Statele Unite au devenit un punct fierbinte pentru dezbaterile privind problema politicienilor în activitate până la o vârstă foarte înaintată, care depășește cu mult vârsta pensionării, relatează BBC.

Pauline Newman, acum în vârstă de 96 de ani, judecător federal american ales pe viață, se confruntă cu procese intentate de colegi care vor ca ea să se pensioneze.

Principalii contracandidați la alegerile prezidențiale americane din 2024 - Joe Biden, 80 de ani, și Donald Trump, în vârstă de 77 de ani - depășesc cu mult vârsta pensionării în SUA, o țară în care durata de viață este estimată la 76 de ani.

În afară de discuțiile cu privire la faptul că gerontocrațiile - societăți guvernate de persoane în vârstă - nu sunt de regulă reprezentative pentru populația lor, există și alte motive de îngrijorare.

Un aspect central este reprezentat de forma mentală. Performanța cognitivă variază mult între persoane pe măsură ce îmbătrânesc, ceea ce face dificilă stabilirea unui prag până la care cineva poate fi prea bătrân pentru a conduce. În plus, în timp ce unele abilități tind să scadă odată cu vârsta, altele se îmbunătățesc. Unii „supervârstnici” posedă acuitatea mentală a unor persoane cu multe decenii mai tinere decât ei. Așadar, cât de bătrân înseamnă „prea bătrân” pentru a conduce? Este aceasta o întrebare legitimă?

Cum afectează îmbătrânirea creierul

La persoanele sănătoase, cortexul prefrontal este regiunea creierului cu cea mai mare pierdere de volum legată de vârstă, de aproximativ 5% pe deceniu. Această arie cerebrală ajută la gestionarea funcției executive: un set complex de procese mentale asemănat cu funcționarea unui termostat sau cu dirijorul unei simfonii. Are un rol important în sarcini cognitive precum rezolvarea problemelor, stabilirea obiectivelor și controlul impulsurilor.

Funcția executivă începe să scadă în jurul vârstei de 30 de ani și declinul ei se accelerează după 70 de ani. O contribuție la disfuncția executivă o au și afecțiunile care duc la deteriorarea materiei albe din creier și care afectează aproximativ 30% dintre persoanele cu vârsta de 65 de ani și peste.

O proporție semnificativă de persoane de peste 65 de ani prezintă o anumită afectare a funcției executive, explică Mark Fisher, directorul Centrului pentru neuropolitică de la Universitatea din California, Irvine. 65 de ani este o vârstă la care se consolidează și alte modificări structurale ale creierului: de pildă, s-a demonstrat că viteza de procesare mentală scade începând de la circa 60 de ani, potrivit unui studiu în care s-au folosit date din SUA.

Pragul foarte vag de 65 de ani se aplică în SUA, unde speranța generală de viață este de 76 de ani; 73 de ani speranță de viață la bărbații americani este o vârstă mai mică decât în țările de top, dar o depășește cu mult pe cea de 60 de ani din Camerun, despre al cărui președinte, Paul Biya, în vârstă de 90 de ani, se spune că este cel mai în vârstă lider național din lume.

Variabilitate enormă

Fisher explică faptul că se va constata o variație mare în ceea ce privește modul în care indivizii funcționează, dar un factor de diferențiere este reprezentat de comorbidități: afecțiuni multiple, cum ar fi bolile de inimă, colesterolul ridicat și hipertensiunea - acestea pot avea un impact asupra funcției cerebrale, în special asupra funcției executive.

Există, de asemenea, o variație în ceea ce privește părțile creierului care pot compensa pentru altele care prezintă unele leziuni legate de vârstă. Creierul este, în general, foarte plastic, dar poate apărea și un eșec al compensării, după modelul bolii Alzheimer, explică Mark Mapstone, cercetător în neuroștiințe translaționale la Universitatea din California, Irvine.

Totuși, există unele aspecte în care creierele mai bătrâne prezintă, de fapt, performanțe mai bune. În timp ce capacitatea de a asimila noi informații scade mult mai devreme, capacitatea de a direcționa și de a acționa asupra informațiilor se poate îmbunătăți până la 70 de ani.

Așadar, deși persoanele de 70 de ani vor procesa probabil mai lent noile informații decât cele de 30 de ani, ele pot fi totuși mai eficiente la sintetizarea acestora.

„Ceea ce se întâmplă cu creierele mai în vârstă este că devin mai bune la ceea ce se numește inteligență cristalizată" în care pot integra mai ușor și mai creativ informații în baze mai solide de cunoștințe, explică Rose McDermott, specializată în psihologie politică la Universitatea Brown.

Particularitățile cognitive ale vieții politice

Unele persoane, cunoscute sub numele de "super agers", își mențin funcțiile cognitive ale unor persoane mult mai tinere. Acestea au 80 de ani sau peste, dar au sănătatea cognitivă a unora cu două-trei decenii mai tinere. Supervârstnicii prezintă neuroni mai mari și mai sănătoși în cortexul entorinal, o parte a creierului esențială pentru memorie.

Activitatea fizică, stimularea mentală și conexiunea socială sunt la fel de importante pentru conservarea țesutului cerebral și a funcțiilor creierului. Conducerea politică oferă cu siguranță cel puțin părțile de provocare mentală și conexiune socială, iar persoanele puternice sunt, de asemenea, susceptibile de a avea multe privilegii, inclusiv securitate financiară și acces la asistență medicală excelentă. Unii oameni de știință consideră că liderii precum Biden sunt super-agers.

Totuși în timp ce îmbătrânirea prezintă unele provocări cognitive în general, ea poate prezenta probleme suplimentare pentru liderii politici. "Flexibilitatea cognitivă în gândire și în rezolvarea problemelor este o formă esențială de cogniție la care liderii politici trebuie să exceleze pentru a lua decizii de bună calitate în condiții de incertitudine și risc", notează Barbara Sahakian, profesor de neuropsihologie clinică la Universitatea din Cambridge. "Aceste tipuri de decizii sunt, de asemenea, adesea limitate în timp".

Unele schimbări mentale asociate cu vârsta ar putea fi deosebit de alarmante pentru alegători. În primul rând, se pare că îmbătrânirea creierului poate afecta atitudinile politice. Un studiu inedit realizat de Fisher și colegii săi, efectuat pe pensionari din sudul Californiei, cu o vârstă medie de 95 de ani, a constatat că, în timp ce ideologia politică a rămas în general consecventă pe o perioadă de șase luni, persoanele cu deficiențe cognitive au arătat inconsecvență între orientarea lor politică și alegerile politice. Fisher comentează această constatare: "Se pare că aceasta este o consecință a deficienței cognitive, că comportamentul politic al unei persoane devine relativ neancorat de politica declarată".

Cu toate acestea, "neuropolitica", domeniul combinat al neuroștiinței și al științei politice, are criticii săi. Unii cercetători în domeniul dizabilității susțin că este simplist să găsești explicații biologice pentru comportamentele politice, de exemplu.

Acomodarea politicienilor mai în vârstă

Unii comentatori consideră că dezbaterea privind candidații la alegerile prezidențiale din SUA din 2024 reprezintă o oportunitate de a atrage atenția asupra „vârstei înaintate toxice" și a necesității de a sprijini lucrătorii în vârstă în general. Asta în condițiile în care mulți experți consideră că este posibil ca toată lumea să fie nevoită să lucreze mai mult timp în viitor.

Totuși, alții nu sunt de acord. Potrivit unui sondaj realizat de Associated Press și de organizația de cercetare Norc Center for Public Affairs, majoritatea alegătorilor consideră că vârsta președintelui american Joe Biden reprezintă o preocupare semnificativă. Un sondaj recent realizat de CBS și de firma de analiză YouGov a constatat că majoritatea respondenților consideră că ar fi "prea solicitant" ca cineva de peste 75 de ani să dețină o funcția de președinte al SUA - ceea ce i-ar exclude atât pe Biden, cât și pe Trump.