Epava Titanicului se află pe fundul Oceanului Atlantic de Nord se descompune lent la aproape 4.000 metri adâncime. Un semnal acustic detectat acum 26 de ani a dezvăluit că zona subacvatică unde se află vaporul ascunde mai multe secrete decât se știa până acum, scrie CNN .

Epava Titanicului / Foto: Captură Video

P.H. Nargeolet, un pilot veteran al submersibilului Nautile, a detectat inițial unda sonoră cu ajutorul echipamentului de sondare prin ecou în 1996, dar originile sale au rămas necunoscute.

Într-o expediție la epava Titanicului la începutul acestui an, Nargeolet și alți patru cercetători au mers la locația înregistrată anterior pentru a căuta obiectul misterios care fusese detectat sonor.

Din cauza magnitudinii semnalului sonor, Nargeolet crezuse că se află în căutarea unei alte epave — în schimb, a găsit un recif stâncos, alcătuit din diverse formațiuni vulcanice și plin de homari, pești de mare adâncime, bureți și mai multe specii de corali care ar putea avea mii de ani.

Corali descoperiți în apropierea Titanicului / Foto: Captură video: Youtube / OceanGate Expeditions

„Este fascinant din punct de vedere biologic. Animalele care trăiesc acolo sunt foarte diferite de animalele care trăiesc de obicei în abisul oceanului”, a spus Murray Roberts, un profesor de biologie marină aplicată și ecologie la Universitatea din Edinburgh, Scoția, și unul dintre cercetătorii care au participat la expediție.

„[Nargeolet] a făcut o descoperire științifică foarte importantă. A crezut că este o epavă și s-a dovedit, în opinia mea, să fie ceva încă și mai uimitor decât o epavă”, a mai spus Roberts.

Secretele de pe fundul oceanului

Experții folosesc termenul câmpia abisală pentru a descrie fundul oceanului la o adâncime de 3.000 până la 4.000 de metri, care reprezintă 60% din suprafața Pământului.

În mod normal, acestea sunt considerate forme de relief suboceanic goale, noroioase și fără prea multă structură. Totuși, unoeri, scafandrii au observat formațiuni stâncoase care se ridică de pe fundul oceanului.

De la recenta descoperire din apropierea Titanicului, Roberts crede că astfel de caracteristici ar putea fi mai frecvente decât se știa anterior.

De asemenea, zonele stâncoase ar putea ajuta la explicarea distanțelor pe care bureții și coralii le parcurg pe fundul oceanului, ceea ce a fost întotdeauna un mister pentru oamenii de știință. În mediul noroios în care sunt observați de obicei, există puține suprafețe dure de care aceste specii să se agațe pentru a crește și a se reproduce.

„Uneori apar în locuri în care ne gândim: „Ei bine, cum au ajuns acolo? Ei nu trăiesc suficient de mult timp pentru a ajunge acolo", a spus Roberts. „Dar dacă există mai multe astfel de locații stâncoase decât am anticipat, cred că ne-ar putea ajuta să înțelegem distribuția acestor specii în ocean.”

Un nou semnal enigmatic a fost detectat lângă Titanic

În prezent, cercetătorii analizează imaginile și videoclipurile realizate în timpul scufundării lor și intenționează să își împărtășească descoperirile pentru a îmbunătăți cunoștințele colective ale comunității științifice despre viața din adâncuri.

Roberts speră, de asemenea, să lege această descoperire de un proiect mai amplu privind ecosistemul Oceanului Atlantic pe care îl conduce, numit iAtlantic , care va permite studierea și protejarea în continuare a ecosistemului fragil al recifului.

Tot în apropierea epavei Titanicului, mai există un semnal detectat de sonar pe care Nargeolet speră să îl identifice în cadrul unei viitoare expediții. Semnalul acustic a fost înregistrat în timpul aceleeași inspecții făcute acum ani de zile, aflat între epavă și nou-descoperitul recif – numit acum Creasta Nargeolet-Fanning, după numele său și al specialistului care a participat la această misiune, Oisin Fanning.

Orice s-ar ascunde pe fundul oceanului, Nargeolet se așteaptă să fie încă și mai mare decât reciful descoperit.