Experiența scufundării variază de la un loc la altul, dar primul lucru pe care îl simți de obicei este senzația de rece, conform unui biolog marin al NOAA. Apoi, liniștea. Îți simți inima bătând. Poți vedea peștii care ies să te întâmpine, acesta fiind primul semn că ești aproape de fundul oceanului, conform Newsweek .

Mulți oameni cred că epavele sunt ca în filmele de la Hollywood; un vas care stă pe fundul mării, intact, ca o navă fantomă. Acest lucru nu este deloc așa, cu excepția cazului în care s-a scufundat cu câteva ore înainte.

Gravitația funcționează sub apă. Furtunile, valurile și curenții distrug epavele. Acestea sunt acoperite cu nisip, și sunt, de obicei, dispersate pe fundul oceanului. Pentru cei mai mulți oameni arată ca o mare grămadă de vechituri.

Este nevoie de multă imaginație pentru a înțelege imaginea haotică de pe fundul oceanului.

Michael C. Barnette, biolog marin din cadrul NOAA, a urmat cursuri de bază pentru scufundări pe vremea când era student la Universitatea din Carolina de Sud, în 1990, în al doilea an de facultate.

În anul 1998, Barnette se mutase în Florida, care este foarte popular pentru scufundări: „Credeam că toate epavele fuseseră găsite și identificate. Dar am fost uimit să aflu că nu era așa”, a mărturisit el.

„La început am fost singur, până când am găsit o mică gașcă de alți neadaptați ca mine care erau interesați să caute epave misterioase. M-am orientat către o mulțime de activități internaționale și am avut norocul de a explora epave istorice, cum ar fi USS Monitor din Carolina de Nord.

Am făcut scufundări pe SS Andrea Doria, un pachebot italian care s-a scufundat în Atlanticul de Nord în 1956, și pe HMHS Britannic, o navă soră a lui RMS Titanic de la White Star Line, care s-a scufundat în 1916 când a lovit o mină germană în Marea Egee. Și am explorat și RMS Lusitania, un pachebot care a fost torpilat în largul coastei irlandeze de un submarin german în 1915”, a afirmat el.

Biologul a continuat seria dezvăluirilor și a vorbit despre prima sa scufundare, o „experiență îngrozitoare”.

„Ne-am dus în largul mării la Myrtle Beach, Carolina de Sud, pentru a explora un vas de luptă din timpul Războiul Civil. Era primăvară și era frig. Călătoria a fost lungă. Eram bolnav ca un câine și mă întrebam: „De ce fac asta? Puteam să dorm mai mult".

Dar am rezistat. Odată ce am ajuns în apă și am văzut toate rămășițele de metal și lemn al acestui vapor din timpul Războiului Civil, am fost captivat. Uneori ne întrebăm de ce facem lucrurile pe care le facem. Dar de asta e nevoie pentru a face noi descoperiri.

Curiozitatea este principala mea motivație”, a mărturisit el.

Triunghiul Bermudelor

Sezonul 2 al emisiunii de pe History Channel „The Bermuda Triangle: Into Cursed Waters" a avut premiera marți, 14 noiembrie. În premiera celui de-al doilea sezon, echipa de cercetători descoperă resturile pierdute ale unui avion, A-3 Skywarrior, care s-a prăbușit în luna iulie a anului 1960 în timp ce încerca să aterizeze pe USS Saratoga.

Totuși, Triunghiul Bermudelor nu a fost inițial un domeniu de interes pentru oamenii de știință.

Conform biologului marin, „totul are o explicație rațională”, însă, de bine, de râu, Triunghiul Bermudelor încă stârnește interesul oamenilor datorită navelor și aeronavele dispărute.

Mai multe astfel de nave s-ar afla în acest loc misterios , cum ar fi SS Cotopaxi, din timpul Primului Război Mondial, și cargoul din Costa Rica Sandra, care a dispărut în anul 1950.

Atunci când vor găsi navele, cercetătorii vor putea oferi o explicație rațională pentru dispariția lor. Se pierd vieți omenești atunci când o navă se scufundă în timpul unei furtuni sau când un avion dispare.

Poveștile pe care le auzim despre furtuni, incendii, erori umane – toate acestea duc la tragedii pe mare. Oamenii de știință încearcă să dovedească că astfel de lucruri se întâmplă. Și se întâmplă și în prezent.

În fiecare an se pierd nave și avioane. Zborul MH17 al companiei Malaysia Airlines este un exemplu grăitor al faptului că nu a fost încă documentat fiecare centimetru al planetei noastre. Există o mulțime de locuri ascunse în ocean.

Cercetătorii care fac parte din emisiunea menționată mai sus au făcut o descoperire cu totul neașteptată în primul sezon al acesteia. Au găsit în largul coastei Florida un fragment de 6 metri din naveta spațială Challenger. Descoperirea a fost făcută în afara Triunghiului Bermudelor atunci când căutau aeronava PBM Martin Mariner, care a dispărut fără urmă la 5 decembrie 1945, în timp ce plecase în căutarea a cinci bombardiere ale Marinei SUA care dispăruseră în aceeaşi zi.

Ei au folosit datele NASA din anul 1986, anul în care a avut loc explozia navetei Challenger, și au cercetat întreaga zonă. Pe lângă fragmentul mai sus menționat, cercetătorii au mai găsit și containere de transport maritim și câteva avioane.

Michael C. Barnette susține că „fără îndoială, aceasta a fost cea mai surprinzătoare și probabil cea mai mare descoperire pe care am făcut-o”.

Istoria prinde viață

Atunci când oamenii îl întreabă care este descoperirea lui preferată, Barnette răspunde întotdeauna: „Următoarea scufundare”.

După ce identifică o navă, biologul marin din cadrul NOAA susține că simte nevoia să treacă la următorul proiect, „la următoarea necunoscută”. Există milioane de nave pierdute care încă așteaptă să fie găsite, conform acestuia.

În urmă cu câțiva ani, au făcut o altă descoperire surprinzătoare. Au găsit în vasul HMHS Britannic o plăcuță a producătorului. Au găsit informații neașteptate pe aceasta, care vor fi dezvăluite în curând.

O altă amintire specială, conform biologului marin, este cea de pe USS Monitor și de la turela de fier de acolo. „Dacă vă uitați la imaginile emblematice de după bătălia de la Hampton Roads dintre CSS Virginia și Monitor, puteți vedea că în partea laterală a turelei celui din urmă sunt urme de lovituri”, susține el.

„Am fost acolo jos, pe epavă. Este cu susul în jos. Am văzut turela și acele urme de lovituri pe care le vedeam într-o poză la ora de istorie când eram copil. Când istoria prinde viață în felul acesta, este extraordinar. O trăiești, iar acest lucru este incredibil de emoționant”, a declarat Barnette.

Descoperirile au fost făcute pe banii cercetătorilor. „Nu avem subvenții, precum arheologii universitari care pot lucra la o epavă ani și ani de zile. Nu ne permitem acest lux în ceea ce privește timpul sau finanțarea”, a mai adăugat el.