În Ucraina a izbucnit o dezbatere aprigă pe tema acuzațiilor potrivit cărora măsurile de combatere a corupției sunt folosite pentru a-i pune la zid pe oamenii de afaceri susținători ai reformei statului, stârnind îndoieli mai cuprinzătoare cu privire la traiectoria politică internă a Ucrainei și la capacitatea acesteia de a absorbi miliarde de euro din fondurile europene pentru reconstrucție după încheierea războiului, relatează The Guardian.

Preocupările au fost transmise către Departamentului de Stat al SUA, respectiv Ministerul de Externe al Regatului Unit și sunt împărtășite parțial de activiștii ucraineni anticorupție

Problema este sensibilă din punct de vedere diplomatic, deoarece criticii sunt atenți să nu facă jocul narativei rusești conform căreia Ucraina are o corupție endemică sau să sugereze că instituțiile anticorupție, la a căror înființare au contribuit în mare măsură aliații occidentali și societatea civilă ucraineană, se abat de la sarcina lor.

Corupția este de mult timp călcâiul lui Ahile al Ucrainei, dar țara a făcut unele progrese, cu o urcare în clasamentul percepției corupției realizat de Transparency International, de pe locul 142 în lume în 2014, pe locul 122 în 2021. Dar criticii susțin că anumite investigații nu i-au vizat pe cei cu adevărat corupți și s-au concentrat în schimb pe oamenii de afaceri care s-au alăturat guvernului pentru a ajuta la relansarea economiei Ucrainei după revoluția din 2014. Miza este ce fel de economie va deveni Ucraina după război, și dacă oamenii talentați vor mai risca să lucreze din nou pentru stat, relatează The Guardian.

Katia Rijenko, de la Transparency International Ucraina, a solicitat o revizuire a autorității anticorupție din Ucraina (Nabu).

„Este un semn bun că, în ciuda faptului că se află în mijlocul unui război, ecosistemul anticorupție al Ucrainei nu se teme să ancheteze numele mari și să trimită aceste cazuri să fie judecate în mod transparent de judecători independenți." Însă, a adăugat ea, aceste „cazuri au scos în evidență probleme serioase în modul în care funcționează organismele anticorupție din Ucraina".

Un fost oficial ucrainean care a contribuit la campania pentru înființarea organismelor anticorupție din Ucraina a declarat că oficialii par să vizeze mai degrabă persoane pentru încălcări ale guvernanței corporative, decât pentru corupție evidentă. „Aceasta este o tragedie în care nu vor exista câștigători", a declarat fostul oficial.

Tabere împărțite

Nabu nu a răspuns la comentarii, dar a subliniat că merge pur și simplu pe firul dovezilor furnizate de organismele de audit. Au existat investigații de succes, inclusiv expunerea recentă a neregulilor într-un program de privatizare în valoare de 500 de milioane de grivne ucrainene (11 milioane de lire sterline) care ar fi fost orchestrat de un fost oficial, a indicat Nabu.

Taberele sunt împărțite: unii critici blamează excesul de zel din partea unei țări dornice să impresioneze UE înainte de posibile negocieri de aderare, anul viitor. Alții dau vina pe incompetență sau pe o mentalitate punitivă, modelată de neîncrederea în profit din epoca sovietică.

Alții sunt înclinați să creadă că e un complot.

„Există tentative ale unora de a discredita reformatorii din Ucraina - și, prin extensie, organismele anticorupție însele”, spune Andrí Kóboliev, fostul director executiv al companiei de stat de gaze Naftogaz și unul dintre oamenii de afaceri vizat de acuzații.

În fața invaziei Rusiei, este posibil ca majoritatea ucrainenilor să manifeste un interes scăzut față de urmărirea penală a oamenilor de afaceri bogați. Volodimir Zelenski, care a candidat cu o agendă pro- reformă și care rămâne extrem de popular, a avut un rol esențial în răspunsul la acuzațiile de corupție din timpul războiului.

În ianuarie, 15 oficiali guvernamentali au demisionat sau au fost concediați după o serie de raiduri anticorupție mediatizate, Zelenski promițând o politică de toleranță zero.

Dar puține lucruri sunt mai susceptibile de a reduce atractivitatea Ucrainei pentru investitorii internaționali - și pentru organisme precum FMI - decât bănuielile că lupta împotriva corupției este manipulată politic.

Cazul Naftogaz

Kóboliev, directorul Naftogaz între 2014 și 2021, riscă 12 ani de închisoare dacă va fi găsit vinovat că i-ar fi indus în eroare pe membrii consiliului de administrație al Naftogaz pentru a-i plăti un bonus uriaș în 2018.

În prezent, el este liber pe cauțiune, fiind supravegheat cu o brățară electronică. Omul de afaceri acuză faptul că urmărirea sa face parte dintr-un tipar care începe să se contureze și care îi vizează pe foști directori de stat reformiști.

După o investigație pe parcursul a cinci ani, la 18 ianuarie, Kóboliev a fost acuzat că practic a deturnat peste 229 de milioane de grivne ucrainene în 2018, după ce a câștigat o hotărâre de arbitraj cu miză mare împotriva companiei energetice rusești de stat Gazprom. Cazul de arbitraj, judecat la Stockholm în 2018, a adus Naftogaz din partea Rusiei o compensație de 4,6 miliarde de dolari.

După ce a câștigat, consiliul de supraveghere al Naftogaz a fost de acord să acorde 1% din sumă (46,3 milioane de dolari) sub formă de bonusuri pentru aproximativ 40 de angajați. Kóboliev a primit aproximativ jumătate din sumă: 10 milioane de dolari în 2018 și încă 12 milioane de dolari în 2021.

Procurorii susțin că a fost încălcat un regulament care limitează bonusurile directorilor executivi la întreprinderile de stat și îl acuză pe Kóboliev că a indus în eroare consiliul de administrație al Naftogaz. Kóboliev neagă orice abatere, afirmând că a avertizat consiliul de administrație cu privire la regulament, dar un consilier juridic independent l-a sfătuit că consiliul de administrație avea autoritatea exclusivă de a decide cu privire la bonusuri.

„Mărimea bonusului meu nu a fost decisă de mine, ci de consiliul de supraveghere. Ar fi împotriva tuturor regulilor de guvernanță corporativă ca șeful unei companii să își decidă propria remunerație", a spus el.

Clare Spottiswoode, un fost reglementator britanic din domeniul gazelor și fost președinte al consiliului de supraveghere al Naftogaz, a declarat că consiliul a aprobat bonusul în unanimitate după ce a primit consultanță juridică.

Într-o declarație pe care a semnat-o împreună cu alți doi foști membri ai consiliului de supraveghere, Spottiswoode a spus că „a fost un act de conducere curajos din partea lui Kóboliev să deschidă un caz cu un succes uimitor" despre care mulți au spus că nu putea fi câștigat.

Nabu nu a răspuns unei solicitări de comentarii cu privire la afirmația ei.

Mark Savchuk, șeful organismului civil care supraveghează agenția de corupție, a criticat, de asemenea, Nabu, declarând pentru Kyiv Post: „Compania ucraineană a obținut 4,6 miliarde de dolari, așa că nu s-a făcut niciun rău. Aceste fonduri suplimentare au fost apoi investite în infrastructura Naftogaz sau plătite statului prin dividende. Să spui că persoana care a realizat acest lucru a făcut-o în mod corupt este ciudat. După părerea mea, agențiile de aplicare a legii fac o greșeală".

Dar echipa de investigație a lui Nabu a argumentat că lui Kóboliev ar trebui să i se refuze eliberarea pe cauțiune deoarece ar putea să fugă, să manipuleze martori sau să ascundă documente.

Înalta Curte anticorupție a stabilit cauțiunea la 229 de milioane de grivne ucrainene, dar a respins de două ori cererile Nabu de prelungire a termenului de cauțiune. Miercuri, aceasta trebuie fie să renunțe la caz, fie să îl trimită în judecată.

În perioada în care a lucrat la Naftogaz, Kóboliev a transformat firma dintr-o companie falimentară într-una care a furnizat 15% din veniturile totale ale statului ucrainean.

De la izbucnirea războiului, el și-a folosit cunoștințele despre industria gazului rusesc pentru a face presiuni în vederea înăspririi sancțiunilor împotriva Moscovei, aspect recunoscut într-o scrisoare scrisă în apărarea sa de către John Herbst, fost ambasador al SUA în Ucraina.

Evgheni Dijne

Kóboliev nu este singurul om de afaceri prins în această dispută. În martie, Înalta Curte anticorupție l-a condamnat pe Evgheni Dijne la cinci ani de închisoare pentru că a închiriat spații de pe aeroportul Borispil unor întreprinderi private, cum ar fi magazine și cafenele, fără a utiliza procedura de licitație, care ar fi durat doi ani.

Cu toate că acesta nu a obținut niciun câștig personal, instanța a decis totuși că numai statul ucrainean are competența de a închiria proprietăți și a calculat că acțiunile lui Dijne creat un prejudiciu de 15,7 milioane de grivne ucrainene.

Omul de afaceri descrie verdictul ca fiind demn de romanele lui Franz Kafka iar pentru a demonstra absurditatea acuzațiilor a postat online documentele instanței.

Andrei Pivovarski

Un al treilea caz deschis de autoritățile anticorupție îl implică pe fostul ministru al infrastructurii Andrei Pivovarski, care este acuzat că a privat statul de 30 de milioane de dolari prin faptul că în 2015 a decis ca doar jumătate din taxele portului Pivdenni de la Marea Neagră să ajungă la autoritatea ucraineană pentru porturi maritime.

Pivovarski a spus că cealaltă jumătate ar trebui să meargă la companii private cu condiția ca acestea să reinvestească veniturile în întreținere . El a susținut că scopul său este de a face portul mai eficient.

La acea vreme, Pivovarski era responsabil cu dereglementarea economiei ucrainene și spune că a notificat ministerul justiției cu privire la reforme. El nu este acuzat că ar fi obținut câștiguri private, dar Nabu insistă că numai o întreprindere de stat are dreptul de a percepe taxe portuare.

„Abia acum mi-am dat seama ce preț a avut dorința mea sinceră de a schimba țara în bine. Îmi cer scuze soției și copiilor mei pentru lucrurile prin care trebuie să treacă alături de mine”, a scris recent pe Facebook Pivovarski, care a fost eliberat pe cauțiune.

Miză pentru Ucraina

„Indiferent de motivație, urmărirea penală, condamnarea și încarcerarea reformatorilor proeminenți și consacrați ai Ucrainei reprezintă un dezastru pentru Ucraina. Lăsând la o parte moralitatea bonusului lui Kóboliev, dacă acest lucru continuă, va împiedica grav capacitatea Ucrainei de a atrage oameni inteligenți și integri pentru a conduce reconstrucția, de a strânge fonduri și de a administra aceste fonduri în mod onest și transparent”, a reacționat unul dintre susținătorii lui Kóboliev care activează la Washington.

„Nabu a fost înființat pentru a vâna corupția la nivel înalt, adică oamenii de la nivel înalt care iau mită. În schimb, ei îi vânează pe reformatorii care nu au luat niciodată mită. Între timp, peștii mari nici nu sunt atinși. Acest lucru distruge încrederea în statul de drept. Iar dacă nu există un stat de drept, acesta este un semnal de alarmă pentru [investitori]”, a argumentat Kóboliev.

„Sunt oripilat de faptul că Nabu ia măsuri legale împotriva unora dintre cei mai buni și mai fini directori executivi ucraineni, actuali sau recenți, ai unora dintre cele mai mari companii ucrainene deținute de ucraineni.

Sunt lideri formați în focul revoluției din Piața Maidan. Dacă talentul și incoruptibilitatea erau importante, ei ar trebui să formeze nucleul oricărei viitoare administrații”, a spus Spottiswoode, Clare Spottiswoode, un fost reglementator britanic din domeniul gazelor și fost președinte al consiliului de supraveghere al Naftogaz.

Katia Rijenko, de la Transparency International Ucraina, a apreciat că fiecare dintre cazuri este diferit, dar că, în mod colectiv, acestea au subliniat necesitatea de a modifica legile ucrainene privind guvernanța corporativă, protocoalele de detenție preventivă și termenul de prescripție.

Nabu nu a răspuns la o solicitare de comentarii pentru acest articol.

Criticii recunosc faptul că unii oameni de afaceri se află pe o linie fină între a demonstra inițiativă și abuzul de putere. Dar ei avertizează că procurorii ucraineni denaturează ceea ce reprezintă o infracțiune financiară. Și spun că, dacă cineva nu lămurește toate acestea, Ucraina ar putea descoperi că a câștigat glorios un război, pentru a descoperi apoi că a pierdut pacea.