Jurnalista Carmen Dumitrescu de la Liber în Teleorman  face dezvăluiri despre afacerea Liviu Dragnea-TelDrum. Detalii interesante ies la iveală! De remarcat că de fiecare dată când mai eșuează câte-o tentativă anti-DNA dinspre Teleorman mai răsuflă câte ceva. Bombonica, după cum se poate deduce, e iar supărată. Și mai „eliberează” niște amănunte...

Ce scrie în  Liber în Teleorman :

... pentru că procurorii anti-corupție se ocupă de găinăriile lui Dragnea, noi am început să căutăm prin memoria oamenilor care au trăit respectiva privatizare, încercând să aflăm unde s-ar putea afla acum acțiunile la purtător ale lui Dragnea. Pentru că suntem siguri că nu le ține acasă, ci la o persoană de încredere, acesta fiind stilul lui caracteristic de a se pune la adăpost. Intuiția ne spune că persoana aceea ar trebui să fi primit ceva în schimbul protecției oferite și, ne gândim, la fel ca și cei care au fost martorii privatizării TelDrum, că acțiunile la purtător au ajuns la cineva care a primit mulți bani, într-o formă sau alta, pentru a nu avea niciodată tentația de a spune unei țări întregi că baronul de Teleorman e, de fapt, un hoț fără imaginație, care a făcut din banul public o jucărie pentru toți cei care i-au fost vreodată apropiați.

Mitrea și Cozmâncă l-au învățat pe Dragnea cum se face o privatizare de succes

Știm că, văzându-i ascensiunea, mulți dintre dumneavoastră ați fi tentați să credeți că Dragnea e vreun geniu malefic, capabil să facă profit și din piatră seacă. Fără niciun fel de dubiu, noi vă spunem că vă înșelați. A existat și există un interes al sistemului pentru ca Dragnea să crească, el fiind o unealtă excelentă pentru jocurile murdare ale serviciilor și ale politicienilor cu adevărat abili. La fel s-a întâmplat și cu privatizarea TelDrum, care nu este opera „geniului” Dragnea, ci rezultatul expertizei oferite de Mitrea și Cozmâncă. Teldrum s-a născut pe data de 1 decembrie 1969, o dată cu înființarea Direcției Județene de Drumuri și Poduri Teleorman. Mai târziu, s-a transformat în Regia Autonomă TelDrum, până în anul 2002, când a devenit societate comercială pe acțiuni. Din motive de siguranță, ne vom păstra sursele anonime și vă vom spune povestea privatizării TelDrum, așa cum reiese ea din mărturiile unor oameni care au semnat hârtiile la momentul acela: “Metoda de privatizare a fost stabilită de Consiliul Județean Teleorman. În procesul de vânzare s-a pornit de la o evaluare făcută de un evaluator autorizat și a fost constituită o comisie de privatizare, din care făceau parte Victor Piperea, Mugur Bățăuș, Florina Popescu și Elena Stoian. În privința modului în care s-a făcut privatizarea TelDrum, nu au existat probleme. Problema a fost la evaluator, iar caietul de sarcini a fost luat de Marian Fișcuci. Acțiunile la purtător au fost făcute mai târziu. În aceeași perioadă s-au mai privatizat și alte societăți din țară, iar Mitrea și Cozmâncă l-au consiliat. Vulnerabilitatea procesului poate fi identificată doar în modul de transformare și transmitere a acțiunilor. Dar, cel mai probabil, acțiunile nu se află acum la Dragnea.”

O altă persoană, care a fost prezentă la privatizarea TelDrum ne mărturisește un fapt și mai interesant, căci problema privatizării TelDrum a fost și una a evaluării: “Deși valoarea reală a TelDrum se ridica la momentul acela pe la vreo 50 de miliarde de lei, ei au făcut bilanțul la 11 luni, astfel că banii care ar fi trebuit să fie încasați de TelDrum n-au apărut în niciun document. Și evaluatorul a stabilit valoarea de piață a firmei la 9 miliarde. Asta afacere!” Adversarul cel mai înverșunat al lui Dragnea, Teodor Nițulescu crede că povestea privatizării TelDrum a fost premeditată vreme de ani buni și că legătura lui Dragnea cu TelDrum e Hotelul Turris: “Privatizarea Teldrum a fost pregătită minuțios încă de pe vremea când Dragnea era prefect. Am remarcat că el a venit în PSD pentru că nu putea să facă această privatizare, dacă nu era în PSD. În 2002, după privatizare, hotelul familiei Dragnea a fost luat în locație de gestiune de firma TelDrum, care primea contracte de la Consiliul Județean. La momentul acela, hotelul avea o cifră de afaceri execrabilă, și în 2003, hotelul a suferit o reparație capitală, suportată de firma TelDrum. Mai grav e că toată această  investiție nu s-a regasit niciodată în societatea care administra hotelul. Ea a fost înregistrată în firma TelDrum. Și asta presupunea că valoarea hotelului a rămas aceeași, fără a fi actualizată cu valoarea investiției făcute. Astfel că hotelul vândut către doamna Dragnea a fost vândut la valoarea unui apartament din Turnu Măgurele. Deci asta e o gravă infracțiune de evaziune fiscală, pentru că numai reabilitarea liftului hotelului făcea vreo trei miliarde de lei. Asta demonstrează investiția în familie. Legătură mai mare decât asta? Cât despre acțiunile la purtător, ideea i-a venit de la Videanu, care se afla în aceeași situație cu Titan Mar. Mie în 2003 mi-a zis că face acțiunile la purtător. De ce? S-a temut că în 2004, acțiunile fiind pe numele lui Fișcuci, dacă el pierdea alegerile, Fișcuci putea să nu-i mai dea acțiunile și atunci el a făcut acțiunile la purtător, dar a rămas Fișcuci în acte. Vânzarea acțiunilor de către Fișcuci către cei doi colegi ai lui Dragnea s-a făcut pe o sumă derizorie. Ce alte dovezi mai trebuie?”

Șmecheria acțiunilor la purtător

Pentru a înțelege cu adevărat povestea succesului TelDrum, trebuie să înțelegem ce înseamnă acțiunile la purtător. Ei bine, potrivit juriștilor, acțiunea la purtător este o acțiune în care elementele de identificare ale titularului nu sunt menționate în titlu, titularul acțiunii fiind posesorul acesteia. Dreptul de proprietate se transmite prin simpla tradițiune a acestora, iar transferul acțiunilor de acest tip se face ușor, pentru că înstrăinarea lor nu presupune acte. Cu alte cuvinte, dacă oricare dintre dumneavoastră ați avea astfel de acțiuni, ați putea face oricui cadou, de pe azi pe mâine, o afacere. Astăzi ea e a dumneavoastră, mâine e a unui prieten. Fără acte, fără birocrație, fără bătaie de cap. Ei bine, potrivit actului constitutiv al TelDrum, actualizat în 2009, capitalul social subscris și vărsat era de 2.388.687,50 lei, din care 121.930 lei erau integral vărsat în numerar și 2.266.697,50 lei era vărsat în natură, divizat în 955,475 acțiuni la purtător, cu valoare nominală de 2,5 lei fiecare. Atunci, societatea a emis în formă materială 62 de titluri cumulative pentru un număr de 955.459 acțiuni la purtător și 25 de acțiuni la purtător, seria JJ, numerotate de la 0000001 la 0000025. Pentru a ști la cine se aflau aceste acțiuni, teoretic ar trebui să arunci o privire asupra acționarilor care s-au perindat de-a lungul vremii prin board-ul TelDrum. Și găsim acolo foști colegi de trupă ai lui Dragnea, foști colegi de școală sau oameni de încredere, precum Petre Pitiș (Maramureș), Mugurel Sorin Gheorghiaș (Buzău), Dobrescu Liviu Lucian (Brăila), Marian Fișcuci, Mirela Costache, Marilena Panaitov sau Florea Neda. Intervievat la un moment dat de Forbes, Dobrescu a precizat că are acțiuni la purtător de la TelDrum, dar nu e obligat nici să declare câte, nici să declare cum le-a obținut. Probabil că și ceilalți din board-ul societății au acțiuni la purtător, pentru că altfel n-ar fi avut motive să participe la ședințele ordinare ale acționarilor societății. Și asta nu le asigura numai bucuria de a se ști șefi în una dintre cele mai prospere societăți comerciale din Teleorman, ci și bani frumoși. Căci, dacă luăm în calcul faptul că în 2008, profitul brut al TelDrum se ridica la 7 milioane de euro și dacă luăm în calcul faptul că profitul se împărțea sub formă de dividende tuturor acționarilor, atunci nu putem decât bănui că posesorii de acțiuni la purtător au dus-o tare bine în anii aceștia. Căci într-o adunare generală a acționarilor din 2008, se constata profitul societății și se stabilise ca suma de 10.000.000 de lei să se repartizeze acționarilor, iar suma de 4.410.187 lei urma să se repartizeze tot sub formă de dividende în cursul aceluiași an, în cadrul unei nou adunări generale. Cu alte cuvinte, să fii acționar la TelDrum înseamnă, din start, să învârți banii cu lopata… din pix.

Pe drumul acțiunilor la purtător

Toți cei pe care i-am intervievat cu privire la subiectul TelDrum erau speriați. Căci, deși sunt oameni cu un statut social și cu destule atu-uri în mânecă, ei încă se tem de Dragnea. Toți spun că, de fapt, TelDrumul a fost încă de la început afacerea lui Dragnea, însă ei susțin că acum, în acest moment, acțiunile la purtător nu se mai află la el, ci la o persoană de mare încredere. Unii insinuează că ar putea vorba la mijloc de o persoană cumpărată, printr-un contract de împrumut, care ar ieși la suprafață în ziua în care purtătorul acțiunilor lui Dragnea ar decide să facă public tot ce știe, fie că este vorba despre cineva din familia lui, care nu l-ar trăda niciodată. Desigur, noi nu avem la dispoziție instrumentele care să ne sprijine în descoperirea drumului acțiunilor la purtător. Dar există organe de anchetă care au și posibilitatea, și interesul (sperăm!) de a face lumină în cazul TelDrum. Nu de alta, dar numai declarațiile  martorilor la privatizare și a documentele care demonstrează cantitatea de bănet intrată și ieșită din TelDrum sunt probe suficiente pentru a scoate la lumină adevăratele infracțiuni ale lui Dragnea. Nu angajări fictive, nu voturi furate, ci ani întregi de jaf al banului public, sub privirile îngăduitoare ale unui sistem, la fel de vinovat pentru tot ce ni se întâmplă ca și Dragnea însuși.

Sediul TelDrum

Distribuie Distribuie Comentarii