod obiectiv sa stie ca imbiband cu aburi de alcool sanitar campurile operatorii, acestea vor lua foc in momentul folosirii electrocauterului, dar fie nu si-au dat seama, fie si-au zis ca n-o sa li se intample tocmai lor.
Aici insa povestea fatalitatii se incheie si incepe ceea ce este cu adevarat inacceptabil.
Din start, in cronologia povestii, este cel putin dubios rolul profesorului Mircea Beuran. Din informatiile mele de la surse apropiate anchetei, intr-adevar, domnia sa nu se afla in sala de operatie. Ceea ce trebuie clarificat este de ce a semnat totusi toate documentele asociate interventiei . Deci ceea ce s-ar putea profila din punct de vedere legal ar putea fi un fals sau uz de fals.
Oricum, ca sef de clinica, dl Beuran are o raspundere majora pentru ce s-a intampat in clinica pe care o conduce.
O mare problema mi se pare felul in care se rapoteaza dl Beuran la pacienta in cauza. Domnia sa a invocat repetat argumentul starii grave a acesteia: "biologic nu a rezistat ca sa poata sa depaseasca tot efortul medical care s-a facut".
Ca si cum boala cronica extrem de grava ar atenua cumva gravitatea celor intamplate in sala. Sau poate ar trebui sa consideram ca nu a fost recunoscatoare efortului medical, nu s-a ridicat biologic la inaltimea lui?
Razbate din argumentatie un cinic oricum murea. Pobabil ca da, dar nu asa si nu acum. Si numai un bolnav grav stie cat de valoroasa este fiecare zi in care mai deschide ochii.
O alta mare problema este omerta, pe care eu o asociez cu o fuga de la locul accidentului. Este inacceptabil, imposibil de justificat, ca un asemenea caz nu a fost anuntat, nu presei, ci ministerului, imediat dupa producere.
Este aceeasi mentalitate din cauza careia au explodat infectiile nosocomiale in spitalele romanesti, in timp ce in acte eram cu mult sub media europeana. Gunoiul e bagat sub pres, eventual e cumparata tacerea familiei. Si de aceasta data, de remarcat, desi extrem de insistenta pentru salvarea pacientei, deci deloc indolenta, familia nu a scos un cuvant dupa accident, devenit public pe cu totul alta filiera.
De ce a ajuns Spitalul Floreasca aici? In 2017, dl Ionut Negoi a ajuns managerul Spitalului in urma unui concurs duhnind a frauda. Adica toti contracandidatii au fost eliminati sub totul felul de pretexte, de exemplu lipsa adeverintei ca e apt neuropsihic. A iesit ceva tulburare , dna ministru Pintea s-a facut ca trimite corpul de control, dupa care subiectul s-a stins. Pana cand a luat foc pacienta. Este o reteta clasica de distrugere a oricarei unitati de elita, din orice domeniu.
Ma intreb cum de nu stia dl Iohannis de aceasta tarasenie, cat timp sotul consilierei prezidentiale pe Sanatate este chirurg la Floreasca.
Poate ca incercarea de tainuire a sinistrului accident are legatura cu ceea ce s-a spus de la inceput despre dl Negoi si ceea ce confirma chiar site-ul UMF Carol Davila, ca managerul Spitalului Floreasca ar fi subordonatul lui Beuran. La propriu.
Conform site-ului UMF Carol Davila , prof. univ. dr. Beuran este seful departamentului chirurgie generala si conduce si disciplina (catedra) chirurgie generala de la Floreasca in cadrul careia conferentiar, deci subordonat, este dl Negoi. Si cine stie ceva despre "umefistan" stie ca aceasta subordonare bate orice ierarhie manageriala.
Sau isi imagineaza cineva ca pe feuda baronului Beuran putea ajunge cineva conferentiar fara a fi vasalul sau fara de cracnire?
Dar poate cea mai teribila a fost reactia presedintelui Colegiului Medicilor. Comunicatul dlui Gheorghe Borcean este mai mult decat un act de slugarnicie fata de prof. Beuran si de cinism fara margini la adresa pacientei arse.
Cand seful forului care ar trebui sa se pronunte asupra culpei medicale declara nevinovatia unuia dintre medicii implicati chiar inainte ca ancheta sa existe, aceasta antepronuntare ca la carte arunca in aer orice urma de credibilitate a ulteriorului verdict al Colegiului Medicilor.
Si chiar mai mult, pune sub semnul intrebarii orice verdict medical in acest caz. Astazi va avea loc autopsia femeii decedate. Daca medicii legisti vor pune decesul pe seama cancerului, nu a arsurilor, va crede cineva asa ceva? Dar unde sa contesti?
Fratia profesiei prost inteleasa, in legatura cu "umefistanul", este teribila. Au fost cazuri celebre cu mari medici acuzati in care nimeni nu a vrut sa faca o expertiza medico-legala concludenta, iar cand s-a incercat o expertiza externa au aparut alte probleme: fise de observatie scrise de mana cum nu se mai intampla niciunde in Europa, cu scris evident greu inteligibil, care dupa descifrare si dactilografiere trebuiau traduse de un traducator cu expertiza in domeniu, adica un demers lung si complicat de-a lungul caruia lumea se intreba de ce treneaza ancheta. De asta!
Batalia ministrului Costache, daca va vrea sa si-o asume, nu va fi doar pentru cazul Floreasca. Batalia va fi, daca vrea sa si-o asume, infruntarea cu "umefistanul" impregnat politic, pentru ca Floreasca, spre exemplu, e pepiniera pesedista. Si daca si-o va asuma, va fi un act de eroism.
