Toată lumea visează, chiar și cei care sunt convinși că nu o fac, au descoperit cercetătorii. Straniu însă este faptul că emoțiile negative sunt mai frecvent experimentate decât cele pozitive în timpul somnului. Cea mai des raportată emoție este anxietatea, peste 80% dintre oameni au visat că sunt urmăriți.

Cercetări desfășurate pe parcursul a 40 de ani, analizând peste 50.000 de rapoarte de vise, au scos la iveală lucruri extrem de neașteptate despre ce se întâmplă în timp ce dormim, cum ar fi faptul că toți visăm, dar nu ne mai amintim după ce ne trezim acest lucru.

Ce sunt visele și ce scop au? De ce visăm anumite lucruri? Sunt întrebări la care oamenii de știință, ca și cei de rând, caută încă răspunsuri. Cert este că visele sunt o parte incredibil de importantă a vieții noastre, având în vedere că petrecem aproximativ o treime din viață dormind – și aproximativ 20% din timpul în care dormim visăm.

Ai crede că ai dormi mai bine fără să fugi de zombii prădători sau să interpretezi la Royal Albert Hall un concert de pian dezbrăcat – dar o ipoteză susține că visatul de fapt ne protejează somnul.

Visatul ne protejează somnul

Studiul viselor – numit onirologie – are o istorie lungă. În cultura tradițională chineză, visele reprezentau un portal către viitor, iar în Grecia antică, se credea că visele erau mesaje trimise de zei.

Deși acum știm că visele vin din interior, încă nu ne-am lămurit ce scop au. Cercetările din „laboratoarele de somn” au arătat că atunci când persoanele care spun că nu visează sunt monitorizate și trezite periodic în timpul nopții, ele de fapt au visat. Pur și simplu nu își mai amintesc acest lucru.

Un neuro-cercetător de la Universitatea din Cape Town, prof. Mark Solms, investighează de mai bine de trei decenii visele. Studiile sale au aruncat lumină asupra unei funcții intrigante și aparent contradictorii a visului: „Studiile de imagistică cerebrală arată că în timpul somnului REM (una dintre cele două faze principale ale somnului care se remarcă prin mișcările rapide ale ochilor - n.red.), activitatea neuronală crește în multe regiuni ale creierului”, explică Solms.

Alte faze ale somnului caracterizate de o activitate cerebrală intensă sunt imediat după adormire, în faza de debut și când ne apropiem de trezire.

„Multe dintre visele noastre sunt departe de a fi dorințe împlinite”

Tot lui Solms îi aparține ipoteza că visatul de fapt ne protejează somnul. Pentru a-și testa teoria, a studiat un grup de persoane cu leziuni la o anumită parte a creierului... „Rareori am văzut un somn atât de prost”, a recunoscut acesta. În termeni simpli, acest lucru sugerează că una dintre funcțiile visului este să gestioneze toată activitatea cerebrală care are loc în timpul somnului REM, în loc să permită acesteia să te trezească.

Cert este că o regiune a creierului este mai puțin activă în timpul somnului REM: cortexul prefrontal - centrul rațional. Când această parte este în pauză, alte zone pot face ravagii. Pentru Sigmund Freud, părintele psihanalizei, visele reprezentau dorințe reprimate (de obicei sexuale). Dar aceasta teorie a fost în mare măsură respinsă. După cum subliniază Solms, „multe dintre visele noastre sunt departe de a fi dorințe împlinite”.

„Cineva care îți spune ce înseamnă visul tău îți ia puterea de decizie”

„Visele poartă un mesaj de un anumit fel. Ele comunică într-un limbaj nocturn”, explică și Jane Haynes, un psihoterapeut din Londra, citată de The Guardian.

Nu este, totuși, un limbaj care se pretează la o traducere universală. În ciuda afirmațiilor psihologiei populare, visele despre dinți, zbor sau a fi gol în public nu au fiecare propriul lor sens unic care poate fi simplu decodat, mai susțin omenii de știință demontând credința legată de semnificația viselor.

„Întotdeauna contextul este important atunci când încerci să înțelegi un vis. Cineva care îți spune ce înseamnă visul tău îți ia puterea de decizie”, mai susțin oamenii de știință.

În schimb, „Regina Viselor”, dr. Rosalind Cartwright spunea că: „Atribuirea stării tale de spirit unei experiențe din vis este de fapt destul de valoroasă, deoarece îți dă puterea să o dezamorsezi”.

„Visul - psihoterapeutul intern”

Cercetările desfășurate pe parcursul a patru decenii au scos la iveală că de cele mai multe ori experimentăm vise urâte, chiar coșmaruri, emoția cea mai des raportată fiind anxietatea. „Nu știu de ce s-au raportat atât de puține vise fericite. Nu trebuie să ne concentrăm doar pe vise ca stări neplăcute ale minții”, a mai spus Haynes.

Studii fascinante, începând cu anii 1960, a realizat și dr. Rosalind Cartwright. Ea a monitorizat somnul și visele persoanelor care treceau prin divorțuri. Astfel a descoperit că cei care visau despre situația lor erau mai capabili să facă față stresului din viața reală, decât cei care nu visau. A mai constatat și că sentimentele asociate acestor vise – anxietate, confuzie sau rușine - scădeau cu fiecare fază a somnului REM, determinând un răspuns emoțional mai neutru.

Când și-a reevaluat subiecții câteva luni mai târziu, a observat și că cei care nu avuseseră vise despre partener / divorț erau mai susceptibili de a deveni depresivi, ceea ce a determinat-o să descrie visatul ca pe un „psihoterapeut intern”.

Ideea că visatul ne poate ajuta să procesăm gândurile și evenimentele neplăcute – ipoteza „reglării emoționale” – este acum larg acceptată și susținută de cercetări suplimentare.

Ne rezolvăm din probleme cu ajutorul viselor

Există și alte teorii despre funcțiile viselor. Teoria simulării – bazată pe biologia evoluționistă – susține că visele sunt o repetiție a unor amenințări și situații negative. Practic, ne oferă „experiență” pe care să ne bazăm în cazul în care ne confruntăm cu situații similare în viața reală.

Reiterarea este baza ipotezei continuității, care încadrează visele ca o reflecție a preocupărilor, gândurilor și experiențelor recente din viața de zi cu zi, ceea ce Freud numea „reziduu de zi”. Spre exemplu, activiștii pentru drepturile animalelor visează mai mult despre animale decât o persoană obișnuită. Iar proprietarii de câini care dorm în apropierea animalelor de companie le visează mai des decât cei care dorm în altă parte a casei.

Cercetările dr. Robert Stickgold, profesor de psihiatrie la Harvard Medical School, sugerează că teoria continuității nu se referă atât de mult la evenimente, ci la emoții. El a constatat că visătorii au fost capabili să recunoască sentimentele, experiențele sau preocupările din timpul zilei în visele lor.

Tot el a observat și efectul viselor asupra consolidării memoriei. Somnul este important, dar visatul reprezintă o activitate prin care ne putem rezolva din probleme .

Dmitri Mendeleev a visat tabelul periodic

Se spune că omul de știință rus din secolul al XIX-lea, Dmitri Mendeleev, a visat tabelul periodic. Inspirația poemului lui Samuel Taylor Coleridge, „Kubla Khan:. O viziune într-un vis”, se pare că a venit prin intermediul unui vis și a rămas neterminat pentru că autorul a fost întrerupt în timp ce încerca să-l scrie la trezire.

Deși dovezile că visele (spre deosebire de somn) pot stimula creativitatea sunt în mare măsură anecdotice, Haynes susține că acestea reprezintă o resursă unică prin care ne putem accesa creativitatea: „Și sunt gratuite”.

„Nu am nicio problemă cu ideea că visele dezvăluie ceva. Ce este surprinzător este că, după 120 de ani de cercetare a viselor – și toată tehnologia pe care o avem la îndemână – încă știm atât de puțin”, recunoaște și Solms.