La șase luni de la începerea invadării Ucrainei de către Rusia, se poate afirma că partea rusă are probleme evidente cu componența trupelor, prin urmare încearcă să îi mobilizeze efectiv pe cei dornici să participe la război. Se vede asta din crearea regimentelor „nominale”, și din publicitatea nesfârșită a diferitelor PMC-uri (firme private de mercenari) pe rețelele de socializare, notează Novaia Gazeta.Europa . Contractul poate fi semnat, chiar și doar venind la birourile militare ruse de înregistrare și înrolare. Corespondentul Novaia Gazeta.Europa, Serghei Jitnikov, a încercat, la Sankt Petersburg, modalitățile disponibile de „înscriere la război” și i-a ascultat pe cei care supraveghează acest proces la firul ierbii. Totodată, a discutat și cu combatanții care au decis să se reîntoarcă pe front.

„Ce 300 de bucăți? Acolo voi câștiga de cinci ori mai mult…”

În urmă cu ceva timp, în ziarele regionale din Regiunea Leningrad au apărut articole despre recrutarea cetățenilor pentru „serviciul contractual în unitățile înregistrate ale Districtului Militar de Vest pentru a participa la o operațiune militară specială”. Aceste informații au fost duplicate și pe rețeaua socială VKontakte. Am sunat una dintre persoanele care au lăsat un comentariu sub mesajul de pe Telegram și i-am spus că și eu mă gândesc să semnez un contract, așa că vroiam să știu despre ce este vorba. Interlocutorul, care s-a identificat drept Sașa, mi-a spus că el încheiase deja un contract.

– Am mers la biroul de înrolare militară în martie și am întrebat despre contractul „pentru panglică” (referire la Panglica Sfântului Gheorghe, un element simbolic militar rusesc, negru-oranj -n.tr.). M-au încadrat imediat pentru trei luni. Apoi au fost trimiși la Belgorod. Acolo ai parte de un soi de instruire. Eram patruzeci, majoritatea de vârsta mea: 35–45 de ani. Toți făcuserăm armata, iar jumătate mirosiseră din praful de pușcă adevărat – care în Cecenia, care în Osetia de Sud. Ne-au instruit acolo timp de o săptămână, în cea mai mare parte ne-am uitat cum tragem cu kalașnikovul. Ulterior, pe mine m-au trimis la regimentul Kadîrov de forțe speciale…

– O săptămână de antrenament și imediat în forțele speciale? Dar cum rămâne cu lupta corp la corp, deghizarea, folosirea armelor albe?

– Aveam deja experiență…. Restul au fost împrăștiați în alte părți.

– Nu sunt doar ceceni în acel regiment?

– Desigur că nu! Mai puțin de jumătate sunt ceceni, restul de strânsură. Era acolo chiar și un buriat.

– Și nu au apărut neînțelegeri?

– (…) Apropo, nici mie nu prea mi-a plăcut acel regiment. Prin urmare, nu am semnat al doilea contract chiar pe loc. Am vrut să iau o pauză.

– Ce nu ți-a plăcut? „Cehii” făceau „botezul”?

– Ei bine, pe-aproape! Propriu-zis, nu a existat un „botez”, dar totuși nu eram foarte confortabil acolo. Prima dată nu trebuie să alegi, mergi unde te trimit.Însă acum poți alege singur.

– Deci se pare că acum se recrutează doar în batalioane nominale. Ei bine, sunt dintre acelea pe care le sprijină și pentru care plătește o parte guvernatorul regiunii Leningrad…

– În primul rând, nu se recrutează numai în aceste batalioane. Și în al doilea rând… Ei bine, de ce se plătește în plus acolo? Trei sute de bucăți pe trei luni. Pentru aceste trei luni, „pe panglică” poți câștiga de cinci ori mai mult. Da, nu îmi vine să merg la artilerie. Nu, m-am întors pe termen scurt, dar la infanterie. Întreabă la biroul de recrutare, acolo ar trebui să mesteci totul normal.

– Stai, cum să câștigi de cinci ori mai mult? Jefuind, nu?

– Dar pe cine să jefuiești acolo? Toți cei care aveau bani au dispărut de mult în Europa. Există o altă modalitate de a câștiga bani. Dar asta nu se discută la telefon. Când ajungi, îți vor explica rapid totul.

După întrebarea despre jafuri, Alexandru a oprit foarte repede conversația. Nu l-am putut prinde la telefon.

„Cargo 200 – se mai întâmplă, unde s-ar putea fără?”

Următorul pas este biroul districtual de înregistrare și înrolare militară din regiunea Leningrad. O femeie destul de plăcută, Anna Nikolaevna, confirmă faptul că locuitorii regiunii sunt recrutați în batalioanele personalizate „Ladoga” și „Nevski”, finanțate parțial din bugetul regional.

– La semnarea contractului, sunt transferate pe card 100.000 de ruble. Acesta este un plus la suma plătită de Ministerul Apărării. Apoi, timp de trei luni mergi la poligonul din regiunea Luga, unde ești antrenat. Acestea sunt regimente de artilerie. În tot acest timp primești 50.000 de la guvernator și un salariu parțial. Dar nu este un fapt că vei petrece trei luni în Luga. Acum pregătesc un transport pentru octombrie, așa că vă pot trimite în două luni. Dacă vreți să mergeți după instruire.

– Ce e asta? Adică poți să mergi la poligon timp de trei luni, să primești bani de la guvernator și apoi să refuzi să mergi?

– Cam așa. Dar puțini refuză. „Pentru panglică” este un alt pachet financiar – un salariu de 250.000 și peste. În funcție de cât de departe te afli de zona de război. La sfârșitul contractului, vi se va elibera un certificat de „Combatant” și aveți dreptul la beneficii serioase, inclusiv la un teren gratuit pentru locuință individuală sau de cabană de vară. Și, bineînțeles, pachetul social. În caz de rănire, primiți 3 milioane de ruble. Pentru „Cargo 200” sunt 7 milioane. (Cargo 200 sau deces – n.tr.)

– Și ce, e des „cargo 200”?

– Se întâmplă, unde s-ar putea fără?

— Și cât de des?

– Nu foarte des.

– Și totuși, câți s-au întors astfel, în regiunea Leningrad?

– Nu am asemenea statistici.

Simt că Anna Nikolaevna nu intenționează să vorbească despre acest subiect și s-ar putea să se închidă complet, de aceea schimb subiectul.

– Dar am auzit că, „pentru panglică”, se poate imediat, fără antrenament. Cum este?

– Ei bine, este mai bine pentru cei care au experiență de luptă. Sau specialitatea care se cere. Aici am o listă.

Anna Nikolaevna arată un pliant care enumeră specialitățile necesare: 1) trăgător; 2) conducător auto din categoriile C, D, E; 3) mecanic-șofer; 4) paramedic, asistent medical.

– Ce-i asta, „trăgător”? Toată lumea trage acolo.

– Ei bine, așa sunt nimiți lunetiştii. Dar selecția e dificilă, așa că nu trebuie să vă bateți capul. Și, în general, dacă nu există experiență de luptă, atunci cel mai bine este să mergeți la unități nominale. Măcar vă vor instrui. Dar dacă chiar doriți imediat, atunci este mai bine să mergeți la punctul de recrutare din Sankt Petersburg și să întrebați acolo. Dacă te apropii de ei, te vor trimite imediat la Belgorod, iar de acolo te vor distribui la o unitate.

„Vin povestitori și apoi se dau de gol”

Merg la un punct de recrutare de pe faleza Fontankăi, din Sankt Petersburg. Nu este posibilă comunicarea cu recruții sau soldații contractuali care sunt pregătiți pentru expediere. Unii ocupă un teritoriu destul de mare, iar cei care vin cu acte și lucruri sunt imediat luați. Restul, care au venit doar să întrebe, sunt „în grija” angajaților biroului de înrolare.

– Câți ani aveți? Unde sunteți înregistrat? Aveți dreptul la „C”? Categorie sportivă?

Întrebările curg atât de repede încât cu greu pot răspunde. Funcționarul e încântat auzind că am titlul de candidat la maestru al sportului în turism sportiv și categoria I la biatlon (CMS).

— CMS la ce categorie?

— Schi. Dar am o categorie confirmată întâi la alpinism.

Ofițerul de înrolare militară se uită sceptic la silueta mea destul de densă, chicotește și aruncă un: „Stai o secundă”. Apoi dispare în spatele unui perete de sticlă unde stă ofițerul de serviciu.

Se întoarce cu o frânghie: „Faceți un nod”. Iau frânghia și leg nodul de siguranță principal. Interlocutorul schițează un zâmbet.

– Bravo, văd că nu minți. (…) La noi, aici, vin adesea povestitori, dar la prima verificare se dau de gol. Ei bine, ce vrei să afli?

Răspund ca aș vrea să merg, dar încă nu m-am hotărât în ce calitate: fie în unitățile „înregistrate”, fie pe contract pe termen scurt. Zic că nu aș vrea să calculez greșit.

– Ei bine, dacă ai o categorie de batalion, atunci ai o cale directă către una pe termen scurt. T vor trimite la Belgorod, te vor verifica, îți vor da o pușcă și te vor distribui. Apropo, poți intra în același batalion nominal. Lunetiștii sunt necesari peste tot.

– Am auzit că trebuie să-ți cumperi singur arme…

– Tot ceea ce este necesar conform tabelului de personal vă va fi oferit gratuit. Suntem o armată obișnuită, nu una privată. Dar acolo, într-adevăr, puteți obține sau cumpăra arme capturate. Ei bine, așa a fost întotdeauna. (…) Cutare de aici vrea să lupte cu o mitralieră, dar cutare vrea în loc de SVD (pușcă de lunetist Degtiarev – n.r.) un VSS (o pușcă de lunetist specială, aproape silențioasă – n.r.) sau chiar ceva importat. Ei bine, asta trebuie cumpărat.

– Și care sunt prețurile?

– Pot spune că sunt acceptabile. Mai mult, este dificil să iei trofee, ca atare totul se vinde la plecare. Cu toate că unii mai reușesc să prindă un trofeu.

— Și ce documente?

— Patru fotografii 3×4 și una 9×12, autobiografie în format liberă, trei copii ale pașaportului, trei copii ale livretului militar, o copie a SNILS, o copie a TIN, coordonatele cardului Mir, în două exemplare. Cardul poate fi de la orice bancă, dar trebuie să fie „Mir”. Adeverințe de la medic pe psihiatrie, tuberculoză și narcotice. Ei bine, și lucruri de primă necesitate, până primești uniforma.

– Deci voi strânge aceste hârtii în curs de o săptămână! Știți ce cozi sunt la dispensare?

– Pentru noi nu sunt cozi (intră în conversație un bărbat de 40 de ani). „Am făcut totul într-o zi și am plecat a doua zi. Doar cereți-i comisarului militar să cheme doctorii și nu mai e coadă”.

— Adică ați încheiat deja un contract?

– Da. Iată că am ajuns la al doilea. Dar nu sunt în batalioane nominale, nu am nimic de făcut acolo. Imediat „la panglică”.

– Uite, că vă va spune totul despre prețuri și câștiguri. (intră din nou în conversație funcționarul). – Așteptați-l afară, va ieși curând.

Principalul deficit – decorații și numerar

Bărbatul a plecat după cinci minute. Îl cheamă Dima, este din Vîborg.

– Păi, ce să-ți spun? La bani, nu te păcălesc. Se plătesc bonusuri de succes, dar aici lucrurile stau diferit în diferite părți. Se pot câștiga trofee. Da, este mai bine să vezi și să auzi totul la fața locului, va fi mai clar. Și mă grăbesc.

Sunt gata să aștept și apoi să îl scot la o berE. Dima e încântat, dar cu un anumit grad de îndoială: nu vând alcool (în Sankt Petersburg, restricția privind vânzarea alcooluluise întinde de la 22:00 la 11:00, iar ceasul era 10.30 dimineaţa). În apropiere există un magazin non-stop care nu este supus restricțiilor de timp. Noua mea cunoștință e încântată și mai mult și spune că va încerca să termine treaba la biroul de înregistrare și înrolare militară în zece minute.

A terminat în șapte minute și ne-am dus la magazin. Dima a băut prima sticlă de bere dintr-o înghițitură. La a doua sticlă a început să vorbească despre experiența sa de a câștiga bani în Ucraina.

– Eram formație de puști motorizate, lângă Kamenka. A venit la unitate după ce a fost oprit atacul asupra Kievului, așa că în cea mai mare parte a fost liniște, deși erau deranjante dronele și sabotorii. Cel mai simplu mod de a face bani este cu armele capturate ca trofee. Dar acolo nu există preț unic, întrucât sunt mulți factori care influențează prețurile. În unitățile care urmează să se retragă în Rusia, pentru regrupare, pistoalele și mitralierele sunt vândute la un preț avantajos. (…) Ei bine, în Rusia, armele sunt deja vândute cu un ordin de mărime mai mare. De exemplu, un PM (pistolul Makarov – n.red.) poate costa o mie de ruble acolo, dar aici poate costa o mie de dolari. În general, armele de mână sunt foarte apreciate; ca și grenadele, TNT-ul. Armura ușoară e la un preț avantajos. Armele occidentale nu prea te lovesc. Există cunoscători care vor da o sumă bună, dar nu mult: de unde poți face rost de cartușe pentru ele? Este mai profitabil să le predai autorităților și să primești un bonus.

Cel mai mare deficit este la insigne cu simboluri ale Forțelor Armate ale Ucrainei sau ale Gărzii Naționale a Ucrainei. Unii oameni reușesc să le facă în Rusia și apoi să le prindă pe panglică. Dar este periculos, te prind și îți pot deschide dosar penal. De ce dungi? Majoritatea camuflajului nostru este același, doar dungile sunt diferite. Găsești cadavrul unui civil, îl schimbi într-o jachetă cu o insignă a Gărzii Naționale sau a Forțelor Armate ale Ucrainei și îl arăți autorităților: vor spune că l-ai lichidat pe sabotor. Prima e garantată.

Am avut un astfel de caz, nu știu dacă este adevărat sau o fals, dar eu personal îl cred. Băieții din unitatea vecină au dat peste un transportor blindat abandonat, cu simboluri ucrainene. Au tras în el cu o mitralieră, au aruncat câteva cadavre, au făcut o poză și au trimis-o autorităților. Noaptea, același transportor blindat de trupe a fost târât câțiva kilometri în lateral, deja în altă parte. Au corectat numărul lateral cu vopsea, au mai tras puțin – și, iarăși, poze pentru autorități. Și, astfel, acest transport blindat de trupe a fost târât de cinci ori dintr-un loc în altul până s-a destramat complet.

Companiile militare private au o taxă fixă ​​pentru fiecare echipament distrus. Așa că găsesc un fel de SUV lovit, îi taie acoperișul, sudează o țeavă și instalează o mitralieră pe el. Apoi trag, iar câteva cadavre sunt aruncate și prezentate ca echipamente distruse. De unde sunt luate cadavrele? Ei bine, ești ca un copil. După bombardare, le întâlnești ici și colo. Îmbraci un civil în camuflaj, dungi, arunci o mitralieră sau un pistol lângă el – și iată un film de acțiune pentru tine. Pentru astfel de producții, se folosesc de obicei arme suplimentare. Dacă nu există cadavre la fața locului, procedezi astfel…

Dar eu personal nu am făcut asta. Și nici militarii în termen, din câte știu. La urma urmei, nu suntem animale. Și este periculos să jefuiești ucrainenii. (…) Dar pot spune că, pe lângă venitul de bază, am câștigat și un milion și jumătate în plus. Ar fi putut fi mai mult, dar unitatea noastră nu a fost dusă în Rusia.

Distribuie Distribuie Comentarii