Deceneu este un misterios personaj din istoria dacilor. Considerat șarlatan și vrăjitor de autorii antici, Deceneu s-a impus ca mare preot și a reformat sistemul religios al dacilor. În plus, el ar fi pus bazele unui stat teocratic.

Marele preot Deceneu, cel mai cunoscut și important lider religios al triburilor dacice, este totodată unul dintre cele mai misterioase personaje ale istoriei antice din spațiul carpato-danubiano-pontic. Un om învăluit în legendă și mister, căruia i s-au atribuit puteri divine, fiind considerat de mistici chiar reîncarnarea zeului suprem Zalmoxis, pe pământ.

Nu se știe cu exactitate de unde a apărut și cu ce s-a ocupat până să ajungă mare preot. Cert este că a avut o influență incredibilă asupra societății dacice, primind putere aproape nelimitată de la regele Burebista.

În plus, Deceneu a ajuns să conducă nucelul regatului dac, deja fărâmițat după moartea lui Burebista, existând bănuiala că a pus bazele, la Sarmizegetusa, a unui stat teocratic, condus de mari preoți.

„Șarlatanul” Deceneu

Deceneu a apărut pe scena istoriei în timpul domniei lui Burebista, cel mai mare rege al dacilor. Deceneu îndeplinea rolul de mare preot, stăpân peste incinta sacră din capitala dacilor Sarmisegetusa Regia.

Cum a ajuns mare preot, este greu de spus. Mai nimic nu se știe despre viața de dinaintea obținerii acestei funcții. Despre Deceneu au scris autori antici latini sau greci precum Iordanes sau Strabon. Cea mai cunoscută informație despre trecutul lui Deceneu este aceea că a fost inițiat în culte orientale. El și-ar fi făcut ucenicia în Egipt, acolo unde ar fi deprins vrăjitoria.

Strabon, de exemplu, îl considera un șarlatan care folosea trucuri magice pentru a impresiona populația neștiutoare. Pentru aceste trucuri vrăjitorești a fost apreciat de Burebista, fiind folosit pentru a ține triburile și căpeteniile sub control. „Spre a ţine în ascultare poporul, el şi-a luat ajutor pe Deceneu, un şarlatan care rătăcise multă vreme prin Egipt, învăţând acolo unele semne de prorocire, mulţumită cărora susţinea că tălmăceşte voinţa zeilor”, scria Strabon în „Geographia”.

Nu se știe dacă Deceneu era de origine dacică sau poate de un alt neam. Cert este, așa cum arată și Iordanes, că marele preot a venit în Dacia, în timpul domniei lui Burebista.

„Atunci când Buruista (n.r. - Burebista) era rege al goţilor (n.r. - al geţilor, confuzia era frecventă în perioada în care scria Iordanes, la rândul său got), Dicineus (n.r. - Deceneu) a venit în Gothia în perioada în care Sulla îi conducea pe romani (n.r. - la sfârşitul anului 82 îHR, Sulla a devenit dictator în Roma)”, se arată în lucrarea „Getica” (XI,67).

Deceneu putea fi un dac plecat de tânăr să se inițieze în Orient și a revenit la maturitate pe tărâmurile natale, fie era chiar un străin adus de Burebista și apreciat pentru calitățile sale magice. Orice ar fi, Deceneu a ajuns un soi de zeu pe pământ în Dacia și mâna dreaptă a lui Burebista. Ba chiar i-ar fi convins pe daci să-și taie viile și să renunțe la vin.

„Ba încă de un timp fusese socotit şi zeu, aşa cum am arătat când am vorbit despre Zamolxis. Ca o dovadă pentru ascultarea ce i-o dădeau, este şi faptul că ei s-au lăsat înduplecaţi să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin”, preciza Strabon

Ascetul care a reformat spiritualitatea dacică

Istoricii spun că acest Deceneu, dincolo de legendele atribuite, era un preot dac, adorator al cultului lui Zalmoxe .

Deceneu provenea dintr-o categoria anume de preoți daci, mai precis cea a asceților. Erau asemănători cu pustnicii ortodocși. Preferau locurile sălbatice, izolate de comunitățile umane, nu consumau carne și trăiau o viață în castitate.

„Din relatările lui Strabon reiese că la geto-daci existau oameni cucernici, care erau onoraţi şi socotiţi sacri, ce duceau un trai liniştit. Ei nu mâncau vieţuitoare şi nu se atingeau de carnea turmelor lor, hrănindu-se cu miere lapte şi brânză. Aceştia îşi duceau viaţa fără a avea legături cu femeile”, preciza Ion Horaţiu Crişan în „Spiritualitatea geto-dacilor”.

Având puteri discreționare, acest ascet a reformat sistemul religios dacic. Practic casta preoțească din care făcea parte a câștigat întâietatea și au început să-și impună modul de viață. De aici și povestea cu tăierea viței de vin și abstinența la consumul de alcool. Era un comportament religios pe care Deceneu îl impunea populației, în spiritul ordinului religios din care făcea parte.

„Cu siguranţă că nu Deceneu este cel care a organizat pentru prima întâia oară casta preoţească geto-dacă. Este însă foarte probabil de o reformă, o anume reorganizare a preoţimii, realizată de Deceneu pe vremea lui Burebista”, adaugă Ion Horaţiu Crişan.

Cel mai puternic om din regatul dacilor

Deceneu s-a dovedit a fi personajul-cheie în timpul domniei lui Burebista. A primit de la rege puteri aproape nelimitate. Nu s-a rezumat doar la ritualuri și organizarea castei preoțești după model ascetic, ci s-a implicat și în politică, ajungând să-l sfătuiască pe Burebista ce politică externă să adopte și cu cine să poarte război. Propriu-zis a impus un nou stil de viață, Deceneu ajungând un soi de vice-rege. „Buruista l-a primit pe Dicineus şi aproape i-a dat putere regală”, scria același Iordanes.

Nu se știe cum a ajuns Deceneu, într-un timp atât de scurt, de la un șarlatan venit în Dacia, din Orient, la un om cu o putere regală. Se bănuiește că prin puterile sale vrăjitorești, pe care populația credea că Deceneu le posedă, Burebista putea controla mai ușor tendințele centrifuge ale căpeteniilor dacice.

Sarmisegetusa devine un centru religios al triburile dacice, iar Deceneu stăpânul său. „Siguranţa, beneficiile şi singura lor speranţă depindeau de sfaturile consilierului Dicineus, care trebuia ascultat sub orice formă. Şi ei considerau necesar să facă orice pentru îndeplinirea acestor sfaturi”, adăuga Iordanes.

Există teorii cum că însuși Deceneu ar fi pus la cale complotul pentru asasinarea lui Burebista - tocmai pentru a transforma regatul dac într-un sat teocratic, condus de marii preoți și pe baza principiilor ascetice la care aderau.

Drumul către un stat teocratic

De altfel, după moartea lui Burebista, Deceneu ajunge rege în Dacia. Un rege care cumula și funcția de mare preot. Iar Deceneu a început să construiască și pună bazele unui stat controlat de marea preoțime dacică. I-a educat pe fiii marilor căpetenii în acest spirit.

„Pe bărbaţii cei mai de seamă i-a învăţat teologia şi i-a sfătuit să cinstească anumite divinităţi şi sanctuare. I-a făcut preoţi şi le-a dat numele de pileaţi", preciza Iordanes.

În plus, Deceneu a construit ceea ce mai rămăsese din regatul dac, pe baza principiilor sale religioase și științifice.

„Observând dorinţa lor de a-l asculta în toate şi inteligenţa lor, el i-a iniţiat în toată filozofia, căci era maestru priceput.

I-a învăţat etica, dezvăţându-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit în fizică, făcându-i să traiască potrivit cu legile naturii, pe care goţii (n.r. geţii) le păstrează până azi cu numele de belagines.

I-a învăţat apoi logica, aducându-i peste celelalte popoare în prinvinţa strălucirii minţii. I-a îndemnat să-şi traiască viaţa în fapte bune.

I-a învăţat să contemple cele 12 semne ale zodiacului, iar prin ele mersul planetelor şi toată astronomia, lămurindu-i cum creşte şi scade discul lunii şi cu cât globul de foc al soarelui întrece măsura rotunjimii Pământului şi i-a învăţat sub ce nume şi sub ce semne trec de la răsărit la apus cele 345 de stele pentru a se apropie sau pentru a se îndepărta de polul ceresc.

Vezi ce plăcere ca oamenii viteji să se îndeletnicească cu filosofia, când mai aveau puţin răgaz în pauzele dintre războaie. Puteai să-l vezi pe unul cercetând poziţia cerului, pe altul ierburile şi arborii, iar unul studia creşterea şi scăderea Lunii”, preciza Iordanes în „Getica”.

Nu se știe cum a murit Deceneu, nici măcar când. Se știe însă că a pus bazele unei adevărate dinastii de regi-mari preoți. Lui i-a urmat, ca rege, în centrul spiritual și politic de la Sarmizegetusa, un alt mare preot, Comosicus, și încă alți, poate doi sau trei mari preoți.