Oamenii de știință au scos la iveală rămășițele unui templu misterios, aflat pe terasa a noua din Sarmizegetusa Regia. Unul dintre zidurile sale, prăbușite era acoperit cu picturi.

Încă din 2017, arheologii au cercetat platoul cuprins în incinta sacră din Sarmizegetusa Regia, aflat deasupra teraselor a X-a și a XI-a, unde se află templele și sanctuarele cunoscute din capitala dacilor.

În cei șapte ani de cercetări, specialiștii au conturat imaginea pe care terasa mai puțin cercetată în trecut o avea în Antichitate: era un loc extrem de important pentru daci, din punct de vedere religios.

Pe terasa a IX-a au fost identificate treptat urmele unui templu dacic, necunoscut. Pe măsură ce șantierul a fost extins, au apărut noi elemente care susțin ideea că aici, în Antichitate, fusese ridicat un templu important, care după ce a fost devastat de un incendiu, pe ruinele sale a fost clădit un nou edificiu de cult.

Așadar, pe terasa mai puțin cercetată de arheologi până în 2017, puteau fi două temple antice sau unul distrus și refăcut din temelii.

O alee de gresie și andezit ducea la templu

Templul din faza ulterioară includea 60 de baze de calcar, unele dintre ele aflate în situ, dispuse pe cinci şiruri a câte douăsprezece rânduri. El ar fi fost clădit pe locul altei construcţii, mai vechi, care a fost distrusă de foc.

Resturile incendiate se găsesc pe suprafeţe mari şi au fost folosite în structura templului ridicat ulterior. Importanța locului „sfânt” de pe terasa a IX-a din Sarmizegetusa Regia este pusă în evidență și de aleea pavată care ducea la templu.

Aceasta reprezenta o ramificaţie din drumul antic pavat din Sarmizegetusa Regia care cobora în incinta sacră. Aleea, bine conservată, dar acoperită în prezent de sol, era formată din pavaje de calcar, andezit şi gresie, materiale aduse de la zeci de kilometri distanţă.

Din vechiul templu dacic s-au păstrat rămășițele unui perete prăbușit pe o lățime de circa trei metri. Pe acest perete, dacii l-ar fi decorat cu picturi.

„Nu este un perete oarecare, nu numai pentru că aparține unei construcții din zona sacră de la Grădiștea de Munte (Sarmizegetusa Regia), ci și pentru că este un perete care avea o tencuială pictată. Nu este pictură foarte elaborată. Sunt benzi de culoare, iar din loc în loc sunt elemente vegetale. Dar oricum, descoperirea unui nou segment de perete de la edificiul din prima fază ne-a obligat să extindem săpătura, încât să identificăm cât mai multe părți și să identificăm cât mai mult din planimetria templului din prima fază”, a declarat arheologul Răzvan Mateescu, coordonator al colectivului științific al șantierului arheologic „Cetățile Dacice din Munții Orăștiei”.

În urma săpăturilor arheologice, extinse pe cinci suprafețe ale terasei, au fost identificate mai multe segmente ale acestui perete și totodată au apărut elemente noi care oferă o imagine detaliată a evoluției din Antichitate a construcțiilor de pe Terasa a IX-a din Sarmizegetusa Regia, arată arheologul Răzvan Mateescu, de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și Universitatea "Babeş - Bolyai" din Cluj-Napoca.

Potrivit acestuia, la finalizarea cercetărilor se va cunoaște cu mai mare exactitate ce rol aveau construcțiile antice de pe Terasa a IX-a, din care până în prezent doar o parte a putut fi explorată.

La săpături au participat specialiști din colectivul științific al șantierului arheologic „Cetățile Dacice din Munții Orăștiei”, arheologi și studenți de la Universitatea Babeș Bolyai (Cluj Napoca), Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (Cluj Napoca), Muzeul Civilizației Dacice și Romane (Deva), Muzeul Județean Mureș (Târgu Mureș) și Universitatea Tehnică Cluj Napoca.

„Muntele Athos” al dacilor

În afara templului (sau templelor) de pe Terasa a IX-a, întinse pe o suprafață de circa 350 de metri pătrați, în Sarmizegetusa regia, arheologii au dezvelit în ultimul secol alte șapte presupuse edificii de cult: (două circulare, cinci patrulatere), aflate pe terasele a X-a și a XI-a.

Marele sanctuar circular a fost cercetat sistematic în două etape, în intervalul 1921-1924 şi în campaniile 1950-1951. Celelalte şase temple au fost identificate şi dezvelite în anii 50 şi 60. Ele sunt Templul patrulater mic, Templul patrulater mare, Templul mic rotund, Templul mare de andezit de pe terasa a X-a, Templul mare de calcar şi Templul mic de calcar.

„Din structura templelor a rămas doar o mică parte, ele fiind distruse în cursul războaielor cu romanii. Totuşi, elementele arhitectonice care s-au păstrat vorbesc de la sine despre o arhitectură religioasă monumentală, unică în lumea dacică. Cele mai multe dintre temple erau prevăzute cu baze (plinte) din calcar sau din andezit care susţineau coloane din lemn. Templul mare de andezit de pe terasa a X-a urma să aibă coloane din piatră, dar conflictele de la începutul secolului al II-lea p. Chr. au împiedicat terminarea sa. Tamburii de coloană aferenţi lui au rămas răspândiţi în diverse puncte ale zonei sacre sau au fost folosiţi pentru extinderea fortificaţiei”, informa site-ul cetati-dacice.ro, portalul oficial al ansamblului arheologic, coordonat de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Cele trei terase pe care au fost descoperite ruinele templelor, cele mai importante din cele peste 200 de terase ale Sarmizegetusei Regia, erau protejate cu ziduri puternice, care aveau aveau menirea să împiedice alunecarea acestora.

Alte ziduri mai mici, construite în tehnica murus Dacicus, protejau incinta sacră a capitalei dacilor dinspre deal și din părțile laterale.