Cercetătorii de la Universitatea din California au descoperit o legătură între somnolența în timpul zilei și un risc de două ori mai mare de demență la femeile în vârstă.

S-a demonstrat că demența perturbă acest proces, ceea ce înseamnă că chiar și cei care dorm opt ore pe noapte ar putea să nu beneficieze de odihnă de calitate.

Cercetătorii au găsit legătura, deși nu au putut spune în mod concludent dacă „somnul prost cauzează demența su dacă degradarea progresivă a creierului cauzează calitatea slabă a somnului”.

„Studiul nostru a arătat că problemele de somn pot fi interconectate cu îmbătrânirea cognitivă. Acestea pot servi drept marker timpuriu sau factor de risc pentru demență, la femeile în vârstă de 80 de ani”, susține dr. Yue Leng, epidemiolog la UC San Francisco, specializat în legătura dintre somn și neurodegenerarea la adulții în vârstă.

De asemenea, un somn suficient, de calitate și neîntrerupt, de obicei între șapte și nouă ore, favorizează o mai bună concentrare și motivație pentru învățare și muncă, scrie dailymail.

Cercetătorii de la UC San Francisco și UC San Diego au analizat datele din Studiul fracturilor osteoporotice (SOF), care a înscris femei de 65 de ani și peste din Baltimore, Minneapolis, Pittsburgh și Portland, Oregon, între 1986 și 1988. Studiul a urmărit 733 de femei cu o vârstă medie de 83 de ani la începutul peste decenii.

Niciuna dintre femei nu a prezentat semne de afectare cognitivă la începutul studiului. Cercetătorii au efectuat „vizite” de monitorizare la diferite intervale de timp. Ei s-au bazat pe o tehnologie introdusă după începerea studiului, mai exact în jurul anului 2002, în timpul celei de-a opta vizite.

În acel moment, cercetătorii au început să utilizeze mici dispozitive care măsoară mișcarea cu ajutorul unui senzor și înregistrează continuu activitatea de somn și de veghe. Femeile le-au purtat timp de trei zile. Mai mult de o treime dintre femei aveau un somn de noapte în declin (DNS), indicând o calitate slabă a somnului.

Cercetătorii au constatat că participanții din grupul cu somnolență în creștere aveau un risc dublu de demență în comparație cu cei din grupul cu somn stabil. Douăzeci și unu la sută au avut somnolență în creștere (IS) și, în general, mai mult de jumătate dintre femei au avut modele de somn slabe pe parcursul a cinci ani.

Ce a arătat studiul

Peste 22 la sută dintre femei au dezvoltat tulburări cognitive, pe o perioadă de urmărire de cinci ani, iar 13 la sută dintre acestea au dezvoltat demență.

Femeile blocate într-unul dintre aceste tipare de somn dăunătoare aveau un risc de două până la trei ori mai mare de a dezvolta demență în comparație cu cele cu un somn stabil. Chiar și după ajustarea în funcție de vârstă, educație și rasă, riscul crescut de demență legat de somnolența în timpul zilei era încă dublu.

Cu ajutorul datelor strânse, cercetătorii au putut vedea clar cum se schimbă obiceiurile și tiparele de somn pe măsură ce femeile îmbătrânesc. Atât grupurile DNS, cât și cele cu model IS au ațipit mai mult în timpul zilei, au avut ritmuri circadiene mai slabe și o calitate a somnului înrăutățită de la an la an.

Cea mai recentă cercetare a fost publicată în revista Neurology.

Tabelul arată modul în care modificările de cinci ani ale tiparelor de somn sunt legate de deteriorarea cognitivă ușoară (MCI) și demență la femeile în vârstă. Femeile cu somn nocturn în scădere (DNS) au avut un risc de demență de 2,03x mai mare, în timp ce cele cu somnolență în creștere (IS) au avut cel mai mare risc de 2,85x mai mare.

Somnul insuficient, un simptom al demenței

Mai multe alte studii au demonstrat legături între cantitatea insuficientă de somn și riscul de demență.

Un studiu al Harvard Medical School, de exemplu, a urmărit 2. 800 de persoane de 65 de ani și peste și a constatat că „cei care dormeau cinci ore sau mai puțin în fiecare noapte aveau de două ori mai multe șanse de a dezvolta demență în comparație cu cei care dormeau între șase și opt ore pe noapte”.

În același timp, somnul insuficient este un simptom cunoscut al demenței. Persoanele cu această boală neurodegenerativă - dintre care aproximativ două treimi sunt femei - se luptă adesea să adoarmă și să rămână adormite.

Persoanele cu demență petrec mai puțin timp în etapele trei și patru ale somnului, când organismul repară țesuturile, consolidează pregătirea sistemului imunitar, procesează amintirile, restabilește energia și elimină deșeurile din creier.

„Acest lucru evidențiază necesitatea ca studiile viitoare să analizeze toate aspectele modelelor zilnice de somn pentru a înțelege mai bine modul în care modificările acestor modele în timp pot fi legate de riscul de demență”, a concluzionat dr. Leng.