Următorii 5-10 ani vor fi decisivi pentru România și aliații săi, într-o perioadă în care, pe lângă cele două războaie, din Ucraina și din Gaza, apar noi focare de conflict. Profesor la Universitatea Oxford, politologul Corneliu Bjola explică, într-o analiză făcută pentru „Adevărul”, la ce ar trebui să ne așteptăm și care ar fi scenariile din perspectiva României.

Situația se complică tot mai mult în Orientul Mijlociu, unde pe lângă războiul din Fâșia Gaza au apărut mai multe focare de conflict, care ar putea duce la escaladarea și răspândirea războiului în întreaga zonă. Există voci care avertizează că extinderea războiului din regiune ar putea provoca chiar un nou război mondial.

Cel mai recent, moartea celor trei militari americani, într-un atac atribuit unei miliții pro-iraniene din Irak, pune presiune pe Washington, iar tot mai mulți analiști se așteaptă ca SUA să răspundă dur, ceea ce ar putea incendia situația.

Politologul Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford și director al Oxford Digital Diplomacy Research Group, explică, pentru „Adevărul”, că nu este deloc întâmplător că există tot mai multe focare de război în întreaga lume și are trei scenarii. În cazul fiecăruia explică și cum ar putea să fie influențată România.

Război rece între două alianțe

În acest moment, situația este inflamată, iar două alianțe se înfruntă într-un veritabil război rece, care însă ar putea degenera. Corneliu Bjola explică și care sunt combatantele acestui război rece, și care e mărul discordiei.

„În relațiile internaționale, de obicei, facem distincție între două tipuri de actori în funcție de modul în care se raportează la principiile care guvernează ordinea globală: cei care susțin status quo și cei revizioniști. Statele susținătoare de status quo sunt acelea care au stabilit «regulile jocului», adesea în urma unui război, fie fierbinte, fie rece, care le-a permis să se impună”, spune Bjola.

Majoritatea țărilor europene se încadrează în această categorie, la fel și Australia, Canada, Coreea de Sud și multe alte state democratice. Acest status quo este definit în plan intern de aderarea la principiile de democrație liberală și în plan extern de un sistem multilateral de colaborare internațională, care recunoaște și protejează suveranitatea statelor.

„Statele revizioniste” sunt motivate de o frustrare față de poziția lor în sistem și de dorința de a schimba regulile care reglementează relațiile la nivel global. Rusia și Iran sunt două exemple în această categorie, prima pentru că își dorește să domine Europa, iar a doua pentru că își propune să domine Orientul Mijlociu. Revizionismul lor este îndreptat direct împotriva sistemului de democrație liberală și are ca țintă subminarea suveranității statelor, din perspectiva unei practici neo-imperialiste a sferelor de influență, mai spune profesorul.

Unde se încadrează SUA și China

„O formă intermediară între aceste două categorii sunt statele reformiste. Actorii reformiști în relațiile internaționale sunt națiuni care încearcă să modifice anumite aspecte ale ordinii mondiale, nu principiile de bază, pentru a se potrivi mai bine intereselor sau valorilor lor”, continuă el.

În opinia sa, SUA și China pot fi încadrate în această categorie din motive diferite. SUA este, începând din 1945, o națiune care susține status quo-ul, dar percepe acum că sistemul său de relații internaționale intră pe o traiectorie care o dezavantajează și care, de fapt, susține ascensiunea Chinei.

„Prin urmare, dorește să recalibreze configurația sa de alianțe și parteneriate pentru a-și reafirma poziția. Biden preferă să facă acest lucru în mod multilateral, în timp ce Trump este interesat să acționeze mai agresiv, în mod unilateral, și chiar este dispus să facă compromisuri cu alți rivali, cum ar fi Rusia, pentru a realiza acest lucru. China a câștigat mult din ordinea condusă de America și din globalizare, dar își propune să devină mai puternică în Pacific, unde se simte limitată de SUA. Dintr-un actor reformist, China trimite semnale puternice că evoluează încet, dar sigur, către un actor revizionist, instituind un sistem alternativ de instituții și alianțe care concurează cu cel occidental”, subliniază Bjola.

Explozia de conflicte și tensiuni din ultimii ani nu este, așadar, accidentală, avertizează el. Mai grav, România va fi afectată din plin de ceea ce urmează să se întâmple.

„Ne aflăm într-o perioadă de schimbare profundă, în care conflictele actuale și cele ce vor urrma vor defini un nou tip de ordine internațională pentru deceniile viitoare. Următorii 5-10 ani sunt așadar de o importanță crucială și vor avea implicații majore asupra securității europene și a poziției României. Deși rezultatul final rămâne incert, putem schița câteva scenarii posibile și, pe baza acestora, să evaluăm impactul lor asupra României”, adaugă Corneliu Bjola.

Cel mai bun scenariu pentru România

El schițează trei scenarii: cel ideal pentru România și celelalte națiuni democratice, unul catastrofal pentru noi și un altul nu neapărat bun, dar cel puțin nu dezastruos.

„Cel mai bun scenariu posibil: țările care susțin status quo-ul, în special democrațiile occidentale, vor ieși învingătoare în cele din urmă, iar cei care le contestă (Rusia, China, Iran) vor suferi o înfrângere strategică. În mod normal, Vestul (SUA, UE, Japonia, Australia, Coreea etc.), responsabil pentru aproximativ 40% din PIB-ul global, nu ar trebui să întâmpine dificultăți în a realiza acest lucru. Atât Rusia (mai puțin de 2%), cât și China (aproximativ 15%), sunt mult mai slabe economic decât țările occidentale”, indică Bjola.

Problema principala constă, arată Bjola, în faptul că SUA nu se mai situează la fel de ferm în tabăra status quo-ului ca în trecut, iar aspirațiile sale reformiste creează tensiuni în sistem. Aceste tensiuni sunt acum exploatate agil de Rusia, China și Iran în moduri diferite. Pentru România, acest scenariu ar fi perfect.

„Viitorul acestui scenariu va depinde în mare măsură de modul în care Vestul va găsi o soluție de a-și consolida unitatea, mai ales după alegerile prezidențiale americane din noiembrie. Dacă reușesc, devine posibilă înfrângerea Rusiei în Ucraina, ceea ce probabil va determina o schimbare de regim la Moscova, iar încercările Chinei de a ataca Taiwanul vor fi amânate pe termen nedeterminat. Acesta ar fi cel mai bun rezultat pentru România, deoarece o Rusie înfrântă ar reduce influența partidelor extremiste în politică și ar asigura stabilitatea în Europa și în regiunea Mării Negre pe termen lung”, punctează profesorul.

Scenariul catastrofal pentru România

Cel mai sumbru scenariu luat în calcul de profesorul Corneiu Bjola este cu adevărat catastrofal pentru Estul Europei, implicit pentru România.

„Statele revizioniste ar putea înfrânge strategic Vestul, cu Rusia impunându-se în Ucraina, Iranul forțând SUA să părăsească Orientul Mijlociu, iar China devenind tot mai agresivă în Pacific. Controlul asupra Ucrainei ar oferi Rusiei acces la resurse vaste: Ucraina contribuie cu 7% la producția mondială de titan, este al șaselea producător mondial de minereu de fier și al șaptelea de mangan. Adăugând producția de grâu a Ucrainei - 7% din totalul global - la cea a Rusiei de 18%, Moscova ar câștiga un control strategic critic asupra aprovizionării cu cereale la nivel mondial. Supremația Rusiei asupra Ucrainei ar crea beneficii și pentru China, companiile chinezești putând interveni rapid pentru a exploata aceste resurse pe scară largă, ceea ce ar întări și mai mult capacitatea militară a Beijingului în Pacific.”

În Rusia, între timp, ideologia regimului lui Putin ar fi consolidată, transformând Rusia într-un actor-cheie în ceea ce privește securitatea europeană, mai arată profesorul.

„În aceste condiții, ar fi doar o chestiune de timp până când Rusia ar începe să-și manifeste pretențiile teritoriale anunțate anterior asupra altor țări, inclusiv Moldova și statele baltice. Pentru România, o înfrângere strategică a Vestului/Europei ar fi catastrofală. O Europă slăbită și o Rusie întărită militar ar putea conduce la o evoluție internă nedemocratică a țării, controlată indirect de Moscova, cu o economie în declin accentuat și menținută sub presiune prin amenințări de concesii teritoriale forțate”, avertizează Bjola.

Scenariul de mijloc

Un alt scenariu posibil este acela în care nici statele susținătoare ale status quo-ului, nici cele revizioniste nu vor obține un avantaj pe termen scurt.

„O posibilă soluție diplomatică la conflictul din Gaza, prin crearea a două state (idee susținută de multe state arabe, Europa și SUA), ar putea reduce tensiunile pe termen scurt. Iranul va încerca fără îndoială să se regrupeze și să găsească noi posibilități de a destabiliza regiunea. Un impas militar în Ucraina ar putea oferi Europei oportunitatea de a se pregăti mai bine pentru a descuraja o posibilă agresiune viitoare din partea Rusiei, însă acest lucru ar putea avea un cost economic semnificativ care ar perpetua instabilitatea politică”, mai spune Bjola.

El consideră că, prin incapacitatea de a oferi ajutor decisiv Ucrainei și lăsând conflictul să se prelungească, Occidentul a permis Rusiei să-și consolideze poziția în teritoriile ocupate. Un conflict prelungit în Ucraina a mai permis Rusiei să alimenteze instabilitatea în alte părți ale lumii, cum ar fi Africa și Orientul Mijlociu, creând mai multe probleme și costuri pentru Occident.

China va beneficia, cel mai probabil, cel mai mult de acest scenariu, deoarece conflictul va epuiza resursele și voința politică a tuturor celor implicati, inclusiv a Rusiei, permițând regimului de la Beijing să apară la final într-o poziție care poate influenta în forță noile reguli, atât în Pacific, cât și la nivel global.

Potrivit lui Bjola, pentru România, acest scenariu ar putea fi similar celui din anii 1990, marcat de o creștere a instabilității politice, declin economic și preocupări reînnoite de securitate națională.

„Alegerile din acest an, atât naționale, cât și europene, vor determina care din scenariile amintite se vor materializa si cu ce implicatii pentru România, Europa și SUA. Deși România are un control limitat asupra evenimentelor din alte țări, poate totuși să-și decidă propriul curs de acțiune. Orice vot pentru partide extremiste, este un vot care subminează independența și securitatea țării”, consideră profesorul Bjola.

Cere desființarea unor formațiuni politice

În opinia sa, în România există partide extremiste care ar trebui controlate sau chiar desființate. El își argumentează propunerea în felul următor:

„«Marea Minciună» promovată de partidele extremiste este ideologia «suveranismului». România este suverană doar în cadrul UE și NATO. Nu există suveranitate sau independență pentru România în afara proiectului european”, mai spune el.

Adversarii României sunt autoritarismul, neo-imperialismul și fascismul - trăsături care caracterizează fidel regimul actual din Moscova, punctează profesorul.

„Oricine se aliniază cu regimul lui Putin, așa cum fac aceste partide, își trădează inevitabil țara. Aceste partide au deja sânge pe mâini din perioada pandemiei, când au trimis români la moarte prin promovarea agresivă a conspirațiilor, minciunilor și dezinformării. Ideologia lor otrăvitoare creează deja grave deficite de imagine pentru România, iar dorințele lor iredentiste, coordonate cu extrema dreaptă din Ungaria, sunt doar un preludiu la genul de amenințare la adresa securității României pe care aceste partide le vor genera. Momentul de a scoate aceste partide în afara legii, pe modelul Germaniei cu partidele neo-naziste, a sosit demult”, încheie Corneliu Bjola.