Expertă în securitate, Tania Lațici este unul dintre puținii români din grupul de diplomați de la Bruxelles, face parte din echipa care definește și negociază sprijinul acordat de UE Ucrainei și a fost numită de către fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, ca una din 14 NATO 2030 Young Leaders responsabili pentru a redacta un document strategic pentru viziunea NATO în următorii zece ani.

Tania Lațici a studiat în Scoția, Spania, Olanda și apoi în Belgia, unde a obținut un doctorat în securitate şi apărare internaţională. Nu i-a fost însă ușor, așa cum povestește într-un interviu pentru „Adevărul“, parcursul său fiind presărat cu provocări aproape la tot pasul.

Relațiile și securitatea internaționale nu au fost primele ei opțiuni, cel puțin într-un trecut mai îndepărtat: „Nu pot să spun că a fost o revelație neapărat. La mine au fost mai multe elemente care s-au format în constelație: interes mare pentru istorie, spirit critic, limbi străine, literatură. Îmi amintesc că luasem în considerare o carieră în jurnalism. În final, am mers pe relații internaționale. Aproape toți din jurul meu spuneau că e «școală de balet», de parcă ar fi fost o insultă – i-aș invita pe aceşti comentatori să încerce un plié. Cert e că nimeni din jurul meu nu prea avea vreo speranța reală la o carieră în aceast domeniu, nu e ca și cum studiezi Medicina și după ai o cale destul de clară pe care o poți urma să devii doctor. E un domeniu mult mai incert și detașat de realitate cumva“, povestește tânăra.

Tot ceea ce a făcut, spune ea, a fost să nu renunțe la visurile ei, chiar dacă acest lucru a făcut-o să traverseze și perioade ceva mai dificile. Dar și-a asumat și unele riscuri și privațiuni, însă, la final, se poate spune că a tras lozul câștigător prin alegerile sale, deși nimic nu i-a căzut din cer, iar tot ceea ce a realizat a făcut exclusiv prin muncă. „Nu am avut un plan mare strategic. Însă fiecare pas luat a fost gândit și muncit într-un fel ca să mă ducă într-o anumită direcție. Fiecare dintre aceste etape a avut rolul ei formator. Pot să zic că a fost important și greu a rezista tentației de a avea rezultate imediate, de exemplu, un job după studii, dar făcând ceva complet diferit de domeniul de interes. În schimb, am bifat internship după internship și incertitudine peste incertitudine, până a ieșit ce trebuie. A fost o investiție pe termen lung și una pe care nu o regret nicio secundă“, adaugă Tania Lațici.

Stropul necesar de noroc

Primii pași serioși pe această cale i-a făcut în Scoția, în perioada în care Regatul Unit făcea încă parte din Uniunea Europeană. „În Scoția am făcut un semestru Erasmus – altfel nu mi-aș fi permis sub nicio formă să studiez în Regatul Unit. Deci mulțumită Uniunii Europene am avut această șansă. Acolo mi s-a activat cumva o parte din creier care a început să vadă oportunitățile – un fel de level unlocked. Acolo am descoperit o dorință complet nouă, pe care încă o am, setea pentru noi aventuri și provocări, pentru depășirea propriilor limite și de a nu deveni comodă“.

A urmat un internship în Spania, la Barcelona, după care s-a întors în țară. A făcut-o însă doar pentru scurt timp, pentru că în mintea sa lucrurile erau clare. Ulterior a ajuns în Olanda, iar între timp a avut mai multe locuri de muncă pentru a se putea întreține: „După Scoția, am petrecut aproape jumătate de an în Barcelona la un internship, după care m-am întors la Timișoara să îmi termin studiile și să pregătesc următorul pas: Olanda. După un an de terminat studii, scris licență, lucrat patru joburi (inclusiv unul full time), aplicat la universitate și dat examene, am ajuns în Amsterdam, unde îmi continuam studiile de Științe politice. A fost un an superb, unul în care am crescut enorm din punct de vedere intelectual și personal. În plus, am învățat cum să mă bucur de viață chiar și pe timp de ploaie, vânt și frig“.

Tot în Olanda a trăit și primele incertitudini, timp în care a căutat cu ardoare o modalitate de a lucra în domeniul în care se pregătise. Însă șansa i-a surâs: din sute de aplicații la diverse joburi și stagii de pregătire a primit răspuns pozitiv tocmai de la Bruxelles. „Spre sfârșitul masterului a urmat o perioadă foarte incertă, în care nu știam unde voi fi în următoarele săptămâni și cum mă voi susține. Trimisesem 180 de aplicații pentru diverse internshipuri și stagii. Unul a ieșit și s-a nimerit să fie la Bruxelles“, își amintește tânăra.

Disciplină, determinare și curaj până la capăt

Dar, așa cum spunea Tania, nu a fost simplu. Pentru a reuși să se califice într-un domeniu rezervat aparent bărbaților și unde este foarte greu de construit o carieră, ea și-a fixat câteva reguli de la care nu s-a abătut nicio clipă. Și orice sfat ar da unor tineri care s-ar gândi să-i calce pe urme ar porni de la acest mic set de reguli: „Trei reguli care sunt esențiale pentru mine au fost: 1) disciplină – timpul de leneveală va veni mai târziu; 2) a nu cădea pradă tentației de recompensă imediată; 3) nu lăsa multele «nu-uri» să te doboare. Astea sunt sfaturi pe care le-aș da oricui, în orice domeniu. Domeniul relațiilor internaționale, diplomația, este unul unic și complet diferit de orice domeniu comercial. Acum am ajuns să înțeleg logica necesității unor experiențe diverse de muncă înaintea unui job serios. Deci sfatul ar fi îmbrățișarea acestei logici și rezistarea la tentația de a lua-o pe scurtături. Mai ales la începutul carierei“, dezvăluie tânăra expertă.

Românca mai are și alte recomandări pentru tinerii care ar putea să vizeze un job la Bruxelles: „În timpul studiilor de relații internaționale, recomandarea mea este explorarea de subiecte diverse și curiozitatea. Nu știi nimic despre subiectul de dezarmare și neproliferarea armelor de distrugere în masă? Perfect, scrie un eseu despre asta. Apoi, explorează diferitele teorii de construcție a păcii și rezoluție de conflict în Africa. Mai departe, fă un proiect despre istoria Chinei și ce ne spune despre locul ei în lume, astăzi. Pot enumera zeci de alte exemple. Curiozitatea și flexibilitatea intelectuală sunt atuuri care ajută la maximizarea oportunităților de angajare. Pe lângă asta, recomand mult voluntariat, de exemplu, în organizarea de dezbateri studențești tip ONU, voluntariat pentru organizarea de conferințe etc. De multe ori primești mai mult decât dai prin experiențele astea. Eu încă din liceu îmi dedicasem mult timp organizării, de exemplu, unor festivaluri de teatru și arte vizuale, din care am învățat foarte multe“, mai spune ea.

Și asta nu este tot. Tania insistă asupra unor detalii care pot face diferența: „În ceea ce privește aplicațiile, din nou trei sfaturi: 1) volum – aplică peste tot, fără mofturi la început; 2) originalitatea – pune în evidență unicitatea experiențelor; 3) evită clișeele – cei care citesc aplicațiile le-au văzut pe toate“. De altfel, completează ea, totul trebuie contruit în jurul unui cuvânt, al unei idei, al unui mod de a fi. Iar pentru asta citează o artistă pe care o admiră: „Sigur, cum spune Irina Rimes: «Bagă muncă, bagă muncă, bagă muncă bine. Bagă tu, că nimeni n-o să bage pentru tine!». Cam așa a fost“.

Sacrificiile care i-au adus independența

În ce privește munca, Tania Lațici a acceptat diverse joburi, pentru a reuși să se întrețină și să-și plătească studiile singură. A fost chelneriță, animatoare și a muncit până dincolo de epuizare. „Am avut tot feluri de joburi, unele mai amuzante ca altele. De exemplu, înainte ca totul să fie digitalizat, tipăream de mână anunțuri din ziar trimise de oameni pentru publicare – probabil am tipărit câteva mii. Am fost și chelneriță, la restaurant, la bar, la club. Și am fost și animatoare la petreceri de copii și am făcut și job de vânzări de cursuri online în spaniolă. Când studiam în Amsterdam, era destul de comic că uneori aveam tură de făcut curățenie într-un club de noapte la 6.00 dimineața, job destul de deprimant de altfel, după care veneam acasă și studiam marile teorii ale relațiilor internaționale. Sau aveam de făcut tură toată noaptea la barul unui club, după care veneam acasă și scriam eseu de filozofie politică“, povestește ea.

Admite că i-a fost foarte greu, mai ales că nu și-a dorit niciun moment să urmeze doar o facultate, un masterat sau un doctorat pentru a se lăuda cu diplomele, ci a căutat permanent să învețe. La fel de greu i-a fost să concureze cu colegi care se puteau concentra exclusiv pe studii, fără a fi nevoiți să muncească nopți întregi și dimineața devreme pentru a se întreține. „Sigur că a fost greu, mai ales văzând că majoritatea colegilor mei nu trebuiau să facă acest sacrificiu și puteau să se concentreze doar pe studii. E un privilegiu pe care mulți îl iau de-a gata. Însă, acum, la vreo 10 ani după, nu am niciun regret. Fiecare experiență a avut un aport imens asupra felului în care abordez viața, cum apreciez lucrurile și cum acționez când vreau să ating un obiectiv. Îți oferă o independență și o putere de sine pe care nimeni nu ți le poate lua“, mai spune Tania.

„Sunt norocoasă să am un job care mă învață în fiecare zi“

De la internshipurile urmate la Parlamentul European, apoi la Adunarea Parlamentară a NATO, Tania a ajuns să lucreze direct pentru Uniunea Europeană. Și aici, cele trei reguli care s-au dovedit a fi de aur în cazul ei au ajutat-o să reușească.

„Am reușit punând în aplicare cele trei reguli pe care le-am avut în facultate. În primul rând, multă disciplină și fără leneveală. În primii doi ani după absolvire probabil mi-am petrecut aproape fiecare weekend și fiecare zi liberă aplicând la joburi și internshipuri și plantând «semințe» peste tot, semnalând interesul. În al doilea rând, am făcut tot ce am putut să nu cad pradă tentației recompensei imediate. În engleză există acum un termen științific pentru a descrie acest sindrom, instant gratification, care a devenit și mai grav cu social media, prin presiunea mare de a demonstra constant ce viață mișto ai. Mai tradițional, în limba română ar veni: după muncă și răsplată. Adică să ne concentrăm pe ce avem de făcut și să nu luăm scurtături care pot deraia calea“, detaliază Tania.

Aleasă pentru viitorul NATO

Satisfacțiile au fost multiple și nu au întârziat să apară. Munca ei a fost recunoscută chiar de însuși Jens Stoltenberg, fostul secretar general al NATO, care i-a încredințat o sarcină mai mult decât onorantă.

„Vorbind de muncă și răsplată, micile și marile recompense de obicei apar ca surprize. De exemplu, în ultimii cinci ani m-am bucurat de numeroase burse de leadership care pur și simplu au venit ca recunoaștere a muncii și dedicației mele. Una dintre ele a fost numirea de către Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, ca una din 14 NATO 2030 Young Leaders responsabili pentru a redacta un document strategic pentru viziunea NATO în următorii zece ani. În ultimul rând, nu am lăsat sutele de «Nu» să mă oprească. Am încercat până am dat de un «Da». Cu cât mai mult încerci, cu atât mai multe «Da-uri» vin. E foarte greu să nu te lași doborât când ești refuzat peste tot. Asta nu înseamnă să încerci aceeași formulă de o sută de ori. Înseamnă să înveți din fiecare refuz și să te adaptezi, să te perfecționezi pentru următoarea încercare“, mai explică Tania.

Însă, am putea spune că și capacitatea de a putea ieși din zona de confort a fost un plus la reușitele sale. „Feedbackul și o atitudine deschisă la schimbare sunt esențiale pentru orice reușită. Atitudinea de genul «eu așa sunt, asta e» nu va duce prea departe. Progresul e posibil atunci când pășim în spațiul de disconfort și acceptăm să devenim o versiune mai avansată a sinelui, să ne dăm un upgrade. În cazul meu, am încercat să absorb cât de mult am putut de la mentori cu care am lucrat și să dau din ce în ce mai mult la fiecare job. După doi ani de internshipuri, am lucrat patru ani ca expert pe securitate și apărare în Serviciul de Cercetare al Parlamentului European. După asta, am continuat într-un rol strategic în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) – serviciul diplomatic al UE – pe politică comună de securitate și apărare. Acum se fac doi ani de când lucrez în cabinetul Directorului General pentru Pace, Securitate și Apărare în SEAE“, mai spune românca.

Concursul cel mai important l-a dat în urmă cu aproape doi ani. Practic, 8.000 de experți în relații europene și securitate internațională s-au bătut pentru 55 de posturi. „În 2023 am aflat că trecusem ce s-ar putea numi un concurs diplomatic al Uniunii Europene. Concursul a fost compus dintr-o serie de examene extrem de grele pe timp de trei ani, care a avut peste 8.000 de aplicanți pentru 55 de locuri. Pentru mine, asta a însemnat șansa de a deveni diplomat de carieră al UE. Să vedem ce aventuri vor urma“.

Din Washington în Tokyo, de la Seul la Canberra

În ce privește viața ca expert în diplomație și securitate europeană, fiecare zi arată complet diferit, spune Tania: „E un job extrem de dinamic cu multe provocări, presiune, dar și multă adrenalină. Asta e și datorită subiectelor de care mă ocup. Lucrând pe securitatea și apărarea europeană și internațională avem parte de multă intensitate, fiind subiecte de mare actualitate. O zi poate fi axată pe pregătirea negocierilor cu cele 27 de state membre pentru a ajunge la o poziție comună, iar alta se poate axa pe negocierile în sine. Nu pot descrie frumusețea senzației de atingere a consensului european pe o politică importantă, manifestarea solidarității europene. Unele zile mă pot găsi în Washington D.C. la întâlniri și discuții cu Departamentul de Apărare al SUA și Casa Albă, iar altele în Tokyo, Seul sau Canberra la negocieri pentru adâncirea cooperării pe securitate și apărare“.

De multe ori, românca este invitată la diverse evenimente organizate fie de UE, NATO sau diverse think tankuri. „Jobul presupune și public speaking, explicând și discutând politicile europene. De exemplu, sunt invitată deseori să mă adresez pe aceste subiecte unor diferite publicuri. Ele pot fi specializate, adică un public format din experți pe apărare și think tankuri, pot fi formale, de exemplu mă pot adresa aliaților NATO, ca reprezenant al UE, sau unui public mai larg și generalist – spre exemplu, în Parlamentul European. În același timp, jobul prevede și responsabilități de management, de a vedea cum pot structurile noastre europene să răspundă cât mai bine nevoilor politice și ale statelor membre. Asta îl face și un job foarte social, mult contact cu colegii din toate statele membre, lucrând împreună într-un mediu multicultural și multilingv, dar pentru un scop comun. Sunt norocoasă să am un job care mă învață în fiecare zi. Pe lângă acest ritm diplomatic intens, fiecare zi aduce noi provocări intelectuale: de la găsirea de soluții pentru industria de apărare europeană la securitatea în spațiul cosmic și la formarea de noi parteneriate diplomatice“, mai spune tânăra.

Chiar și cu un program atât de plin, care îi răpește practic 24 de ore din 24, românca își mai găsește timp și pentru marea ei pasiune. „Sunt convinsă de beneficiile hobbyurilor pentru a avea o minte sănătoasă și pentru fericire în general. De asta, de exemplu, de ceva timp, fac teatru de improvizație aproape în fiecare săptămână“, mărturisește Tania.