Rolul româncelor în cele două războaie mondiale a fost extraordinar, dar este în mare măsură necunoscut astăzi. Majoritatea spitalelor din timpul războiului erau conduse de femei, și, de asemenea, aproape toate asistentele erau femei voluntare de toate vârstele și clasele sociale. Aceste românce au inspirat generații prin munca, acțiunile și îndrăzneala lor, scrie click.ro .

Principesa Ileana a României (1909-1991)

Fiica cea mică a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria, Principesa Ileana, s-a născut pe 5 ianuarie 1909. Datorită mamei sale, ea se înrudea cu familiile domnitoare din Marea Britanie și Rusia. În 1931, a primit titlurile de Arhiducesă a Austriei și Principesă de Habsburg-Toscana după ce s-a căsătorit cu arhiducele Anton de Austria.

În 1944 , împreună cu soțul ei și cei șase copii, s-a mutat în casa ei, Castelul Bran. La scurt timp, a devenit asistentă medicală a Crucii Roșii la Brașov și a început să construiască un spital de război la Bran- „Inima Reginei”.

A avut un rol extraordinar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A îngrijit persoane bolnave până în primele zile ale anului 1948, când comuniștii au forțat-o să plece în exil.

Ileana s-a confruntat cu ocupația rusă și și-a folosit influența și resursele pentru a-i ajuta pe dizidenții anticomuniști până când a trebuit să părăsească țara. A divorțat de arhiducele Anton, recăsătorindu-se cu Ștefan Isărescu, mariaj încheiat de asemenea prin divorț.

În 1952, a publicat memoriile sfâșietoare ale ultimilor săi ani în România - „I live Again” („Trăiesc din Nou” n.r). Este o carte uimitoare despre tragedie și speranță în timpul și imediat după cel de al Doilea Război Mondial.

În 1967 a devenit călugăriță și a primit numele „Maica Alexandra”. A mai apucat să viziteze România o singură dată, în septembrie 1990, după căderea comunismului. În ianuarie 1991, cu o zi înainte de aniversarea sa, a suferit o fractură de bazin. Pe 21 ianuarie, a murit la Spitalul St. Elizabeth din Youngstown, Ohio. Este înmormântată în Mânăstirea „Schimbarea la Față”.

Elisabeta Rizea (1912-2003)

Născută pe 28 iunie 1912, Elisabeta Rizea a fost nepoata liderului țărănist Gheorghe Șuța, ucis de comuniști în 1948 și una dintre puținii luptători anticomuniști condamnați la ani grei de închisoare care au ajuns să trăiască sfârșitul regimului.

O țărancă simplă, a îndurat torturile interogatoriilor comuniste, iar unii au speriat-o pe viață. În ciuda acestui fapt, ea nu i-a trădat niciodată pe oponenții regimului comunist în 12 ani de închisoare. Elisabeta a fost o eroină din Nucșoara, Argeș, un mic grup care a furnizat alimente, haine si chiar arme disidentilor din Grupul Arnautoiu.

Casa ei a fost lăsată moștenire strănepotului ei, Bogdan Vârvoreanu, care a înființat, în 2017, Asociația Elisabeta Rizea în 2017 și a pornit un amplu proiect de transformare a acestei case în casă memorială. Eroina s-a stins din viață la data de 4 octombrie 2003.

Monica Lovinescu (1923-2008)

Jurnalista Monica Lovinescu, născută la 19 noiembrie 1923, a fost vocea femeilor românce împotriva regimului comunist. Unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, ea a părăsit România în 1947 și s-a mutat în Franța, unde avea să devină una din cele mai cunoscute voci ale postului anticomunist Radio Europa Liberă.

Popularitatea emisiunilor sale radiofonice a făcut-o un dușman al dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu, care a ordonat asasinarea ei. Ea a supraviețuit atacului din 1977 și și-a continuat emisiunea radio până în 1992.

A fost căsătorită cu Virgil Ierunca – poet, publicist și crainic – locuința lor pariziană devenind un nod pentru exilul românesc și pentru scriitorii și personalitățile culturale române aflate în vizită la Paris. Au ales să rămână în Franța după revoluție. Monica Lovinescu a decedat la 20 aprilie 2008.

Florica Bagdasar (1901-1978)

Născută la 24 ianuarie 1901, în Macedonia, Florica Bagdasar a fost medic cu specialitatea neuropsihiatrie infantilă și prima femeie care a devenit ministru în România (1946-1948). Acest lucru s-a întâmplat într-una dintre cele mai tulburi perioade din istoria țării, la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial.

Ministru al Sănătății, Florica Bagdasar s-a confruntat cu boli epidemice și penurie masivă de alimente și bunuri de bază. Neuropsihiatrista cu studii medicale la Harvard a gestionat imposibilul. A obținut donații și provizii internaționale din Suedia și SUA. Totul în timp ce noul guvern comunist izola complet țara de lumea occidentală.

Experiența și dăruirea ei nu au fost suficiente pentru a o salva de campaniile absurde de defăimare ale Partidului Comunist. În 1953, a fost acuzată de cosmopolitism în ziarul oficial al partidului. Acest lucru a fost aproape la fel de puternic ca o sentință judecătorească. Doar boala ei a salvat-o de la închisoare.

În octombrie 1957 a fost numită vicepreședintă a organizației Crucea Roșie din România. A deținut această funcție timp de câțiva ani. A decedat pe 19 decembrie 1978.

Sofia Ionescu-Ogrezeanu (1920-2008)

Sofia Ionescu-Ogrezeanu a fost prima femeie neurochirurg din lume, după o intervenție chirurgicală efectuată în timpul celui de al Doilea Război Mondial. S-a născut pe 25 aprilie 1920 în Fălticeni, Suceava. În 1939 a intrat la Facultatea de Medicină Umană din București, pe care a terminat-o în 1945.

Anul 1944 a însemnat un moment decisiv în cariera Sofiei Ionescu. Tot mai multe persoane rănite în urma frecventelor bombardamente asupra Bucureștiului, erau aduse la spital. Un copil rănit, pentru care intervenția chirurgicală era de maximă urgență, a fost adus într-un moment în care nici un medic nu era disponibil.

Așa, Sofia s-a oferit să-l opereze, intervenție care s-a dovedit salvatoare. Acel moment a schimbat pentru totdeauna viața tinerei care și-a imaginat o viață liniștită ca medic în micul ei oraș natal, Fălticeni. A devenit în schimb unul dintre cei mai buni medici din domeniul ei și a lucrat timp de 47 de ani ca neurochirurg în București.

Conform spuselor Sofiei Ionescu, ea nu s-a considerat niciodată prima femeie neurochirurg din lume, în schimb, a recunoscut că a fost prima femeie neurochirurg din sud-estul Europei. S-a stins din viață pe data de 21 martie 2008.

Ana Aslan (1897-1988)

Născută la 1 ianuarie 1897 la Brăila, Ana Aslan le-a promis oamenilor înapoi tinerețea lor și a câștigat faima internațională. În 1952, a primit de la OMS premiul „Leon Bernard” pentru cercetările sale în întârzierea procesului de îmbătrânire.

Cercetările ei au arătat rezultatele substanței procaină în încetinirea efectelor bătrâneții. Pe baza acesteia, ea a creat două linii de produse, Gerovital H3 și Aslavital – aplicându-le pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital.

Pe lista clienților se aflau actori, politicieni și artiști de renume mondial. Au existat zvonuri că Kirk Douglas, Marlene Dietrich, Salvador Dali, Charles de Gaule, Charlie Chaplin, J.F. Kennedy și chiar dictatori precum Tito și Nikita Hrușciov au fost pe listă.

În timpul Primului Război Mondial, Ana Aslan a îngrijit soldații în spitalele militare din spatele frontului de la Iași. Din 1949, devine șefa Secției de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București. A decedat pe 20 mai 1988.

Elisa Leonida Zamfirescu (1887-1973)

Elisa Leonida Zamfirescu, născută la 10 noiembrie 1887 la Galați, într-o familie cu 11 copii, a fost prima femeie inginer din Europa și șefă a laboratoarelor Institutului Geologic al României.

Și-a obținut diploma în Germania, în 1912, deoarece universitățile românești i-au respins anterior cererea pentru că era femeie. Chiar și în Germania, ea a trebuit să se confrunte cu prejudecăți. S-a întors în România după absolvire, unde a fost singura femeie dintr-o industrie dominată de bărbați și a rămas responsabilă de Institutul Geologic al României până la pensionare.

Elisa Leonida Zamfirescu, un exemplu de femeie celebră în Europa și în lume, născută în România, s-a stins din viață la 25 noiembrie 1973.

Smaranda Brăescu (1897-1948)

Născută pe 21 mai 1897 la Galați, Smarada Brăescu a fost prima româncă care a obținut licența de parașutism. Ea a gestionat aproape imposibilul într-o perioadă în care femeile puteau vota doar în câteva țări din lume.

Pioniera a stabilit recordul european (1931) și mondial (1932) pentru cel mai mare salt cu parașuta. Nu e de mirare că presa americană a poreclit-o „Regina înălțimilor”. A fost prima femeie europeană care și-a obținut licența de pilot în SUA, la scurt timp după recordul mondial.

De altfel, Smaranda a obținut atât licențe de parașutism, cât și de pilot în străinătate din cauza barierelor de gen din România. Câțiva ani mai târziu, a fost prima femeie pilot care a traversat Marea Mediterană, de la Rope la Tripoli, cu un avion cu un singur motor.

Smaranda Braescu a fost pilot in aripa medicala, Escadrila Alba, pe frontul de est al celui de al Doilea Răzoi Mondial. Și-a petrecut ultimii ani de viață ascunzându-se, fiind doar un alt nume de pe lista comuniștilor de dușmani care trebuiau închiși.

Smaranda Brăescu a decedat pe 2 februarie 1948, la Cluj.

Marina Știrbei (1912-2001)

Această femeie, născută pe 19 martie 1912 în Austria, este o figură legendară a femeilor românce în aviație din prima parte a secolului 20. Descendenta unei vechi familii aristocratice, Marina Știrbei a avut educatia, curajul și banii pentru a-și trăi visul.

A obținut licența de pilot în 1935 și a traversat, un an mai târziu, Marea Baltică după ce a zburat singură de la București la Stockholm. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a pledat pentru existența flotei aeriene medicale și a servit ca pilot împreună cu Smaranda Brăsescu și alte femei curajoase.

Totuși, comuniștii au tratat-o ca pe un dușman al statului. A trăit în sărăcie după ce noul regim i-a confiscat avionul și toate proprietățile. Abia în 1964 a reușit să părăsească țara cu ajutorul Crucii Roșii și al Marthei Bibescu. S-a stins din viață pe 15 iulie 2001, în Franța.

Virginia Andreescu Haret (1894-1962)

Maria Virginia Andreescu Haret, născută la 21 iunie 1894 în București, a fost prima femeie arhitect din România, obținând diploma în 1919. Într-o carieră de peste 30 de ani, Virginia Haret a pus la cale planurile pentru peste 130 de clădiri din România.

Lucrările sale includ vile, școli, biserici și clădiri publice, create în stil neoromânesc, Art Deco și modernist. Virginia Haret a fost, de asemenea, un artist și un profesor de arhitectură. A publicat desene și picturi și a încurajat tinerele fete să urmeze o carieră în arhitectură.

Practicarea dreptului era aproape imposibilă pentru femeile din România la începutul secolului 20. Lucrurile s-au schimbat după ce Ella Negruzzi a luptat pentru drepturile ei. Viginia Andreescu a decedat pe 6 mai 1962.

Ella Negruzzi (1876-1948)

Ella Negruzzi, născută pe 11 septembrie 1876 la Iași, a fost fiica scriitorului Leon Negruzzi. Prima femeie avocat din România și Europa de Est a muncit și a luptat din greu pentru a avea dreptul la practică. Născută într-o familie dominată de bărbați cu rezultate înalte, Ella Negruzzi a studiat la Universitatea din Iași, cea mai veche din România.

A aplicat de două ori la examenul de Barou, prima dată în 1913, dar a fost refuzată pentru că femeile nu aveau voie să practice dreptul.

Ella Negruzzi nu a fost învinsă. A depus o petiție la Senat, a co-fondat Asociația pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeilor Din România. În 1919, a participat în cele din urmă la examenul de Barou. Un an mai târziu, Ella Negruzzi a devenit prima româncă cu drept de a practica dreptul.

Ea și-a combinat activitatea de avocat cu o activitate neobosită de educare a femeilor și de promovare a drepturilor femeilor. În 1929, s-a numărat printre cele șase femei alese vreodată ca membri ai Consiliului Local din București. A rămas până la sfârșitul vieții - 19 decembrie 1948 - dedicată cauzei emancipării femeilor.

Cecilia Cuțescu-Storck (1879-1969)

Avocat vocal al drepturilor femeilor, Cecilia Cutescu Storck - născută la 14 martie 1879- este una dintre cele mai importante pictorițe românce ale secolului 20. Educată în Germania și Franța, artista s-a întors în 1906 în România, unde a trăit și a lucrat pentru tot restul vieții.

Pe lângă recunoașterea publică ca și artistă, Cecilia Cuțescu-Storck a învins un alt obstacol. A obținut un post didactic la Academia de Artă Belle din București în 1916. Acest lucru a făcut-o prima femeie acceptată ca profesor de artă universitară în Europa.

Un proces intens, după cum și-a amintit ea, deoarece femeile nu au fost văzute atunci ca fiind capabile pentru un astfel de loc de muncă academic. s-s stins din viață pe 29 octombrie 1969.

Martha Bibescu (1889-1973)

Născută la 28 ianuarie, Martha a fost o scriitoare talentată, membră a Academiei Regale de Limbă și Literatură Franceză, lăudată pentru activitatea sa literară. Supranumită „Prințesa Europei”, ea a fost, de asemenea, o figură publică celebră, bucurându-se de viață și libertate, în ciuda căsătoriei sale.

Aristocrata este mai bine amintit astăzi ca proprietar al frumosului Palat Mogoșoaia. A reconstruit-o din ruine după ce a primit acest cadou excentric de la soțul ei aventuros. Curând a devenit locul ei preferat și un loc de petrecere pentru politicieni, regi și regine, prinți și artiști.

Martha Bibescu a părăsit România în primele zile ale regimului comunist. Scriitorul a rămas o prezență activă la evenimente culturale de pe întreg continentul chiar și în exil. Nu s-a mai întors acasă. Autoritățile i-au confiscat proprietățile, inclusiv iubitul ei Mogoșoaia, iar fiica și ginerele ei au fost închiși.

A decedat pe data de 28 noiembrie 1973 la Paris.

Elvira Popescu (1894-1993)

Publicul francez a adorat-o pe Elvira Popescu - născută la 10 mai 1894 - și a poreclit-o „Notre-Dame du Theatre”. A fost cea mai cunoscută actriță română de la începutul secolului 20.

La 11 ani după ce a debutat (la doar 16 ani), Elvira Popescu și-a înființat propriul teatru bucureștean, „Teatrul Mic„. Faima ei a trecut granițele naționale, iar cariera ei la Paris a urmat în scurt timp. Actrița română a devenit peste noapte vedetă europeană după primul ei rol în teatrul francez din „Vărul din Varșovia”. Piesa care a făcut-o celebritate a avut peste 1.000 de reprezentări.

Elvira Popescu a avut o carieră impresionantă în teatru și film în Franța, unde a trăit pentru tot restul vieții. A fost directoarea a două teatre și a câștigat prestigiosul premiu Moliere și Legiunea de Onoare. S-a stins din viață pe 11 decembrie 1993.

Nadia Comăneci

Născută la 19 noiembrie 1961, Nadia este una dintre celebrele legende vii ale sportului. A fost prima gimnastă care a primit un 10 în istoria gimnasticii, la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976.

Scorul ei perfect a luat chiar și tabla prin surprindere, care nu a fost setată să arate numere de două cifre. Exercițiile au fost fără cusur și a primit de șapte ori fabulosul 10.

Gimnasta română a cucerit nouă medalii olimpice și patru campionate mondiale de-a lungul carierei sale de gimnastă. Performanța ei a încurajat și a inspirat generații de tinere gimnaste din întreaga lume.

Distribuie Distribuie Comentarii