Curtea Supremă a Țărilor de Jos a respins recursul în casație al muzeelor ​​din Crimeea și a decis ca aurul scitic să fie transferat în Ucraina. Purtătorul de cuvânt al instanței, Thea Tierdema, a declarat că această decizie este definitivă.

Decizia Curții Supreme a Țărilor de Jos de a transfera în Ucraina aurul scitic aparținând muzeelor ​​din Crimeea este un jaf, care va fi inclus în cadrul creanțelor financiare, a răspuns președintele Consiliului de Stat al Republicii Crimeea, Vladimir Konstantinov. El a amintit că înainte ca peninsula să devină parte a Rusiei, exponatele erau proprietatea Republicii Autonome Crimeea, așa că Ucraina nu le poate revendica.

Verdictul înseamnă încheierea procedurii privind dreptul de proprietate asupra colecției.

6 februarie 2014, în Olanda, la Muzeul Allard Pearson, deținut de Universitatea din Amsterdam, a fost deschisă o expoziție de aur scitic (nume complet – „Crimeea – o insulă de aur în Marea Neagră”). Acesta a prezentat descoperiri arheologice făcute în Crimeea. Expoziția prezintă obiecte din perioada de la colonizarea greacă a peninsulei (sec. VI î.Hr.) până în Evul Mediu timpuriu (sec. VI-VII). În total, au fost prezentate peste 580 de artefacte (peste 2 mii de articole). Colecția include nu numai obiecte din aur, ci și obiecte din bronz, ceramică etc. Cele mai valoroase exponate sunt o imagine sculpturală cu două fețe a zeiței scitice cu picioare de șarpe, un accesoriu de cort sub formă de grifon, decoratiuni pentru căpăstru de cal, vase turnate în formă de oaie și altele.

Exponatele au fost furnizate de patru muzee din Crimeea (la vremea aceea Crimeea făcea parte din Ucraina ca republică autonomă) - Muzeul Central din Taurida, Rezervația istorică, culturală și arheologică Bakhchisarai, Rezervația-Muzeu istoric și cultural Kerci și Muzeul-Rezervație Chersonezul Tauric, precum și Muzeul comorilor istorice ale Ucrainei (filiala Muzeului Național de Istorie a Ucrainei). În același timp, din numărul total de exponate, Muzeul din Kiev a oferit 19.

Istoria expoziției

În Crimeea, pregătirile pentru expoziție au început în 2011. Pentru prima dată expoziția a fost deschisă pe 3 iulie 2013 în Germania, în cadrul Muzeului Regional Rin din Bonn. Pe 19 ianuarie 2014, colecția a fost mutată la Amsterdam.

Exponatele muzeelor ​​din Crimeea au fost asigurate pe perioada expoziției la o valoare de peste 1 milion de euro, în timp ce partea olandeză a estimat valoarea lor la 10 milioane de euro.

Expoziția din Țările de Jos trebuia să se încheie pe 28 mai 2014, iar înainte de 1 iunie a aceluiași an, toate exponatele erau planificate să fie returnate în Crimeea și Kiev. Conform standardelor internaționale general acceptate, toate obiectele expuse aparțin acelor muzee în care sunt expuse în mod permanent și cu care s-a încheiat un acord privind expoziția. Acordul cu Muzeul Allard Pearson mai prevedea că statul ucrainean este proprietarul exponatelor.

După evenimentele cunoscute sub numele de Euromaidan din Ucraina, din februarie 2014, în urma căreia puterea a trecut în mâinile opoziției, noul guvern ucrainean a decis să transfere gestiunea colecției ca proprietate de stat a Ucrainei, direct Ministerului Culturii. Acesta din urmă a ordonat să transfere în lipsă toate exponatele expoziției la Muzeul de Istorie a Ucrainei.

După ocuparea Crimeei de către Federația Rusă în martie 2014, Țările de Jos nu au recunoscut suveranitatea Rusiei asupra peninsulei.

A apărut astfel un conflict juridic cu privire la proprietatea exponatelor expoziției „Crimeea – o insulă de aur în Marea Neagră”. Rusia și Ucraina și-au revendicat drepturile asupra lor. Muzeul Allard Pearson avea obligația de a returna aurul scitic Ministerului Culturii al Ucrainei și muzeelor ​​din Crimeea. Întrucât problema returnării colecției nu a fost rezolvată, expoziția a fost prelungită până în august 2014. Părțile au încercat să rezolve problema în afara instanței, dar nu au ajuns la un acord.

În august 2014, conducerea Muzeului Allard Pearson a anunțat că nu va returna exponatele nici la muzeele Crimeii, nici la Kiev până când disputa legală nu va fi rezolvată. Doar 19 obiecte din colecție au fost returnate Muzeului Comorilor Istorice din Ucraina, restul artefactelor au rămas în depozitul Muzeului din Amsterdam.

Pretențiile părților

Ucraina insistă asupra returnării tuturor obiectelor de muzeu care au fost expuse în Olanda în 2014. Autoritățile Republicii Crimeea cred că, toată colecția ar trebui să se întoarcă în peninsulă, deoarece toate obiectele au fost găsite pe teritoriul Crimeei și au fost păstrate în muzeele sale timp de mai mulți ani.

Pe 19 noiembrie 2014, patru muzee din Crimeea au intentat un proces colectiv împotriva Universității din Amsterdam la tribunalul districtual al capitalei Olandei, cerând să îndeplinească obligațiile contractuale și să returneze colecția Crimeei. Pretențiile muzeelor ​​din Crimeea pentru exponate au fost susținute de Ministerul Culturii al Federației Ruse. În ianuarie 2015, a fost primită o cerere către instanță, de a participa la caz în calitate de parte interesată din partea guvernului Olandei, iar în luna februarie a aceluiași an o altă cerere a venit de la autoritățile ucrainene.

La începutul lunii aprilie 2016, Tribunalul Districtual din Amsterdam a recunoscut Ucraina ca una dintre părțile participante la procesul privind dreptul de proprietate asupra aurului scitic. Cererea olandeză a fost respinsă.

Litigii

Pe 5 octombrie 2016, la Amsterdam au început audierile privind cazul deținerii aurului scitic. Ministrul Culturii al Ucrainei Evgheni Nișciuk a spus că Kievul va face recurs dacă decizia nu va fi luată în favoarea părții ucrainene. La 2 decembrie a aceluiași an, serviciul de presă al Procuraturii Ucrainei a raportat că, printr-o decizie a Tribunalului Districtual Pechersky din Kiev, exponatele muzeale ale expoziției au fost confiscate. În plus, instanța a trimis documente către Interpol pentru a trece colecția pe lista internațională de urmăriri (nu a existat însă nicio declarație oficială venită de la Interpol).

Pe 14 decembrie 2016, Tribunalul Districtual din Amsterdam a decis ca aurul scitic să fie returnat Ucrainei. Decizia a reținut că instanța a fost de acord cu argumentele Kievului, care a afirmat că, în conformitate cu Convenția UNESCO din 1970 privind măsurile care vizează interzicerea și prevenirea importului, exportului și transferului ilegal de proprietate asupra bunurilor culturale, patrimoniul cultural ar trebui să aparțină unui stat suveran, iar Crimeea nu este un astfel de stat. Cu toate acestea, instanța a refuzat să ia o decizie finală cu privire la proprietatea exponatelor, menționând că această problemă ar trebui luată în considerare după returnarea colecției la Kiev. Separat, Ucraina a fost obligată să plătească și costul depozitării exponatelor în depozitele Muzeului din Amsterdam (aproximativ 111.000 de euro).

Pe 28 martie 2017, muzeele din Crimeea au contestat decizia tribunalului districtual la Curtea de Apel din Amsterdam. Examinarea plângerii a început la 11 martie a aceluiași an.

Pe 16 iulie 2019, Curtea de Apel din Amsterdam a decis să anuleze decizia tribunalului districtual, dar a amânat verdictul final în cazul aurului scitic. Potrivit instanței, contrar afirmațiilor părții ucrainene, legile olandeze și Convenția UNESCO din 1970 nu sunt aplicabile în acest caz. De asemenea, Curtea de Apel a cerut părților în dispută documente suplimentare cu privire la drepturile de proprietate asupra colecției și a decis ca exponatele să rămână la Muzeul Allard Pearson până la luarea unei decizii definitive.

În septembrie 2019, muzeele din Crimeea au transmis instanței informații suplimentare despre dreptul de proprietate asupra artefactelor, inclusiv acte de acceptare a descoperirilor în colecțiile muzeului, precum și documente fotografice care confirmă că exponatele se aflau în muzeele din Crimeea chiar înainte de transferul peninsulei către RSS Ucraineană în 1954.

În octombrie 2019, Ucraina l-a contestat pe judecătorul Curții de Apel din Amsterdam, Duko Oranje, din cauza unor circumstanțe „care ar putea indica părtinirea sa”. Procesul s-a bazat pe faptul că judecătorul a reprezentat anterior interesele companiei ruse Promneftstroy în cazul Yukos și a colaborat cu avocații care apără acum muzeele Crimeii. Cu toate acestea, în noiembrie a aceluiași an, instanța a respins cererea Kievului. În iulie 2020, partea ucraineană a solicitat din nou înlăturarea lui Duko Oranje. În ciuda faptului că instanța nu a găsit dovezi ale interesului său în acest caz, în octombrie 2020, Oranje a fost înlocuit în justiție de Gerard Levin.

Ulterior, Curtea de Apel din Amsterdam a amânat în mod repetat o decizie cazul privind returnarea aurului scitic. Pe 22 aprilie 2021, audierile au fost reluate, dar decizia instanței privind dreptul de proprietate asupra exponatelor a fost din nou amânată.

Decizia Curții de Apel în 2021

Pe 26 octombrie 2021 , Curtea de Apel din Amsterdam a decis că toată colecția de aur scitic ar trebui să fie transferată în Ucraina. Decizia corespunzătoare a fost anunțată de președintele instanței Pauline Hofmeyer-Ryutten. Potrivit acesteia, aceste obiecte „fac parte din moștenirea culturală a Ucrainei” și ar trebui transferate părții ucrainene. În același timp, muzeele din Crimeea aveau dreptul de a depune contestație în termen de trei luni. Până la decizia finală a instanței, colecția a rămas în depozit la Muzeul Allard Pearson.

La sfârșitul lunii ianuarie 2022, muzeele din Crimeea au depus un recurs în casație împotriva deciziei Curții de Apel din Amsterdam la Curtea Supremă a Țărilor de Jos.

Decizia Procurorului General

La 27 ianuarie 2023, a fost publicată avizul procurorului general al Țărilor de Jos în cazul deținerii colecției de aur scitic (aceasta este o opinie independentă pe care Curtea Supremă o poate lua în considerare sau nu atunci când ia o decizie) .

În concluzie, s-a spus că procurorul general al regatului consideră că decizia luată anterior de Curtea de Apel din Amsterdam de a transfera colecția la Kiev „poate fi menținută”, iar recursul în casație al muzeelor ​​din Crimeea „trebuie respins. " Potrivit procurorului, argumentele prezentate de muzeele din Crimeea, în special că decizia încalcă primul protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului, sunt invalide, iar decizia curții de apel de a transfera exponatele în Ucraina se bazează „pe actualul Cod al legilor naționale și servește intereselor publice legitime.”