În celebrul său Jurnal, părintele Annei Karenina face mărturisiri fascinante despre perioada petrecută la Focșani în anul 1854, pe când avea 26 de ani.

Lev Nicolaevici Tolstoi (1828-1910), considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii, dacă ar fi să menționăm doar operele sale de mare succes "Război și Pace" și "Anna Karenina", a avut în tinerețea sa și o perioadă pe care a petrecut-o în România, în calitate de soldat al armatei ruse.

Provenit dintr-o familie bogată, dar cu o mamă care a murit când nu avea nici doi ani, Lev a fost crescut de bone și servitoare la Iasnaia Poliana, unde și-a scris majoritatea operelor și care a devenit moșia sa după împărțirea averii cu frații săi.

În 1951 se înrolează în armata Rusiei, care acționa în Caucaz, devenind doi ani mai târziu subofițer de artilerie. Peste un an, Tolstoi este transferat în armata dunăreană și-și petrece câteva luni la București, unde se lasă atras de viața dezordonată a ofițerimii.

În vara anului 1854, mai exact pe 31 iulie, poposește la Focșani, unde stă 17 zile. Avea 26 de ani, iar în jurnalul său, pe care îl ținea de la 1847, descrie momentele petrecute aici, recunoscând cu franchețe obsesiile sale și desfrâul.

Cine lecturează jurnalul scriitorului rămâne surprins de rigoarea cu care îşi însemna traseul străbătut, oamenii şi locurile dar şi toate întâmplările la care a participat sau numai le-a observat ca martor ocazional.

"Scriitorul, care şi-a petrecut o treime din viaţă călare pe cal avea, la vremea aceea, 26 de ani, fusese avansat sublocotenent şi participa la războiul Sevastopolului servind ca aghiotant al generalului Adam Osipovici Serjputovski. Asemeni tuturor copiilor din familii nobiliare, tânărul conte Lev Nicolaevici Tolstoi a îmbrăţişat şi el cariera armelor şi atunci când ţara a intrat în războiul Crimeii a trebuit să răspundă la chemarea ţării. Viitorul mare scriitor a traversat Principatele Române în primăvara anului 1854", spune scriitorul Ionel Necula.

În jurnalul său, Tolstoi menționează și episoade savuroase, cum ar fi spre exemplu agățatul femeilor din oraș, dar și pasiunea pe care și-o făcuse pentru o anume Zamfira.

Prezentăm câteva fragmente elocvente din jurnalul ținut cu regularitate.

1 august

“M-am sculat târziu și toată dimineața l-am citit pe Schiller, dar fără plăcere și fără poftă. După masă, deși am fost dispus să lucrez, am scris, din cauza lenii, foarte puțin. Toată seara am petrecut-o tălălăind după fete. Multe lucruri interesante s-au întâmplat pe ziua de astăzi: și lectura pentru ordonanță, și rendez-vous-ul din grădină, și înșelătoria lui Subin. Despre toate acestea voi scrie mâine, întrucât acum este ora 2. Pentru ultima oară îmi imput lenea. Dacă iar nu lucrez mâine nimic, mă împușc. Și-mi mai reproșez și nehotărârea impardonabilă cu muierile”.

2 august

“Dimineața am scris puțin, la "Însemnările artificierului". După masă am dormit și m-am dus la Zamfira, cu succes. /…/”

12 august

“Dimineața am început-o bine, am lucrat, dar seara! Dumnezeule, oare n-am să mă îndrept niciodată?! Am pierdut la joc restul banilor și am pierdut ce nu aveam cum plăti-3000 de ruble. Mâine îmi vând calul”.

Nu știm dacă și-a vândut sau nu calul, pentru că nu mai menționează acest lucru în jurnal, dar restul de zile pe care îl petrece la Focșani nu este unul plictisitor.

15 august

“M-am sculat devreme și m-am dus la Odobești. Într-un fel, această plimbare nu mi-a reușit. Am scris puțin și foarte prost, am dormit, m-am dus la curse și seara mi-am pierdut-o acasă. Repet ceea ce am mai scris: am trei defecte principale de care trebuie să scap: 1) lipsa de caracter; 2) irascibilitatea și 3) lenea. Voi urmări cu toată atenția posibilă aceste trei vicii, și voi nota. Doar după aceea, dacă mă dezbar de ele, mă apuc de îndeplinirea celorlalte două reguli ale satisfacției și dobândirea dragostei. Dar mă voi strădui încă de pe acum să nu le scap din vedere”.

16 august

"De dimineață am strigat la Nikita-irascibilitate. 1) Am lenevit de față cu Andropol. 2). Am alergat după o muiere, cu toate că-mi dădusem cuvântul să nu mai îmbrățișez pe nimeni cel puțin o lună, și chiar și atunci numai în caz de dragoste. - Lipsă de caracter. 3) Am discutat cu înflăcărare în contradictoriu-irascibilitate. 4) Deci irascibilitate-2, lipsă de caracter-1 și lene-1. Mai important decât ori ce este pentru viața mea îndreptarea acestor vicii. Cu această frază îmi voi termina de acum înainte jurnalul, în fiecare zi“, își încheie Tolstoi jurnalul petrecut la Focșani, zilele următoare, găsindu-l, în drum spre Sevastopol, la Tecuci, Bîrlad și Vaslui.

Timp de câteva luni, Tolstoi își încheia jurnalul cu cuvintele promise referitoare la viciile sale.

Lev Tolstoi a demisionat din armată în 1856 și s-a dedicat, până la finalul vieții, activității beletristice.

În 1962, la vârsta de 34 de ani, s-a căsătorit cu Sofia Andreevna Berg, fiica unui medic renumit, care i-a dăruit 12 copii și i-a fost alături până la finalul vieții, în anul 1910.