Burgenland este o regiune pitorească din Austria la granița dintre Slovenia, Ungaria și Slovacia. Este frontiera de nord-vest a vlahilor români, care se întindeau de acum o mie de ani din Peloponez până în Croația, Peninsula Istria și munții Austriei. Istoricii, încă nu au ajuns la o concluzie clară, dacă vlahii din Austria au fost autohtoni iviți din simbioza etnogenezei traco-geto-daco-latine sau sunt produsul transhumanței unei populații de vlahi munteni, care s-au răspândit până pe teritoriile germanice ale Habsburgilor. Istoricul clujean Silviu Dragomir i-a numit maurovlahi sau caravlahi pe vlahii dalmați și din Peninsula Istriei, care au similarități cu cei din sudul Austriei din zona Burgenland. Venirea slavilor în Balcani în secolul VII și a triburilor maghiare în sec. IX din Panonia au spart unitate civilizațională și etnică a vlahilor, care s-au numit pe ei însiși ca ”rumâni”, iar propriile țări cu numele de ”România” sau ”Românija”. Vlahii erau în general munteni, păstori și, de asemenea, buni luptători pentru că pe parcursul evului mediu au fost înrolați în armatele croate, germane, sârbe, cehe sau maghiare. Etno-folcloric vlahii din nordul Croației, ca și cei din Cehia, Polonia, vestul Ucrainei sau din Austria se definesc prin port, tradiții, toponimie, etimologie, semiologie și grai cu românii din țările geografice românești Țara Moților, Țara Maramureșului, Țara Loviștei sau Țara Hațegului. Istoricul bizantin Iosif Genesios a folosit denumirea de „geți” (getae) într-o relatare legată de participanții la răscoala lui Toma Slavul din anul 821. Scriind despre geți, Genesios s-a referit la un popor situat la nord de Dunăre, aflat sub ocupația slavilor.Constantin al VII-lea Porfirogenet a scris despre locuitorii din Dalmația, care își ziceau romani și vorbea o limbă latină și care au fost alungați de slavi. Slavii îi numeau vlahi pe urmașii romanilor. Constantin presupunea că acest popor ar fi urmașii romanilor aduși din Italia în timpul împăratului Dioclețian. Este prima menționare istorică a vlahilor din Dalmația. Alți istorici bizantini îi numeau pe vlahi cu numele de daci sau geți în secolele XI și XII. Vlahii sunt menționați în 1040 sub numele de „geți” și „daci” ca mercenari în Polonia participând la război în vremea ducelui Cazimir. Împărăteasa Ana Comnena descrie românii în ”Alexiada” folosind termenii vlahi, dar și daci: „dacii locuiesc pe pantele de nord ale munților Haemus (Hercinici în unele traduceri) iar macedonenii pe pantele de sud. Vlahii ca urmași ai geto-dacilor erau întinși pe întreg arealul central-european și în Peninsula Balcanică, iar la est până la Nipru fiind spaima vikingilor și implicați în stăpânirea Kievului (pe atunci ucraineni nu existau).

Controversa istoriografică se referă la vlahii din Austria, dacă sunt autohtoni sau veniți prin fenomenul de transhumanță sau prin colonizări de populații. Este evident că există o similitudine de grai și port dintre vlahii din Dalmația și cei din Burgenland. În cursul anului 1995 în Austria a apărut o broşură intitulată „De 6 ori Austria, istorie şi situaţia actuală a grupurilor etnice”, a autorului Gerhard Baumgartner, cu un cuvânt însoţitor semnat de Dl Dr. Franz Vranitzky, cancelar federal al Austriei. Broşura este volumul I din ediţia „Minorităţi”, editată de „Initiative Minderheiten” tipărită la editura „Drava” din Klagenfurt. În această carte apar mărturii despre colonizarea vlahilor în Burgenland în secolul XVI. Cei 30.000 de croaţi colonizaţi în Burgenland, în secolul al 16-lea, au constituit 30% din populaţia landului. Cea mai mare parte a imigranţilor erau ţărani, dar printre ei se aflau şi preoţi, meseriaşi, negustori, mici nobili şi nobili. De un statut juridic special s-au bucurat Vlahi sau Valachi, dintre ei, care au fost colonizaţi în 13 sate, în plasa Oberwart, în partea de sud a dealurilor Gunser Gebirge, care vorbesc însă, azi, un dialect propriu. Ei au avut de plătit dări mai puţine, au fost scutiţi de clacă şi au fost atraşi de către familiile de stăpâni ai pământului, Batthyany şi Erody, în servicii militare şi de poliţie. Spre deosebire de ceilalţi ţărani, ei s-au ocupat intensiv, până în secolul al 19-lea, cu păstoritul şi cu un comerţ înfloritor, cu vite şi lână, între Steiermark, Austria de jos, Ungaria şi Bosnia. În 1971 a apărut la Berlin o carte interesantă „Originea Croaţilor Valahi din sudul Burgenlandului”, precum şi „Dicţionar al dialectului croat din Burgenland”, cu subtitlul – localităţi valahe -, ca volumul 15 al publicaţiilor de Balcanologie a aceluiaşi ”Institut Europa răsăriteană” a Universităţii libere din Berlin. Dialectul croat vorbit în Burgenland este de fapt o limbă vlahă slavizată, care face parte acum din dialectele limbii croate. Ca urmare teza colonizării cu vlahi croați a Austriei în secolul XVI are baze științifice, dar se poate interpreta și ca simbioză etnică, prin slavizarea vlahilor autohtoni de către croații ca forță politică stăpânitoare. În Burgenland 14 sate sunt valahe: Althodis, Weiden cu Parapatisch şi Ştefanshof, ober şi Unterpodgoria, Rumpersdorf, Podler, Allersdorf, Allersgraben cu Raurigel, Altschlaining, Mochmeierhof şi Spitzzicken, toate aşezate în plasa Oberwart. În prezent Stefanshof este părăsit, iar Altschlaining este complet german. Valahi locuiesc la sud de dealurile Gunser-Berstein în partea de sud a Burgenlandului. Cu excepţia satului Spizzicken, toate satele valahe sunt aşezate inclusiv într-un triunghi echilateral de 2 pe 6 km, în linie aeriană, al cărui vârf îl formează Rauringel în răsărit Althodis.

În aceste sate se vorbește o limbă românească străveche, de secol XIII, dar în contact cu celelalte populații s-a vorbit limbile stăpânitoare: croata, maghiara sau germana.Vlahii se mai numeau și ”Uskoki”, din maghiară ”refugiați”. În secolul XVII valahii se ocupau cu pirateria și atacurile împotriva turcilor, lucru care deranja pe venețieni. Până la urmă împăratul Ferdinand al II-lea i-a mutat pe vlahi după 1617 în interiorul Burgenlandului. Azi, vlahii din Austria trăiesc în pace și prosperitate și sunt mândri de originea lor românească. Bad Tatzmannsdorf este o localitate pitorească, considerată un fel de capitală a vlahilor, deși regiunea a aparținut Ungariei între 1869 și 1921. Aici se găsește un muzeu etnografic cu case în aer liber la fel ca ale moților din Apuseni. În localitățile dimprejur dealurile poartă denumirea de ”Olah”, unde și acum ciobanii vlahi pasc oile, iar în satul „Vlahija” ești chiar în patria vlahilor din Austria. Toți vlahii de aici au conștiința originii române, iar tradițiile sunt specific românești. Ei spun ”șercan” la zmeu și au cultul morților la cimitir, aprind lumânări, pun flori la morminte și oferă pomană săracilor. Cuvinte ca „panche”, „gaci”, „gaban”, „cijme”, „izvor”…locul ”La Biserică” și azi sună atât de românește în gura localnicilor, care umblă în cămăși albe încinse la brâu cu curele late de piele. (vezi Andrei Cheran și Claudiu Târziu, în revista ”Formula As” – „Copii ai Vlahiei suntem noi”, 2010). Istoria vlahilor din Austria este azi ocultată de ignoranță și dezinteres din partea autorităților statului român. Institutele noastre de etnofolclor și istorie, precum și MAE, ar putea să investească în promovarea identității acestei Vlahii din Austria, ca o punte spirituală dintre popoarele român și austriac. Vlahii din Austria nu mai sunt siguri de identitatea lor autohtonă românească sau de ”refugiați” din Dalmația pe filiera croată. Păstrarea culturii, limbii și portului vlahilor din Austria este o datorie morală. Etnogeneaza românilor s-a întins până în Burgenland – o Țară a Vlahilor. Ei recunosc cu mandrie: ICH BIN VLAHA.

Ionuț Țene/ napocanews.ro

Distribuie Distribuie Comentarii