Evaluarea armatei ruse în funcție de criteriile capabilității militare ar putea furniza o explicație pentru performanța sub potențial a armatei ruse, argumentează Jack Watling, cercetător la Rusi.

În termeni de mărime și echipament, forțele terestre ale Rusiei au un mare potențial de amenințare. În practică însă este extrem de improbabil ca armata rusă să aibă capacitatea de regenerare având în vedere traiectoria actuală de pe câmpul de luptă, deși o eventuală victorie ucraineană împotriva sa nu va fi deloc ușoară.

Armata rusă are punctele sale forte, dar acestea nu reușesc să compenseze deficiențele care sunt unele considerabile.

Puncte forte

Doctrina militară a Rusiei este clară, precisă, bine fundamentată și elegant concepută, fiind de multe ori cu mult înaintea teoriei militare occidentale. Din acest motiv, pune dificultăți metodologice evaluărilor de informații occidentale privind operațiunile rusești. Pentru că, dacă ce scrie acolo ar fi transpus în ordine și executate ca atare, concluzia ar fi că nu pot da greș. Dar una e teoria, alta e practica.

Apoi, echipamentul rusesc este în general unul excepțional din punctul de vedere al concepției și realizării. De pildă principala dronă folosită de armata rusă, Orlan-10, este ieftină și ușor de operat. Nu este deloc sofisticată și e concepută să fie complicat de distrus, întrucât zboară la altitudini prea mari pentru a fi țintită de sisteme defensive cu rază scurtă în timp ce oferă operatorilor o perspectivă suficientă asupra câmpului de luptă pentru a identifica ținte.

Vulnerabilitatea în ce privește echipamentul este că este inflexibil – fiind conceput să îndeplinească bine o singură sarcină. Totodată, numărul mare de versiuni ale sistemelor desfășurate simultan face dificilă mentenanța lor.

Armata rusă este avantajată și de facilități: o rețea feroviară optimizată pentru transferul de echipament, numeroase fabrici pentru producerea muniției și accesul generos la materii prime, capacitate mare de producție. Totuși Rusia nu are o industrie avansată pentru fabricarea de arme de precizie, fiind obligată să importe componentele cruciale.

Deficiențe majore

Deficiențele militare încep cu organizarea militară – armata rusă este proiectată să lupte în războaie scurte, de intensitate ridicată. De aceea în absența mobilizării generale este o forță restrânsă, unitățile sunt lipsite de resurse logistice, în timp ce echipamentul nu este conceput pentru război prelungit. Or, termenul de desfășurare se apropie de limita de nouă luni prevăzut în toamna lui 2021.

Una din cele mai mari deficiențe ține de structura de comandă, de leadership-ul slab care atrage după sine probleme serioase de personal.

Există un parcurs profesional limitat pentru soldații pe termen lung. Acest lucru duce la probleme de retenție care au făcut ca armata rusă să depindă în continuare de recruți.

Cu o populație care îmbătrânește rapid, Rusia duce lipsă de recruți tineri. Nivelul de trai scăzut din țară produce trupe care nu sunt familiarizate cu multe tehnologii moderne. În plus, în absența unei ideologii clare sau a unei conduceri puternice în unități, soldații sunt în mare parte nemotivați, nu lucrează eficient în echipă și nu sunt dispuși să își riște viața unii pentru alții. Prin urmare, infanteria rusă a fost lipsită de putere de luptă ofensivă. Aceste probleme s-au agravat pe măsură ce numărul victimelor a crescut. Din nou, este un domeniu în care Ucraina are avantaje clare.

Totuși, poate că una dintre cele mai mari slăbiciuni ale sistemului militar al țării este pregătirea. În primul rând, pur și simplu nu se face suficient de multă instruire. La începutul războiului, de exemplu, mai puțin de 100 de piloți ruși instruiți complet se aflau la granița cu Ucraina, în ciuda faptului că Rusia avea cel puțin 317 avioane de luptă desfășurate în teatrul de operațiuni.

În al doilea rând, soldații ruși tind să primească o pregătire care este limitată în mod îngust la sarcina care le-a fost atribuită. Acest lucru îi face inflexibili, lipsiți de conștientizarea situațională a ceea ce se petrece în jurul lor și incapabili să își preia sarcinile unii altora.

În al treilea rând, rușii își fac cea mai mare parte a instruirii în cadrul unităților lor. Întrucât unitățile se află în Ucraina, există o capacitate foarte mică de a instrui noii recruți înainte de a fi trimiși la război. Acest lucru îngreunează grav eforturile de mobilizare și de generare de noi unități.