DESTINAȚII CU GUST Boace cu păsat și hribe din Țara Oașului
Țara Oașului nu se poate lăuda cu foarte multe mâncăruri tradiționale gustoase, dar cele câteva renumite sunt unice în țară și au un gust inconfundabil. Cele mai apreciate sunt "boacele (sarmalele) cu păsat și hribe", pregătite după o rețetă veche de cel puțin 100 de ani.
Mătușa Floare Finta, declarată tezaur uman viu, și mătușa Floare Hotca mai pregătesc și astăzi boace cu păsat și hribi, nu de puține ori pentru târguri. Boacele lor au ajuns să fie apreciate atât în Capitală, cât și peste hotare, la târgurile la care au fost duse ca și reprezentante ale Țării Oașului.
Boacele pot fi pregătite și cu carne, afumătură sau orez, dar cele cu păsat și ciuperci sunt renumite. Pe lângă păsat și hribi, în boace se mai pun ceapă, pătrunjel, un pic de ardei, puțin orez, poprică (boia), tiper (piper), sare și ulei.
"Se spală orezul, păsatul, le aduni toate laolaltă, tai vreo patru-cinci cepe, un ardei dacă ai, se pune un pic de morar, frunze de pitrinjel (pătrunjel). Dă un gust foarte bun la boace, când le faci de post. Apoi tiper, sare, la care cum îi place", povestește mătușa Floare Hotca.
După ce se pregătește, compoziția se umple în foi de varză cât mai mici și bine îndesate, după ce în prealabil a fost pregătită, și se așază în oală, care stă pe foc circa o oră, oră și jumătate, în funcție de preferințe.
"Asta îi rețetă de când am fost eu mică, de la mama, așa se făcea atunci, de post. Când nu era post făceau cu carne. Toată duminica făcea sarmale mama, făcea și altfel de mâncare", mărturisește mătușa Floare Finta, în vârstă de 82 de ani.
Întrebată de unde vine termenul de boace, mătușa răspunde sinceră, fără să stea pe gânduri: "Noi așa l-am aflat când ne-am născut, boace, pe aierea se zice pumni, piroște, guși, multe denumiri au".
Mătușa mărturisește că nu-i absolut niciun secret să faci boace bune, trebuie doar "să pui tot ce trebe pe ele".
De-a lungul timpului rețeta a mai fost modificată, în funcție de preferințe, dar și de produsele disponibile. Astăzi se preferă sarmalele cu orez, fiind mult mai ușor de preparat.
"Când am fost prunci, mama făcea aluat de făină, ca pentru pături, îl răzăluia, îl usca în blouder (cuptor) și cu ăla făcea boacele, că nu era orez, da atâta erau de bune, am zis că într-o zi o să facem că mi-a venit dorul", mai spune Floare Hotca.
Aceasta povestește amuzată cât de apreciate au fost boacele la diferitele târguri la care au participat.
"Nu știu câți ani la rând am fost cu Țara Oașului la București, a fost o căldură și le-am fiert de acasă, acolo le-o mai încălzit un pic. Am zis că nu trec, că s-o acrit, da' când am văzut cum vin oamenii și mănâncă... N-o rămas nimic din ele, așa oameni mâncători n-am văzut, probabil au fost cei mai flămânzi. Apoi am dus pită de mălai și a venit lumea să mă întrebe cum ați făcut prăjitura asta", își amintește, râzând, mătușa Floare Hotca.
Ar fi de preferat ca boacele să se servească aburinde, alături de pâine de mălai, și bineînțeles, după ce a fost gustată o pălincă de prune de Oaș. AGERPRES
