Replica pentru cei care l-au acuzat pe Iohannis că „nu a făcut nimic” în ultimul deceniu este un bilanț de 1.602 pagini. Rapoartele, realizate fără a ignora nicio alocuțiune sau o convorbire telefonică importată, explică scopul multiplelor vizite externe: „repunerea României pe harta globală”.

Administrația prezidențială a publicat, în 11 februarie, bilanțurile celor două mandate ale lui Klaus Iohannis. Cel care prezintă activitatea președintelui în primul mandat are 833 de pagini. Bilanțul pentru ultimul mandat este un pic mai „modest” – 769 de pagini.

„Adevărul” face un rezumat al celor mai importante realizări ale președintelui Klaus Iohannis.

Pe ultima pagină a bilanțului primului mandat sub titlul „Spre România normală” se prezintă un mesaj optimist în care se arată că odată cu începutul celui de-al doilea mandat se împlinesc 30 de ani de la Revoluție, se închide „capitolul tranziției” și începe o nouă etapă pe care „președintele Klaus Iohannis o dorește una a dezvoltării, a modernizării și reconstrucției statului român”.

Se prezintă chiar și o scurtă definiție a „României normale”: „o țară în care statul funcționează în slujba cetățeanului”. Acesta a fost obiectivul declarat al președintelui pentru cel de-al doilea mandat.

În schimb, pe ultima pagină a bilanțului celui de-al doilea mandat nu s-a venit cu vreo concluzie sau cu un nou obiectiv pentru următorul președinte. Documentul se termină brusc cu un bilanț al petițiilor înregistrate și la care s-a răspuns în perioada 2020-2024.

Probabil s-a considerat că este mai bine să lase la latitudinea cetățenilor cât de „normală” este România la încheierea unui deceniu de la venirea lui Klaus Iohannis la Cotroceni.

Cu toate acestea, din bilanțul pentru ultimul mandat nu lipsesc realizările președintelui. Acestea sunt „concentrate” într-un preambul de 75 de pagini și apoi prezentate pe larg în următoarele 769 de pagini.

Cel puțin prezentarea celor două mandate s-a făcut temeinic, nemțește, în sensul că nu a fost lăsat nimic pe dinafară, inclusiv convorbirile telefonice cu președinți, mesajele de sărbători sau cu alte ocazii (inclusiv cele transmise de Ramadam, Hanuca sau mesajul transmis cu ocazia Zilei Dezrobirii Romilor), alocuțiunile rostite cu ocazia diverselor evenimente sau evenimentele la care a participat (cum ar fi prezentarea versiunii noi de Dacia Duster sau vizita la Școala Gimnazială nr 11 din Buzău).

Ce a făcut în ultimii 5 ani

Poate că cea mai importantă întrebare pe care și-o pun alegătorii este „ce a făcut președintele Klaus Iohannis în ultimii 5 ani?”.

Pentru cei care nu au răbdare să citească toate cele 769 de pagini ale bilanțului, „Adevărul” face un rezumat.

„În cei cinci ani ai celui de-al doilea mandat, Președintele Klaus Johannis a avut misiunea esențială de a ghida țara într-o serie de crize fără precedent. Eforturile sale au stat sub semnul continuității și s-au concentrat pe menținerea stabilității, promovarea evoluției democratice, protejarea populației și consolidarea statului de drept, toate acestea fiind imperative pentru o Românie mai puternică”, se arată în preambul.

Cam acesta este stilul întregului bilanț: limbaj de lemn neprietenos cu cititorul, dar foarte eficient în a umple sute de pagini cu puține informații relevante.

Astfel, dacă ar fi să concentrăm într-o singură frază obiectivul președintelui asumat în ultimul mandat acesta a fost: „identificarea celor mai bune soluții pentru securitatea, bunăstarea și prosperitatea României, și a cetățenilor săi”.

Apoi, se trece la diverse domenii. La politica externă, „cel de-al doilea mandat al președintelui Klaus Iohannis a fost axat pe responsabilitate, predictibilitate și continuitate în baza celor trei piloni esențiali ai acțiunii diplomatice a României, consolidarea rolului și influenței țării noastre în Uniunea Europeană și NATO, precum și dezvoltarea și aprofundarea Parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii.”

Încă un exemplu de limbaj de lemn dus la extrem: „Securitatea națională a reprezentat o constanță a priorităților strategice esențiale ale României și, în egală măsură, ale președintelui.”

Nu putea lipsi din bilanț războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei. Ce a făcut România? „Ca stat membru al NATO și al Uniunii Europene, a avut o poziție clară de susținere a Ucrainei și de condamnare fermă a agresiunii rusești.”

Președintele Iohannis, se mai spune, a fost un „promotor fervent” al sancțiunilor internaționale împotriva Rusiei. Termenul „fervent”, adică „care pune pasiune în ceea ce face, care lucrează cu ardoare (DEX)”, pare exagerat în legătură cu marea majoritate a activităților președintelui în ultimii 5 ani.

În continuare aflăm că Iohannis a „susținut activ și asiduu consolidarea prezenței și activității NATO în România și în regiunea Mării Negre ca parte a eforturilor aliate de consolidarea posturii NATO de descurajare și apărare pe flancul estic.”

Dacă vă întrebați care au fost efectele acestor activități, bilanțul arată: „rezultatele eforturilor naționale în acest domeniu conduse de președintele Klaus Iohannis au fost substanțiale.”

Bilanțul bilanțului: „o viziunie clară” și „o voce puternică”

Bilanțul ne informează că „pandemia de COVID-19 a reprezentat o provocare fără precedent afectând toate aspectele vieții sociale și economice.”

Ce a făcut Iohannis? „A avut un rol crucial, generând o abordare unitară și coerentă, menită să reducă riscurile și impactul negativ asupra populației.” Cum a făcut asta? „Facilitând cooperarea între instituțiile naționale și internaționale pentru a răspunde eficient provocărilor crizei umanitare”, este răspunsul din document.

În continuare sunt lăudate calitățile de comunicator ale președintelui în condiții de criză: „comunicând consecvent atât cu cetățenii cât și cu autoritățile naționale, președintele României a acționat prompt și decisiv pentru a asigura măsurile eficiente de prevenire și combatere a virusului SARS-CoV-2, colaborând îndeaproape cu guvernul și cu experți în sănătate publică.”

Legat de proiectul de suflet al președintelui, „România Educată”, aflăm că „este un exemplu de bună practică în elaborarea politicilor publice, fiind rezultatul celei mai ample consultări post-decembriste din domeniul educației, integrând opțiunile actorilor din educație, așteptările cetățenilor și recomandările experților.”

România Educată este „o viziune de țară în domeniu” și s-a concretizat prin „promulgarea noilor legi ale educației”.

Aflăm din bilanț că, pe plan intern, Iohannis a fost un promotor al reformelor „menite să întărească statul de drept, instituțiile democratice, subliniind permanent importanța transparenței și a responsabilității în administrația publică.”

Preambulul se termină totuși cu „final fericit”: „În ciuda dificultăților generate de multiplele crize cu care s-a confruntat țara, mandatul președintelui Klaus Iohannis a fost caracterizat de o viziune clară asupra obiectivelor de bunăstare, prosperitate și securitate ale statului român.”

Bilanțul reușește să reducă la două fraze activitatea din ultimii 5 ani a președintelui: „O voce puternică și respectată la nivel european, președintele României a demonstrat un angajament ferm față de valorile democratice și abordare pragmatică în gestionarea provocărilor. 2019-2024 a reprezentat o perioadă semnificativă în evoluția societății românești, marcând totodată un efort susținut de consolidarea democrației și de asigurarea stabilității într-un context global extrem de dificil.”

Nu se spune nimic despre „România normală” pe care o urmărea Iohannis după primul mandat.

S-au făcut și lucruri bune

Pentru că politica externă și securitatea țării sunt poate cele mai importante atribuții ale președintelui, trecem în revistă elementele relevante marcate în bilanț.

„La inițiativa președintelui Iohannis, 2023 a fost primul an în care bugetul apărării a reprezentat 2,5% din PIB. Demers național ce a prefigurat angajamentul asumat de șefii de stat și guvern ai Aliației în cadrul summit-ului NATO de la Vilnius din iulie 2023, care prevede nivelul de 2% din PIB ca prag minim a alocării pentru apărare”, se arată în raport.

Problema alocării pentru Apărare este astăzi mai mult ca niciodată o prioritate de securitate a țării.

„În perioada 2022-2023 a crescut numărul forțelor NATO din România, media prezenței acestora fiind de aproximativ 5.000 de militari, proveniți din SUA, Franța, Polonia, Portugalia, Belgia, Italia, Mare Britanie, Țările de Jos, Spania, Macedonia de Nord și Luxemburg”, arată sursa citată.

Un al plus al politicii externe: „parteneriatul strategic dintre România și SUA a continuat să se consolideze, să genereze beneficii în planul apărării și securității naționale.”

În ciuda criticilor privind faptul că România nu a făcut public ajutorul pentru Ucraina, este adevărat că „încă din prima zi a agresiunii ruse împotriva Ucrainei, președintele Iohannis a adoptat o poziție fermă de susținere pentru Kiev.”

Detaliile privind modul cum am sprijinit Ucraina sunt foarte puține. Se menționează doar că „s-a oferit sprijin în domeniile politic, diplomatic, umanitar, militar, economic și educațional, în măsura posibilului.”

Bilanțul precizează totuși că „s-a oferit posibilitatea piloților ucraineni să se pregătească la Centrul European de Instruire F-16 din România, înființat în 2023”, și „militari ucraineni au fost instruiți de efective ale Forțelor Armate Române”.

Iohannis și dimensiunea globală a României

Dezbaterile din societatea românească cu privire la desele deplasări ale președintelui și-au găsit un fel de răspuns-justificare în bilanțul ultimului mandat al lui Iohannis.

Aflăm că președintele a repus România pe harta globală în Asia, Africa și America Latină:

„În ultimii cinci ani, acțiunea globală a României a dobândit o relevanță aparte. Astfel, a fost acordată la cel mai înalt nivel o atenție sporită cooperării cu state din Asia, Africa și America Latină, fiind efectuate o serie de vizite în țări din aceste zone care au repus România pe harta globală din punct de vedere politic, economic și cultural”.

Aflăm astfel cu ce scop a fost Iohannis în noiembrie 2023 în Africa, adică Republica Kenia, Republica Unită Tanzania, Republica Cabo Verde, Zanzibar și Republica Senegal: „În mod concret, la nivel bilateral, aceste vizite au contribuit la relansarea dialogului politic la nivel înalt cu statele menționate și la redinamizarea relațiilor economice și sectoriale în domenii de interes comun, inclusiv cele privind gestionarea provocărilor la nivel global.”

Aflăm explicații și despre turneul din aprilie 2023 din America Latina: Republica Federativă a Braziliei, Republica Chile și Republica Argentina. Scopul vizitelor? „Relansarea dialogului la nivel înalt cu statele Americii Latine și redinamizarea interacțiunilor bilaterale la nivel politico-diplomatic, respectiv sectorial.”

În martie, în Japonia a fost semnată Declarația Comună de Instituire a Parteneriatului Strategic dintre România și Japonia. Pe lângă vizită oficială în Japonia, turneul în regiune a inclus și o vizită de stat în Republica Singapore.

Cu ocazia vizitei oficiale în Republica Coreea, prima la nivel de șef de stat din ultimii 16 ani, „a fost actualizat parteneriatul strategic dintre cele două țări, în baza intereselor comune adaptate priorităților noului context geopolitic global.”

În concluzie, „pe durata vizitelor prezidențiale în statele din Africa, America Latina și Asia, a fost convenită extinderea relațiilor bilaterale în sferele tradiționale ale comerțului, investițiilor, dar și diversificarea în domenii de maximă actualitate, precum schimbări climatice, tranziție verde și digitalizare.”

Importantă a fost „dezvoltarea relațiilor cu statele din Orientul Mijlociu, din Golf și Nordul Africii”.

„Președintele României, având vizite și contacte la nivel cel mai înalt pentru aprofundarea cooperării bilaterale și stabilirea de proiecte concrete, vizite în Republica Arabă-Egipt și Emiratele Arabe Unite”, se arată în bilanț.

Dinamizarea relațiilor cu Cabo Verde, donații în Kenya, expoziție de măști în Senegal

Ca o concluzie, în bilanțul privind politica externă se arată că „în perioada 2020-2024, președintele a efectuat 30 de vizite bilaterale în afara țării, a primit vizita a 65 de șefi de stat sau de guvern străini, a participat la peste 35 de acțiuni multilaterale sau alte evenimente în străinătate, a avut peste 35 de întrevederi bilaterale în marja acțiunilor multilaterale și a avut peste 60 de primiri de delegații străine în România și participări la alte evenimente.”

Pentru cârcotașii care cred că vizitele au avut mai mult un scop turistic, bilanțul vine și cu detalii. Astfel, în vizita din Emiratele Arabe Unite s-a promovat „dialogul bilateral româno-emiratez la toate nivelurile”.

În cadrul întrevederii din Argentina cu președintele Luiz Ignacio Lula-Da Silva au fost discutate „atât stadiul și perspectivele relațiilor bilaterale, cât și temele de actualitate de pe agenda regională, respectiv pe cea internațională”.

În Kenia, „au fost semnate documente privind mediul și cooperarea politică” și s-a făcut o donație a României pentru o școală keniană.

În Tanzania „au fost semnate două documente bilaterale sectoriale în domeniul afacerilor interne și a agriculturii”.

În Cabo Verde, „obiectivul principal a fost aprofundarea diversificarea, dinamizarea relației cu Capul Verde prin promovarea țării noastre ca partener economic atractiv”.

În Senegal, Iohnnis „a avut consultări politice bilaterale, a participat la inaugurarea expoziției măști tradiționale africane și măști tradiționale românești la Muzeul Civilizaților Negre din Dacar, acțiune organizată în cooperare cu Muzeul Țăranului Român”.

În plus, aflăm că aceste vizite exotice au fost ocazionate și de intensificarea angajamentelor legate de diplomația în domeniul climei și al mediului. Aceste subiecte au fost prioritare „în dialogurile purtate de către președintele României cu omologii săi în deplasările externe. printre care amintim deplasările din 2023 și 2024 în Japonia, Singapore, Emiratele Arabe Unite, Brazilia, Chile, Argentina, Kenya, Republica Corea”.

Iohannis și Schengen

În timp ce Iohannis punea România pe harta lumii în Africa, America Latină și Asia, românii erau de 13 ani lăsați în afara hărții Schengen a Uniunii Europene.

Bilanțul președintelui tratează frugal acest succes:„Aderarea României la spațiu Schengen într-o primă fază cu frontierele aeriene și maritime în martie 2024 a reprezentat un succes de etapă important pentru România.”

Aflăm că președintele Klaus Johannis „s-a implicat semnificativ în eforturile pentru finalizarea reformei spațiului Schengen, reiterând în permanență importanța eliminării oricăror fragmentări existente în aplicarea aquis-ului Schengen”.

Președintele „a susținut constant că România este de facto un gardian al securității UE și joacă un rol crucial în protejarea frontierei externe a Uniunii Europene.”

Nu am găsit nicio remarcă despre faptul că timp de 13 ani România a fost ținută la porțile Schengen, deși îndeplinea criteriile tehnice de aderare.

Iohannis, ne spune bilanțul, a pus umărul și la potențiala integrare a Republicii Moldova în UE:„Președintele Klaus Iohannis s-a implicat direct în pregătirea deciziei istorice de acordare a statutului de candidat la aderare pentru Ucraina și Republica Moldova și recunoașterea perspectivei europene pentru Georgia. Președintele a pledat pentru deschiderea negocierilor de aderare la UE cu Ucraina și Republica Moldova, subliniind că acesta este un obiectiv strategic al țării noastre.”

Raportul se termină sec la pagina 769 cu situația petițiilor în perioada 2020-2024, în care se arată că de-a lungul celui de-al doilea mandat al președintelui Klaus Iohannis au fost înregistrate și s-a răspuns la peste 250 de petiții ale românilor din afara granițelor.