Când Volodimir Zelenski a anunțat, pe 13 aprilie, arestarea lui Viktor Medvedciuk – oligarhul, politicianul și aliatul ucrainean favorit al lui Putin și totodată omul pe care unii îl vedeau șeful unui viitor regim marionetă ucrainean – a apărut întrebarea cu privire la ce va fi Putin, scriu Irina Borogan și Andrei Soldatov, într-o analiză publicată de CEPA .

<< Zelenski s-a oferit imediat să-l schimbe pe prizonierii de război ucraineni. Răspunsul purtătorului de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, nu a fost foarte încurajator: „Medvedciuk nu este cetățean rus și nu are nimic de-a face cu operațiunea militară specială [din Ucraina]”, și a adăugat: „Nu suntem deloc siguri că vrea implicarea Rusiei în rezolvarea situației cu care se confruntă.”

După aceea, soția lui Medvedciuk – care fugise din Ucraina înainte de invazie – nu a avut de ales decât să se adreseze președinților Ucrainei și Turciei, pledând pentru eliberarea soțului ei, în condițiile în care nu-i fusese oferită nicio asistență din partea președintelui Rusiei, cel puțin public.

Aceasta este o surpriză și oferă o nouă privire asupra perspectivei lui Vladimir Putin.

Loialitatea față de prieteni și aliați a fost întotdeauna o parte importantă a narațiunii de politică externă a Kremlinului. Nu a fost niciodată un secret că vechii prieteni germani ai lui Putin din perioada în care acesta a lucrat pentru KGB în Germania de Est au primit poziții profitabile în corporațiile controlate de Kremlin. Precum familia Lannister, din Game of Thrones, el și-a plătit întotdeauna datoriile.

În același timp, Kremlinul nu a ascuns niciodată faptul că aliații lui Putin, acei președinți și premieri destituiți de mase nerecunoscătoare și manipulate de către Occident au fost întotdeauna bineveniți în Rusia. Putin a devenit astfel un colecționar de politicieni proeminenți în exil, inclusiv Viktor Ianukovici, fostul președinte al Ucrainei, și Askar Akaev, fostul președinte al Kârgâzstanului. Și acesta este motivul pentru care jurnaliștii au petrecut ani buni încercând să localizeze proprietatea președintelui sirian, Bashar al-Assad, de la Moscova – nimeni nu a pus la îndoială faptul că Putin i-ar acorda azil dacă regimul său va cădea (în 2019, 19 apartamente din Moscova au fost identificate ca aparținând probabil familiei extinse a lui Assad).

De fapt, fusese un element atât de cunoscut al strategiei Kremlinului, încât Putin a încercat chiar să-l folosească împotriva politicienilor ucraineni ca pe o modalitate de a-i compromite în fața publicului ucrainean: cu doar câteva săptămâni înainte de începerea războiului, Putin i-a oferit azil lui Petro Poroșenko, un predecesor al lui Zelenski, care se trezise cu probleme în justiție, în Ucraina (Poroșenko a refuzat imediat oferta și a rămas la Kiev).

Relația apropiată dintre Putin și Medvedciuk este binecunoscută și bine documentată. Cu zece ani înainte de anexarea Crimeei, Putin l-a onorat pe Medvedciuk devenind nașul fiicei sale. Pentru președintele rus, asta însemna că și-a investit prestigiul personal într-un politician ucrainean de rangul doi, o datorie pe care Medvedciuk trebuia să o plătească.

De-a lungul anilor, Putin și-a menținut sprijinul lui Medvedciuk: în 2009, a scris un eseu despre aliatul său, prezentându-l drept „un adevărat patriot ucrainean” și ca pe unul dintre „cei mai înfocați susținători ai dezvoltării și întăririi relațiilor ruso-ucrainene”.

Relația lor a devenit mai strânsă de-a lungul anilor – în 2012, Putin a vizitat casa de lux a lui Medvedciuk din Crimeea. Pentru mulți, arăta ca un șef al mafiei aflat în vacanță cu un membru de încredere al bandei sale. Putin i-a sărutat fiica și a luat-o în brațe, el și familia lui Medvedciuk s-au așezat la o masă rotundă în fața unei fântâni gigantice, în timp ce se cânta imnul neoficial al Leningradului, locul de naștere al lui Putin. Șeful a fost vizibil mulțumit.

Lui Vladimir Putin i-a păsat de familia lui Medvedciuk, ca și de prietenii săi din Rusia – o rudă a lui Medvedciuk a primit funcții în mai multe companii din imperiul Rosneft al lui Igor Sechin. Înainte de război, Medvedciuk era văzut drept cel mai important aliat politic al lui Putin din Ucraina; acesta fusese principalul motiv pentru care Zelenski l-a plasat în arest la domiciliu, din mai 2021.

Așadar, de ce Putin și-a lăsat acum vechiul prieten să se leagăne în vânt, de ce nu s-a grăbit să-și salveze „omul”?

Lăsând deoparte toată propaganda despre loialitatea neclintită a lui Putin față de prieteni, există, de fapt, exemple în care Putin își atacă „oamenii”, mai ales atunci când se simte vulnerabil sau amenințat.

În vara lui 2012, premierul de atunci, Putin, era într-o dispoziție răzbunătoare după luni de proteste la Moscova, considerând că acestea reprezintă o amenințare pentru întoarcerea sa la Kremlin, ca președinte. Cu toate acestea, a câștigat președinția în mai și a început să se răzbune. Pe 12 iunie 2012, poliția a percheziționat apartamentul Kseniei Sobceak, o celebritate care fusese de partea protestatarilor și mersese la mitinguri împotriva lui Putin. Tatăl lui Sobceak, primarul Sankt Petersburgului, îl angajase pe Putin atunci când acesta părăsise KGB și l-a făcut adjunctul său – cele două familii au devenit apropiate, iar Putin a fost prezent la botezul Kseniei. Mai târziu, Sobceak a exploatat apropierea ei de Putin pentru a-și construi cariera de celebritate la televiziunea rusă, iar Putin a tolerat asta până în momentul în care ea s-a alăturat protestatarilor, care erau plătiți, considera Putin, de Occident. După reperele lui Putin, acest lucru echivalase cu o trădare.

Modul în care poliția a desfășurat razia fusese intenționat unul umilitor – era dimineața devreme, iar Sobceak a deschis poliției ușa aproape goală, doar în lenjerie intimă. Poliția a refuzat să o lase să se îmbrace timp de câteva ore și și-a bătut joc de ea, făcând comentarii neplăcute și personale. Puțini s-au îndoit că ordinele veniseră direct de la Putin. Sobceak și-a învățat lecția – continuând în cele din urmă o carieră profitabilă în televiziune și publicitate – iar Putin s-a simțit răzbunat.

Cu toate acestea, a fost o problemă internă, nu destinată consumului internațional.

Medvedciuk, pe de altă parte, este împuternicitul ucrainean al lui Putin, iar lumea întreagă este atentă să vadă cum și-ar putea ajuta Putin prietenul.

Dar, precum a fost cazul multor altor elemente din marele plan al lui Putin pentru invazia Ucrainei, Medvedciuk a eșuat: opoziția politică pro-Moscova, odată puternică în Ucraina, este inexistentă. Chiar și foștii loiali pro-ruși au îmbrăcat uniforma de camuflaj și au pus mâna pe armă pentru a lupta împotriva invadatorului.

Confruntat din nou cu consecințele propriului său eșec, președintele Rusiei este iarși într-o dispoziție răzbunătoare. El a epurat branșa FSB responsabilă de promovarea rețelelor vaste de suporteri în Ucraina. Generalii care au promis succes rapid au fost înlăturați. Medvedciuk, posibilul șef-marionetă al unei Ucraine Quisling, se pare că a intrat în aceeași categorie de oameni care l-au dezamăgit pe șef.

Și iată o problemă: Vladimir Putin a devenit atât de obsedat de Ucraina, încât o tratează ca pe o problemă internă. Medvedciuk nu a reușit să facă față, iar acum trebuie să suporte consecințelor – acesta pare să fie mesajul lui Putin.

Dar merită să ne amintim că pentru aproape întreaga lume, Ucraina este o țară separată. Și pentru alți potențiali prieteni ai Rusiei lui Putin, situația lui Medvedciuk ar putea într-o zi să oglindească propria lor enigmă. Ce mesaj transmite liderul Kremlinului altor politicieni despre valoarea reală și puterea de susținere a sprijinului rus? >>

Distribuie Distribuie Comentarii