DECÂT sfârșitul! Pentru cine bat clopotele, Liviule?
Nu am nicio indoiala ca refuzul premierului Tudose de a-l demite pe seful Politiei, Bogdan Despescu, a fost un moment foarte important din razboiul cu Liviu Dragnea. Este o palma grea incasata de ministrul de Interne, cea care a cerut demiterea dlui Despescu, si implicit de protectorul ei, Liviu Dragnea.
Iar dovada am avut-o seara, la Antena 3, cand premierul a facut-o praf pe Carmen Dan, a anulat-o, scotand-o si incompetenta, si mincinoasa, si executant servil care nu-si da demisia, desi ar vrea, pentru ca nu e lasata.
O demisie pe care premierul i-a cerut-o, spunand ca refuza sa mai lucreze cu ea. Teoretic, in aceste conditii, fara demisie, urmeaza revocarea.
Dar, pana la plecarea efectiva, Mihai Tudose i-a luat practic puterea lui Carmen Dan. Trateaza, peste capul ei, direct cu seful Politiei, a preluat chestiunea politistului pedofil, face verificari peste tot, adica exact exercitiul de autoritate si control pe care ministrul ar fi trebuit sa-l faca.
Pur si simplu, Carmen Dan nu are cum sa continue, este terminata si in minister, si in spatiul public.
Pentru Liviu Dragnea lovitura e grea. Sa o piarda si pe Carmen Dan dupa Sevil Shhaideh inseamna si pierderea unei parghii esentiale de control in Guvern, dar si inca un semn de slabiciune majora, poate chiar letala, in contextul din PSD.
Pentru ca in partid Liviu Dragnea este mai contestat ca niciodata. Se intampla ceea ce era de asteptat: cand leul sangereaza, si dosarul OLAF este o rana teribila, toti cei care temurau pana atunci in fata lui vor incepe sa-l atace.
Baronii care ani de zile au inghitit preluarea partidului pe persoana fizica ies acum la atac si isi cer partea de putere. Asta spune si scrisoarea semnata de Niculae Badalau.
Pe asta mizeaza si Mihai Tudose. Pe sustinerea celor care isi vor partidul inapoi si carora el, nu Liviu Dragnea, are ce sa le dea, ce sa le imparta. Cei care nu cer nu vor primi, a spus premierul. Iar cei care cer vor primi de la el, acum bani si functii, iar mai tarziu putere de decizie, daca il vor pune presedinte PSD.
Si probabil ca Mihai Tudose va invinge pentru ca tot ce e de impartit e la el si pentru ca are o pozitie incomparabil mai puternica decat a lui Sorin Grindeanu. In cazul lui, solutia motiunii de cenzura nu mai merge.
Cat de sigur devine Mihai Tudose de sustinerea lui o arata faptul ca vrea nu doar remaniere, ci restructurarea Guvernului (bine primita si de populatie), ceea ce presupune un vot in Parlament. Acest vot va reprezenta pentru el o legitimare dincolo de Liviu Dragnea, pe cont propriu, ca nou lider autonom. Acesta nu va mai fi Guvernul Dragnea 3, ci Guvernul Tudose 1.
De altfel, intreaga prestatie a lui Mihai Tudose la Antena 3, toate atacurile dure la Liviu Dragnea, mai ales pe relatia acestuia cu SRI, arata foarte multa siguranta, control, chiar agresivitate si faptul ca este gata de asaltul cel mare.
Dar dincolo de spectacolul confruntarii fenomenul care are loc acum in PSD nu e nou. Adrian Nastase a fost un lider autoritar, mai autoritar si mai puternic decat Liviu Dragnea. A condus cu mana de fier un partid in care nu existau baroni. Nicio farama de putere de la centru nu era partajata.
Si Adrian Nastase a fost injunghiat de ai lui. A pierdut alegerile prezidentiale, a pierdut guvernarea si, ranit, a fost macelarit de cei care nu suflau in fata lui.
Ajuns la putere fara a avea nici pe departe aceeasi forta politica, Mircea Geoana si-a fundamentat puterea pe liderii locali care s-au transformat de atunci in baroni a caror putere a tot crescut. Liviu Dragnea a fost unul dintre ei, a fost liderul lor, s-a bazat pe ei, dupa care a incercat sa devina si el un Adrian Nastase, dar nu a avut anvergura, nici politica, nici intelectuala, necesara.
Dar ce va ramane dupa el nu e deloc incurajator. Va imaginati cumva ca baronetul asta care acum incepe sa-l sfasie e mai bun, ca e iubitor de justitie, ca vrea stat de drept? Este la fel de obsedat de distrugerea Justitiei si de furtul in siguranta.
De aceea, cred ca il si lasa pe Liviu Dragnea sa desavarseasca operatiunea de distrugere a acesteia si sa ia apoi decontul politic cu el. Liviu Dragnea imbraca aceasta camasa a mortii politice pentru a se salva din punct de vedere penal. Iar baronii il vor lasa sa moara politic pentru izbavirea lor, pentru a o lua apoi de la capat, scapati si de pericolul anticoruptiei, dar si de decontul distrugerii acesteia.
Asta nu inseamna ca regret vreo secunda previzibila prabusire a lui Liviu Dragnea. Spun doar ca nu sunt motive nici de speranta, nici de entuziasm pentru ca nici ce vine dupa nu e cu adevarat mai bun. E doar o rearanajare a puterii intre oameni care vor acelasi lucru, de fapt, sa fure linistiti.
Ca dovada, atunci cand a ajuns la Legile Justitiei, Mihai Tudose si-a pierdut agresivitatea, a zis ca sunt bune, ca le-a votat.
Exista o veste buna totusi. Conducerea colectiva la care viseaza explicit baronii, adica lipsa unei autoritati centrale puternice, inseamna lupte interne, incaierari pentru fiecare functie, pentru fiecare halca de buget. Iar aceste lupte interne distrug un partid. E cel mai sigur mod de a-l distruge.
Blestemul PSD este faptul ca acum nu are un lider real, de anvergura, care sa tina partidul in mana, sa ii dea coerenta. Iar PSD, cu traditia, cu mentalul, cu istoria lui are nevoie de un tatuc. De aceea, multi il evoca acum pe Adrian Nastase, ultimul tatuc, pentru care insa nu cred ca mai exista cale de intoarcere. Fara un asemenea lider, PSD se autocanibalizeaza, scrie Ioana Ene Dogioiu pe Ziare.com .
