De citit...
Istoria nu mai trebuie învățată conform adevărului istoric? Istoria trebuie rescrisă și integrată într-un concept ideologic, cam așa se poate concluziona privind noul ”mers al istoriografiei” impus de Bruxelles popoarelor din Uniunea Europeană. Un for unic impune tematic și tezist cum să se învețe istoria în școlile din țările europene. E o procedură, care mai degrabă ține de propagandă, decât de menirea scrisului istoric științific bazat pe documente, care trebuie citită într-o cheie obiectivă. În Parlamentul European a apărut o rezoluție „referitoare la conștiința istorică europeană”, care stârnește temerile privind inventarea unei așa-zise „identități europene”, în locul identităților naționale. Sună cam sovietică paradigma. Rezoluția recunoaște că preocuparea Uniunii Europene privind relatarea ororilor trecutului, reprezintă un „mit fondator negativ”, dar reduce „stimulentele pentru combaterea stereotipurilor și a „vacilor sacre” din istoria națională” a țărilor membre. Rezoluția își propune să recunoască necesitatea „a unei înțelegeri mai ample și mai cuprinzătoare a istoriei europene pentru a crea o conștiință istorică europeană (auto)critică”. Această rezoluție susține „importanța crucială a abordării trecutului Europei pe baza valorilor fundamentale europene precum umanismul, toleranța, democrația și statul de drept”. Rezoluția propune analizarea trecutului pe baza unor elemente care nu existau în trecut, ceea ce, evident, va conduce la o rescriere a istoriilor națiunilor din UE. Funcționarii de la Bruxelles „invită” – deocamdată – statele membre să schimbe materia „istorie” din școli: țările ar trebui să „revizuiască actualele programe de învățământ” pentru „a reorienta atenția de la istoria națională către cea europeană și mondială”. Statele membre sunt „invitate” să „asigure o instruire personalizată a profesorilor (de istorie), care să permită acestora să înțeleagă aspectele transnaționale ale istoriei, să transmită acestora o didactică adecvată și principiile unei predări moderne”.
Subculturile cancel culture și woke lovesc în istoria românilor și a popoarelor din Europa. Ce este ”istorie europeană”, ce înseamnă rescrierea ”europeană” a trecutului? Cu acest sincretism istoriografic ce anihilează valorile, ierarhiile tradiționale și identitatea unor popoare am mai avut de-a face în perioada existenței URSS. Și atunci s-a implementat o istorie ”europeană”, care avea denumirea de ”sovietică”, tot în numele unei ideologii globale și sincretiste, de a aplatiza diferențele, ierarhiile, credințele și valorile popoarelor din lagărul sau gulagul comunist. Senatorul Sorin Lavric a criticat rezoluția Parlamentului European privind „constiința istorică europeană”, potrivit căreia istoria europeană trebuie să aibă prioritate în fața istoriei naționale, în programa școlară. „Parlamentul European nu-și dezminte încrâncenarea cu care vrea să desființeze statele naționale. De curând, în luna ianuarie, a adoptat un „Raport referitor la conștiința istorică europeană”. Acest raport nu este nimic altceva decât un atentat la conștiința de neam. Scopul lui este de a uniformiza istoriile naționale, mergând până într-acolo încât ele să se topească într-o matcă de armonie amorfă, fără identități etnice. Altfel spus, fiecare națiune va trebui să intoneze aceeași partitură istorică, fără putință de abatere ideologică. Fiecare va trebui să-și facă autocritica și să-și recunoască greșelile din trecut, în virtutea unei spovedanii în cursul căreia, odată ce vinile trecute vor fi recunoscute, ele vor fi iertate. Totul e să mărturisești păcatele săvârșite de strămoși și să-i condamni. Concordia europeană va fi căpătată cu prețul umilirii generale. Conflictele, războaiele, masacrele vor fi trecute la capitolul „am greșit, dar ne căim și promitem că nu vom mai cădea în păcat”. Parlamentul European ignoră un adevăr elementar: nu există o singură memorie colectivă în Europa. Fiecare națiune își cultivă conștiința trecutului în funcție de preferințe, nostalgii, resentimente, orgolii etnice. Nici o națiune, în măsura în care mai are imunitate lăuntrică, nu va accepta să fie umilită în numele unui pretins adevăr unic, pe care nu-l cunosc decât despoții care dau tonul în Comisia Europeană. Dresajul general prin sporirea sentimentului de culpă e sortit eșecului”, a transmis senatorul Sorin Lavric, prin intermediul unui comunicat.
Afirm cu tărie că istoria se scrie de istorici pe baza izvoarelor documentare, cu o acribie asumată asupra documentelor. Cercetătorii au instrumentele de a rescrie cât mai corect trecutul. Istoria poate fi doar una, cea adevărată în sensul scrierii acesteia, conform bunei credințe a istoricilor, pe baza multiplelor izvoare documentare. Istoria când se transformă în tezism și ideologie aduce catastrofe sociale, politice și economice, ca în fosta Uniune Sovietică. Ca istoric nu pot fi de acord cu fenomenul de mancurtizare a omului prin scrisul istoric, fenomen surprins genial de marele scriitor chirchiz Cinghiz Aimatov în romanele ”Vaporul alb” sau ”Cocorii timpurii”. Rezoluția parlamentului european îmi aduce aminte de tezele impuse de istoriografia kominternistă. Un popor fără repere şi valori poate fi mai uşor manipulat. Aproape că nu este nicio diferenţă de logică intimă, istorică, păstrând nuanţele istorice indubitabile, între directivele NKVD asupra istoriei din 1947 şi această rezoluție. În esenţă, ambele documente anihilează rolul naţiunilor, eroilor, culturii şi religiei în istoria ţărilor europene. În iunie 1947, NKVD (precursorul KGB) distribuia, în regim strict secret, setul de directive destinat sovietizării ţărilor din sfera de influenţa a Moscovei. Aceste directive intitulate „Moscova 2 6 1947 (Strict secret) K AA/CC113, indicaţia NK/003/47″, au fost elaborate de Lavrenti Beria, şeful KGB. O viziune ”europeană” numită atunci ”sovietică” de implementare a unui cadru ideologic superior și deasupra istoriei naționale ni s-a impus în 1948 prin istoria românilor a lui Mihail Roller. Reîntoarcerea la vremurile când istoria se scria pe fundamente de ideologie, teză, propagandă și impunerea unei idei comune supra-statale asupra istoriei adevărate a popoarelor europene nu credeam că o voi mai ajunge să o trăiesc din nou. Cine cunoaște criteriile istoriografiei știe că istoria se scrie și se promovează științific doar de istorici, conform formației profesionale de elită, a bunei credințe și obiectivității istoricului pe bază de surse și izvoare istorice, de corelare a interpretărilor în spiritul și logica adevărului. Orice impunere sau recomadare politică din afara științei istoriei nu înseamnă decât obturarea și ocultarea adevărului istoric și inducerea în eroare a popoarelor din Uniunea Europeană, prin falsificarea istoriei. Funcționarii și politrucii nu pot impune scrierea istoriei de către istorici. Cei care o fac se numesc ”falsificatorii istoriei”. România l-a avut pe Mihai Roller înainte de 1989 și după 1990 pe un altul, a cărui nume nu-l dau pentru că-l știe toată tagma istoricilor, fiind publicat în exces la o editură cunoscută. România are nevoie azi de conștiințe istoriografice, precum Nicolae Iorga, CC Giurescu, PP Panaitescu, Silviu Dragomir, Gheorghe Brătianu, David Prodan, Ștefan Pascu sau Ioan Aurel Pop, nu de funcționari care scriu maculatură istorică, ca la o comandă de la Bruxelles sau de aiurea. Scrierea istoriei românilor a devenit azi o datorie morală și de conștiință.
Ionuț Țene/ napocanews.ro
