Fostul preşedinte Traian Băsescu a publicat, pe Facebook, o amplă analiză care, aşa cum anunţă chiar autorul, nu este un text ştiinţific ci „reprezintă doar ce a înţeles un politician din drama Coronavirus”. În postarea sa, Băsescu emite câteva predicţii legate de evoluţia pandemiei şi consecinţele acesteia, anunţând că „nimic nu va mai fi la fel” după această pandemie.

Fostul şef de stat avertizează că va fi poate nevoie de 2 sau 3 ani pentru a obţine un vaccin împotriva Covid-19, iar măsurile de distanţare socială, măştile, mănuşile, pentru copii şi oameni maturi, vor rămâne principalul mod de a ne apăra.

Potrivit lui Traian Băsescu, cel mai mare pericol îl vor prezenta asimptomaticii care, „neştiuţi de nimeni, nici măcar de ei înşişi, vor purta virusul ucigaş în societate, în familie, la locul de muncă”. Europarlamentarul susţine că de la asimptomaticii nedescoperiţi va porni al doilea val de îmbolnăviri şi afirmă că această problemă ar putea fi eliminată doar prin „testarea masivă a populaţiei pentru a putea fi depistaţi şi trataţi asimptomaticii”.

Aşa cum declară însuşi autorul textului, materialul este foarte mare şi a fost împărţit în cinci părţi. Băsescu mai precizează că va dezbate textul numai cu cei care au citit integral materialul respectiv.

Redăm integral postarea publicată de fostul preşedinte pe Facebook :

„Recomandări: materialul este foarte mare, drept pentru care l-am împărţit în cinci părţi. Textul integral şi nefragmentat se găseşte pe "băsescu.blog". Va trebui citit în ordine începând cu partea I-a şi terminând cu partea a V-a.

În text am folosit denumirile ştiinţifice astfel :

-Boala se numeşte COVID-19

-Virusul se numeşte SARS-COV-2

Textul nu este unul ştiinţific, ci reprezintă doar ce a înţeles un politician din drama CORONAVIRUS. Voi dezbate textul numai cu cei care au citit textul integral. De acest lucru îmi dau seama din modul de formulare a întrebării.

PARTEA I-a

Nimic nu va mai fi la fel!
Ne iluzionăm că după una două luni, viaţa noastră va reveni la normalul de dinaintea epidemiei/pandemiei COVID-19. Niciodată!
Drama globală care a început în China şi a cuprins tot globul, înainte de a fi o dramă a prezentului este mai degrabă o posibilă tragedie a viitorului care ne aşteaptă.
Cred eu că, aşa cum oamenii evoluează şi viruşii ucigaşi ai viitorului evoluează şi sunt deja în proces de elaborare în natură. O natură pe care noi oamenii am transformat-o fără voia ei, iar la rându-i natura a încetat să mai fie un prieten al pământenilor.
Această pandemie nu va trece cu uşurinţă. Probabil 2 - 3 ani până când va exista un vaccin pentru fiecare cetăţean al globului, măsurile de distanţare socială, măştile, mănuşile, pentru copii şi oameni maturi vor rămâne principalul mod de a ne apăra.
Asimptomaticii vor fi identificaţi la un moment dat ca fiind riscul major la sănătatea celor din jur.
O uriaşă problemă va fi cu asimptomaticii care neştiuţi de nimeni, nici măcar de ei înşişi, vor purta virusul ucigaş în societate, în familie, la locul de muncă.
Vom ajunge să ne ferim de colegii de la birou, de vecini, de fraţi, de prieteni. O „moştenire” îngrozitoare pe care ne-o va lăsa SARS-COV-2 şi care, nu va putea fi lichidată decât prin testarea masivă a populaţiei pentru a putea fi depistaţi şi trataţi asimptomaticii.
Din motive imposibil de explicat, România a optat pentru un număr restrâns de testări la populaţie.
De la asimptomaticii nedescoperiţi va porni al doilea val de îmbolnăviri.
Mai ales în ţările care au făcut puţine testări, vă imaginaţi care va fi atmosfera la birouri, în grupurile de prieteni şi chiar între rude, pornind de la premisa că nefiind o testare pe scară largă mulţi asimptomatici nu au fost depistaţi dar răspândesc boala COVID-19?
Acceptăm ideea sau nu, viitorul nostru trebuie construit nu numai pe inteligenţă artificială, pe viteza năucitoare a tehnologiei 5G, pe tehnologii industriale nepoluante, pe energia verde, pe trenul care ajunge oriunde în Europa la fel de repede ca avionul.
Va trebui să adăugăm ambiţiilor noastre traumele acestei pandemii dar mai ales, traumele viitoarelor pandemii, pe care trebuie să încercăm să le anticipăm, să le diminuăm efectele, pentru că vrem sau nu, ele vor bântui Planeta Pământ.
Din timp în timp, fără să ne întrebe, câte un virus nou, fără leac imediat, evadat din regnul animal sau de aiurea şi pe care nu vom şti cum să-l neutralizăm, va brăzda planeta luându-şi orbeşte „tainul” în vieţi omeneşti. Cât de multe? Nimeni nu ştie...Dar sigur, va urma un alt virus pandemic. Când? Iarăşi nu ştiu, dar va veni...
SARS-COV-2 a atacat în principal plămânii oamenilor. Următorul virus pandemic, foarte probabil, va avea „alte gusturi”. Va ataca poate ficatul oamenilor, sau poate inima, sau poate rinichii sau poate creierul ... nu ştiu.
Nu sunt nici Baba Vangă şi nici Nostradamus.
Ca om politic am însă obligaţia să încerc a anticipa viitorul.
Plec de la premisa, că prima obligaţie a guvernelor este să diminueze impactul epidemiilor/pandemiilor generate de viruşi noi, necunoscuţi, asupra populaţiei.
Sunt multe elemente care trebuie luate în analiză pentru a trage concluziile corecte legat de acţiunea europenilor confruntaţi cu viitoarele pandemii.
Câteva elemente îmi sunt clare şi mie, ca nespecialist, dar ca om care a privit cu atenţie la evoluţia bolii COVID – 19 pe glob şi mai ales, în Uniunea Europeană.
M-a interesat acţiunea guvernamentală în cazul pandemiei generate de virusul SARS-COV-2 şi am tras câteva concluzii:
1. Pentru bolile generate de viruşi noi, nu există vaccin;
2. Pentru bolile generate de viruşi noi, nu există un tratament prestabilit, dar medicii testează diverse scheme de tratament funcţie de organul atacat;
3. Pentru bolile generate de viruşi noi, nu se cunoaşte nivelul de contagiune (viteza de răspândire);
4. Pentru bolile generate de viruşi noi, trebuie alocate imediat resurse financiare laboratoarelor de cercetare, pentru a descoperi rapid tratamentul corect şi vaccinul.

PARTEA a II-a

EUROPA FRAGMENTATĂ ŞI DEZBINATĂ ÎN ACŢIUNE
Trebuie spus că din punct de vedere al Uniunii Europene SĂNĂTATEA este un domeniu partajat în care Comisia Europeană poate face cel mult recomandări şi nu poate impune statelor membre soluţii sau acţiuni.
Am văzut cu ochii noştri, am simţit pe pielea noastră, ce a însemnat aroganţa şi demagogia, incompetenţa lipsa de viziune, abordările naţionale individuale, lipsa de coordonare, lipsa de solidaritate a liderilor europeni, dar şi a multor lideri naţionali.
Pentru ca „lista de acuzaţii” de mai sus să nu rămână o simplă declaraţie politică, voi argumenta fiecare afirmaţie:
1. AROGANŢA şi DEMAGOGIA
a) În luna Ianuarie, Comisia Europeană a întrebat toate statele membre dacă sistemele de sănătate fac faţă unei pandemii/epidemii de COVID-19 generată de virusul SARS-COV-2.
La acea oră, China trecuse deja la măsuri radicale.
Răspunsul liderilor statelor membre a fost unanim în a susţine că nu au nici un fel de probleme. Astăzi, Comisia Europeană este pe nedrept acuzată că nu s-a implicat.
De remarcat este faptul că, niciun lider european nu a exprimat nici măcar îndoieli cu privire la capacitatea sistemului naţional de sănătate de a face faţă unei pandemii generată de virusul SARS-COV-2;
b) Niciun guvern al statelor UE nu a contactat guvernul Chinez să solicite un schimb de informaţii aprofundat legat de cazuistică din regiunea Wuhan, unde erau introduse măsuri severe de carantină;
c) Toate guvernele statelor membre, au acţionat plecând de la premisa superiorităţii sistemelor lor de sănătate faţă de sistemul chinez, desconsiderând în acelaşi timp şi capacitatea de cercetare ştiinţifică a Chinei care ar fi putut furniza elemente ştiinţifice suficiente pentru a genera alertă maximă a europenilor.
În condiţiile în care, China lupta cu epidemia de COVID-19 din luna Decembrie 2019, redau declaraţiile unui lider european care reflectă fidel iresponsabilitatea:
27 februarie: „Nu există niciun motiv real de panică. Infecţia cu acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome uşoare, dureri în gât, tuse şi febră, ca în orice răceală”.
11 martie: „Asta ca să demitizăm un pic boala, fiindcă am citit câteva articole ieri, unde se vorbea despre un virus ucigaş, într-o manieră foarte apocaliptică".
11 martie: „Dacă vă uitaţi la televizor şi vedeţi politicieni care dau sfaturi la toată lumea şi le ştiu pe toate, eu vă sfătuiesc să schimbaţi canalul".

2. INCOMPETENŢA
Toate guvernele statelor membre au tratat problema unei eventuale pandemii de COVID-19 cu superficialitatea specifică incompetentului ajuns în funcţii înalte. Afirmaţii de genul „este o simplă răceală”, „un guturai”, „nu este nevoie să purtaţi mască”, s-au auzit în toată Europa şi au creat confuzie cu privire la gravitatea bolii, influenţând negativ şi comportamentul cetăţenilor.
În condiţiile în care, China lupta cu epidemia de COVID-19 din luna Decembrie 2019, iar Italia declarase STARE de URGENŢĂ din data de 31 Ianuarie 2020 redau declaraţiile unui lider european care reflectă fidel iresponsabilitatea:
27 februarie: „Nu există niciun motiv real de panică. Infecţia cu acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome uşoare, dureri în gât, tuse şi febră, ca în orice răceală”.

În ziua 11 Martie 2020 când OMS declara pandemia şi impunea urgenţa internaţională de sănătate, acelaşi şef de stat politiza nepermis situaţia, declarând:
11 martie: „Asta ca să demitizăm un pic boala, fiindcă am citit câteva articole ieri, unde se vorbea despre un virus ucigaş, într-o manieră foarte apocaliptică".
Dacă vă uitaţi la televizor şi vedeţi politicieni care dau sfaturi la toată lumea şi le ştiu pe toate, eu vă sfătuiesc să schimbaţi canalul".

Incompetenţa a mers atât de departe încât nimeni nu a luat în serios analiza riscurile de transmitere a virusului pandemiei prin oameni, în condiţiile în care Europa este vizitată masiv de oameni de afaceri şi turişti din China, mulţi provenind chiar din provincia chineză Wuhan – epicentrul pandemiei, iar europenii vizitează în număr mare China în scop de afaceri sau ca turişti.

PARTEA a III-a

3. ABORDĂRI NAŢIONALE INDIVIDUALE
Fără excepţie, toate măsurile luate de statele membre au fost măsuri naţionale individuale, necoordonate nici măcar cu statele vecine şi cu atât mai puţin, la nivel UE fără a ţine cont de faptul că sunt afectate interesele celorlalte state membre. Astfel,
-unele state şi-a închis frontierele fără nici un fel de anunţuri preventive. Au fost astfel blocate transporturi de materiale medicale, transporturi de alimente, şi traficul de persoane;
-unele state au suspendat traficul aerian de pasageri fără niciun fel de notificare prealabilă generând imposibilitatea revenirii în propria ţară a cetăţenilor europeni;
-unele state au anunţat intempestiv sistarea exporturilor de medicamente şi echipamente medicale (Germania şi România) sau sistarea exporturilor de grâu şi alimente (România), lucru în totală contradicţie cu reglementările pieţei interne;
-Între statele membre UE, nu a existat nici un fel de coordonare cu privire la programul măsurilor ce trebuie luate pentru a diminua răspândirea infecţiei în teritoriul naţional şi către populaţia altor state;
- Între statele membre nu a existat un schimb de informaţii ştiinţifice cu privire la evoluţia virusului, creându-se în spaţiul public european un adevărat tzunami informaţional în care fiecare instituţie de cercetare ştiinţifică lansa propriile puncte de vedere, adesea neconcordante cu informaţiile ştiinţifice exprimate public de alte instituţii ale altor ţări.
-Măsurile pentru adoptate de statele membre au fost diferite, astfel,
-Unele state au introdus controlul medical la frontieră, altele nu; -Unele state au introdus carantina obligatorie la sosire, altele nu;
-Unele state au introdus izolarea voluntară, altele nu;
-Unele state au trecut la achiziţii masive de materiale de protecţie a personalului medical, altele nu;
-Unele state au trecut la testarea masivă a populaţiei, altele nu;
-Unele state au trecut la producţie internă de materiale sanitare de strictă necesitate (măşti, combinezoane), altele nu;
-Unele state au făcut din problema protejării cadrelor medicale prioritate absolută, altele nu;
-Unele state au dedicat un număr de spitale strict pentru tratarea bolii COVID-19 generată de virusul SARS-COV-2, altele au tratat boala în orice spital.

4. ADMINISTRATIV
-Statele membre ale căror sisteme de sănătate aveau o bună reputaţie au putut constata că nu fac faţă din punct de vedere al capacităţii spitalelor. Imaginile cu paturi amplasate pe holurile spitalelor au devenit obişnuite în Italia, Spania sau Franţa.
-Lipsa materialelor de protecţie a personalului medical a fost în prima parte a crizei un element comun în toate statele membre, iar lansarea de comenzi masive către furnizori din China, au făcut ca aprovizionarea să se facă cu întârziere.
-Numărul insuficient de echipamente de ventilare a plămânilor a făcut ca adesea medicii din Italia şi Spania să fie în situaţia de a decide cărui pacient să-i salveze viaţa.
-Dependenţa de importuri de materii prime din India, China şi Pakistan au făcut ca industria farmaceutică să nu poată furniza spitalelor cantităţi suficiente de medicamente.

5. ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII
În data de 23 Ianuarie 2020, OMS ezită şi nu declară urgenţa internaţională de sănătate, generând întârziere trecerii în stare de alertă a sistemelor de sănătate, a tuturor statelor lumii;
Pe data 11 Martie 2020, OMS declară cu întârziere pandemia COVID-19 generată de virusul SARS-COV-2.

PARTEA a IV-a

EUROPA SOLIDARĂ - CE TREBUIE FĂCUT!
Este evident că în cazul apariţiei viruşilor noi, cu mare capacitate de răspândire şi care se transmit cu uşurinţă de om la om, nu se poate asigura nici tratamentul şi cu atât mai puţin vaccinarea de la bun început.
În lipsa tratamentului adecvat şi a vaccinului, până când oamenii de ştiinţă stabilesc tratamentul şi realizează vaccinul, esenţială este aplicarea soluţiilor organizatorice care să asigure diminuarea numărului de victime omeneşti, continuarea activităţilor economice şi creşterea încrederii populaţiei în capacitatea Uniunii de a gestiona pandemiile. În acest sens, este esenţială atingerea următoarelor
OBIECTIVE
-să asigure diminuarea vitezei de răspândire a virusului;
-să asigure creşterea rapidă a capacităţii de internare a spitalelor, astfel ca toţi pacienţii să aibe şansa de a primi asistenţa medicală în condiţii decente;
-să elimine dependenţa de importuri de materiale de protecţie a cadrelor medicale şi a populaţiei;
-să elimine dependenţa de importuri de materii prime pentru producerea medicamentelor necesare spitalelor;
-să dispună de un plan de asigurare rapidă pentru cazarea personalului medical în afara spitalului şi în afara domiciliului;
-să dispună de un plan de asigurare a condiţiilor de carantină pentru câteva mii de oameni;
-să poată asigura instantaneu oprirea circulaţiei persoanelor ca principal vector de transmitere a virusului;
-să asigure acţiunea concertată a statelor membre UE pentru diminuarea efectelor pandemiei;
-să asigure transportul prioritar al materialelor sanitare, a echipamentelor medicale, a medicamentelor, a alimentelor şi a combustibililor;

EUROPA SOLIDARĂ - PLAN DE ACŢIUNE
Pentru a se atinge aceste obiective este necesar ca statele membre să pregătească un sistem unic de acţiune la nivelul UE, convenind că sistemul se va afla în coordonarea Comisiei Europene
1. Comisia Europeană va întocmi şi va finanţa o strategie de implementare a unor programe care să vizeze creşterea capacităţii industriale a UE de a produce echipamente şi materiale medicale, în cantităţi suficiente pentru a acoperi nevoile statelor membre în momente de criză pandemică, fără a apela la importuri extracomunitare;
2. Creşterea flexibilităţii sistemului medical european, astfel încât la momente de criză pandemică să îşi ridice în scurt timp capacitatea de internare pentru a trata toţi bolnavii;
3. Prin programe de cercetare se va realiza reducerea gradului de dependenţă de importuri a industriei farmaceutice a UE. Acolo unde nu este posibil din lipsa unor materii prime, Comisia Europeană va finanţa şi va constitui reserve pentru cel puţin 6 luni;
4. Creşterea capacităţii sistemelor medicale de a amplasa rapid capacităţi spitaliceşti mobile, autonome, pentru tratarea tuturor oamenilor afectaţi de epidemii/pandemii cât mai aproape de focarul de infecţie;
5. Creşterea capacităţii armatelor UE de a pune la dispoziţia sistemelor medicale a statelor membre, spitale mobile de campanie care să poată fi dislocate şi amplasate oriunde este nevoie pe teritoriul UE ;
6. Pregătirea corpului medical militar al statelor membre pentru a participa şi a se integra rapid în sistemele publice de sănătate în cazul unor pandemii/epidemii;
7. Având în vedere obligaţiile statelor membre NATO de a asigura cheltuirea a 2% din PIB pentru nevoile armatei, în următorii ani statele membre vor atinge acest obiectiv şi prin investiţii în sistemele medicale militare, sisteme care trebuie să fie convertibile şi compatibile cu sistemele civile;
8. Se vor aloca resurse financiare suficiente pentru cercetarea fundamentală şi pentru cercetarea aplicată pentru crearea de vaccinuri prin care să fie imunizată populaţia UE, dar şi pentru a fi puse la dispoziţia statelor sărace;
9. Comisia va elabora în colaborare cu comisiile de specialitate ale Parlamentului European, strategiile de vaccinare a populaţiei stabilind şi lista de vaccinuri obligatorii la nivel UE.
10. Comisia va constitui stocuri de rezervă cu medicamente, echipamente şi materiale sanitare care să poată fi utilizate în primele zile ale pandemiei, până când industria îşi va creşte capacitatea de producţie la nevoile statelor membre. Finanţarea rezervelor se va face din bugetul Uniunii Europene
11. În sistemul de planificare a resurselor materiale şi financiare, Comisia Europeană va avea în vedere şi nevoile ţărilor candidate şi a ţărilor din Parteneriatul Estic.

PARTEA a V-a

PANDEMIILE ŞI MARILE PUTERI NUCLEARE
Deja ne-am obişnuit să cuantificăm efectele actualei pandemii strict prin ceea ce vedem de dimineaţă până seara la televizor: câţi îmbolnăviţi, câţi însănătoşiţi, câţi morţi şi eventual câţi medici şi câte asistente medicale s-au infectat. Mai punem din când în când în meniul informaţional destinat publicului şi numărul de şomeri şi reţeta pentru public este gata. Sunt elemente pe care oamenii le înţeleg.
Paleta de efecte ale pandemiei actuale şi a pandemiilor viitoare, este infinit mai mare şi am să vă dau doar un exemplu, de asemenea, uşor de înţeles.
ARMATELE MARILOR PUTERI NUCLEARE să spunem ARMATA SUA.
Doar să ne imaginăm ce se întâmplă într-o unitate militară.
Militarii merg în învoiri după care revin în unitate sau la bordul navelor după escale.
Militarii mănâncă toţi în aceeaşi cantină, se culcă în dormitoare comune, se antrenează împreună, sute de militari stau înghesuiţi la bordul submarinelor nucleare, iar câte 4000 de militari stau înghesuiţi la bordul portavioanelor SUA, la un loc piloţi de F 35, de elicoptere şi aeronave de recunoaştere, la un loc cu două mii de puşcaşi marini plus echipajele de sute de oameni ale navelor militare.
Vă imaginaţi ce s-a întâmplat în armatele puterilor nucleare de la declanşarea pandemiei şi până acum?
Pentru moment, ştim doar despre portavionul nuclear francez Charles de Gaule ca şi-a întrerupt misiunea şi a fost chemat la bază pentru că are personalul aflat la bord decimat de virusul SAR-COV-2.
Mai ştim că, portavionul nuclear Roosvelt a cerut întreruperea misiunii şi internarea echipajului, dar Pentagonul a respins propunerea comandantului, optând să trimită la bordul uriaşului portavion medicamente şi personal medical suplimentar pentru ai trata pe cei 4000 de oameni aflaţi la bord (piloţi, puşcaşi marini, personal tehnic şi echipaj portavion).
Mai ştim că, în acest moment SUA nu au niciun portavion aflat în misiune de patrulare şi supraveghere în Oceanul Atlantic.
În schimb, nu mai puţin de 6 portavioane nucleare execută simultan lucrări de întreţinere în şantiere navale de pe Coasta de Est a SUA.
N-am să cred niciodată că Marina SUA are planificatori atât de slabi încât să planifice simultan reparaţiile şi întreţinerea a 6 portavioane simultan, rămânând fără niciun portavion în Atlantic. Pot gândi ca parte din cele şase portavioane nucleare au fost retrase datorită stării de sănătate a militarilor aflaţi la bord, ceea ce a dus şi la refuzul Pentagonului de a aproba încetarea misiunii portavionului Roosvelt care are echipajul decimat de SARS-COV-2.
Mai ştim că, Preşedintele Donald Trump a chemat sub arme un milion de rezervişti.
O să-mi spuneţi că în fiecare an, epidemiile de gripă fac aceleaşi ravagii. Nu, pentru că militarii sunt în mod obligatoriu vaccinaţi. Admiţând că totuşi o epidemie de gripă poate avea şi minime efecte pentru armatele lumii, trebuie să fim convinşi că un pilot rus de Suhoi 35 sau un pilot american de F35 va urca la manşă în caz de alarmă de luptă şi cu temperatură 38-39 grade, în timp ce un pilot care nu mai poate respira pentru că virusul i-a afectat plămânii, nu va mai decola niciodată.
Vă imaginaţi parte din echipajele celor 70 de submarine nucleare ale SUA, cu plămânii afectaţi de virusul SARS-COV-2?
Vă imaginaţi epidemia instalată la bordul portavioanelor SUA?
Tot conceptul de dominare militară a lumii de către SUA se bazează pe controlul absolut pe care SUA îl exercită asupra mărilor şi oceanele lumii cu cele 11 portavioane cu propulsie nucleară având fiecare câte 4000 de militari la bord alături de cele 70 de submarine nucleare, toate cu capacitate nelimitată de a sta în misiune de luptă pe mare fără avea nevoie de aprovizionare cu combustibil.
Privind pandemia coronavirus din unghiul direct al securităţii militare în cel mai crâncen unghi de abordare, oare ştie cineva la această oră care este dimensiunea afectării capacităţii de luptă a statelor deţinătoare de arme nucleare¬?
Măcar Rusia şi China, au fiecare doar câte un singur portavion şi acelea cu propulsie diesel ceea ce le obligă la reaprovizionare.
Cu toate că au 6 portavioane în şantiere, iar echipajul portavionului Roosvelt aflat în misiune de patrulare în Oceanul Indian are echipajul decimat de virusul SARS-COV-2 fiind practic în imposibilitatea de a lupta, cu cele 4 portavioane nucleare aflate în mare SUA domină fără drept de apel oceanele lumii.
Nici SUA nu sunt transparente în domeniul militar, dar de la Armata Rusă am aflat doar că datorită îmbolnăvirilor masive de COVID – 19 Putin nu mai are soldaţi care să defileze în Piaţa Roşie, iar despre armata Chinei oricum nu se poate afla nimic. Despre India şi Pakistan, două puteri nucleare aflate în conflictul pentru Caşmir de asemenea nu ştim nimic deşi ca şi SUA,Franţa,Rusia,Regatul Unit,China şi populaţiile lor sunt puternic afectate de virusul SARS-COV-2. Armatele lor nu puteau rămâne neatinse.
Oare cum vor reacţiona marile puteri nucleare dacă un virus le-a pus armatele pe butuci? Despre riscurile unui astfel de scenariu, în altă postare.

Distribuie Distribuie Comentarii