Cristian Negrea pe Facebook : A o sută șaisprezecea zi de război. Revin cu cronica mea după o pauză mai îndelungată, îmi cer scuze urmăritorilor, dar sper pe viitor să pot continua la intervale mai scurte, mai ales că evenimentele de pe front sunt în plină evoluție.

Extremitatea estică a frontului din Donbass, respectiv ultima porțiune din Luhansk deținută de ucraineni, este la ora actuală punctul focal al războiului, în această a doua fază a conflictului declanșat la 24 februarie 2022. Provincia Luhansk este cea mai estică din regiunea Donbass, Putin cerând ocuparea ei până la 1 iunie, iar cea vestică, Donetsk, până la 1 iulie. Primul termen a fost deja depășit, ucrainenii ținând încă de orașul Severdonetsk, care a fost ocupat de ruși în proporție de 80%, apoi ucrainenii au contraatacat și i-au respins, pentru ca ulterior rușii să revină și să îi împingă înapoi în zona industrială, ocupând din nou 80%, dar distrugând podurile peste Doneț ce fac legătura cu Lisiceansk, izolând luptătorii ucraineni în complexul industrial Azot, ceea ce ne amintește foarte mult de cumplitele lupte de la Mariupol (82 de zile de asediu) și complexul industrial Azovstal. Iar încăpățânarea lui Putin de a se crampona de ocuparea cu orice preț, în ciuda tuturor pierderilor, a unui oraș ca și Severdonetsk, doar pentru a clama eliberarea lui și implicit a Luhanskului, ne amintește de încăpățânarea lui Hitler cu privire la Stalingrad. Fiindcă atât Severdonetskul, cât și Stalingradul, nu au vreo importanță strategică majoră, ci doar sunt meat grinder, tocătoare de carne în traducere liberă, adică în aceste zone urbane de luptă pierderile sunt enorme, iar rezultatele nu justifică în nici un fel pierderile necesare pentru cucerirea lor.

Da, același Putin care cerea ministrului Shoigu să nu riște viețile rușilor prin atacuri asupra Azovstal din Mariupol, ci să îl izoleze, pentru ca ulterior rușii să mai piardă sute, dacă nu mii de oameni în asaltul ulterior. Pentru că un lider care ține cu adevărat la viețile oamenilor săi, ar fi trebuit să înconjoare și să izoleze acest gen de oraș în care lupta urbană favorizează apărătorii, nu să își trimită soldații să fie măcelăriți printre clădiri și ruine de apărătorii care au aici avantajul major. Dar Putin vrea să anunțe o victorie, eliberarea Luhamskului, a dat și un termen limită pentru asta, pentru că este frustrat după o campanie de aproape patru luni în care obiectivele anunțate în prealabil au eșuat din cauza rezistenței îndărătnice a ucrainenilor care nu doresc să fie eliberați de frații lor de până acum, rușii.

Să fim foarte bine înțeleși, ucrainenii nu ar fi putut rezista atâta timp fără ajutorul militar din Occident, dar nu ar fi putut rezista fără aportul în informații, pregătire, instruire etc. Cu toții știm asta, și ucrainenii recunosc. Dar mai este un aspect foarte sensibil despre care nu prea se vorbește. Pe lângă instructori, luptători voluntari, armament, logistică, asistență în multiple domenii, mai este un aspect esențial care i-a ajutat pe ucraineni să obțină rezultate și victorii pe care nimeni, dar absolut nimeni, din toată pleiada de analiști militari nu le-ar fi putut prevedea, ba dimpotrivă, corul tuturor acestora nu se înțelegeau doar asupra numărului de zile în care Ucraina va cădea sub tăvălugul ofensivei rusești.

Sunt sigur că a existat și există un mic grup de experți militari, de sfătuitori sau consilieri, pe lângă statul major al armatei ucrainene, care asta fac, sfătuiesc sau consiliază. Altfel nu se poate explica cum armata ucraineană, până ieri cu doctrină și tactică identică cu cea rusă, fiind din aceeași tulpină sovietică, s-a transformat brusc într-o forță militară abilă, cu tactici militare total diferite, cu gândire outside the box, agilă și flexibilă, care să provoace pierderi imense armatei rusești și să o facă să cedeze și să renunțe la obiectivul ei primordial, denazificarea totală a Ucrainei, după mai puțin de o lună și jumătate de conflict, când în prima fază avea o superioritate totală în toate privințele, plus inițiativa pe toate fronturile.

Ei, bine, aceștia sunt doar consilieri, decizia le aparține ucrainenilor, acești consilieri sau sfătuitori pot doar consilia statul major ucrainean, nu pot impune să fie urmate sfaturile lor, ucrainenii sunt cei ce au decizia finală, este normal, doar este războiul lor, și nimeni nu îi poate obliga să urmeze sfaturile consilierilor. Am evidențiat această situație și în romanele mele tehno-thriller Când armele vorbesc, Sânge pe Nistru și Cnutul maicii Rusia.

Iar după succesul din prima fază a războiului, când rușii au cedat și au renunțat la atacul asupra Kievului, Cernighiv și Summy, evacuându-și trupele de acolo pentru a le concentra în Donbass, și au lăsat trupe de acoperire la Harkov, ucrainenii au crezut că pot câștiga războiul fără să țină seama de acești consilieri. Fiindcă aceștia au venit cu sfaturi contrare sensului dorit de ucraineni, adică cum ar fi vrut ei să decurgă următoarea fază a războiului. Dar au greșit.

Sunt multe zicale militare care ar putea ilustra această situație: cel mai mare dușman al tău este succesul de ieri, sau generalii de azi tind să lupte în războiul de ieri. Așa s-a întâmplat și cu Franța care era pregătită să lupte ca și în primul război mondial, fiind total surprinsă de modul în care a decurs ofensiva germană din 1940.

Ori, ucrainenii s-au cramponat și ei pe apărarea cu orice preț a Donbassului, deși, sunt sigur, consilierii i-au sfătuit altfel. Fiindcă, în acest mod, au răspuns previzibil noii strategii a rușilor, ducând conflictul spre unul de uzură. Și din acest gen de conflict costisitor în vieți omenești și pierderi de material este foarte dificil să ieși, în momentul în care te lași prins în el.

Fiindcă și rușii au schimbat tactica lor inițială care s-a dovedit falimentară, cu pătrunderi în adâncime cu coloane de tancuri, dar care au flancurile vulnerabile față de infiltrările unor unități de infanterie sau forțe speciale reduse numeric care atacă coloanele cu sisteme portabile Javelin și NLAW provocând pierderi majore și apoi dispar, plus atacurile cu drone Bayraktar TB-2. Al treilea principiu al războiului, al acțiunii și reacțiunii, rușii au schimbat tactica, atacând pe front, cu câștiguri mici, dar sigure, fără incursiuni în adâncime. Tactica din al doilea război mondial, baraj puternic de artilerie, apoi avans redus al tancurilor susținute de infanterie, dacă întâmpină rezistență, se retrag, apoi un nou baraj de artilerie, urmat de avansul precaut și tot așa, până găsesc o breșă, un punct slab în frontul inamic, după care aruncă totul în acea breșă care să rupă frontul, apoi aruncă toate rezervele în acea breșă în așa fel încât să îl spargă și să împingă înainte, conform principiilor Bătăliei în adâncime dezvoltate de teoreticienii sovietici Isserson, Trandafilov și alții în anii 30, care au pus bazele teoretice ale artei operaționale militare.

Dar problema este că Putin, ca și Hitler, se încăpățânează asupra unui oraș, iar în mediul urban dezvoltarea bătăliei în adâncime este imposibilă, având în vedere caracteristicile mediului urban de luptă. Aici te lupți printre clădiri, în subsoluri, pe străduțe și alei, printre imobile, nu ai cum să dezvolți o ofensivă largă, fiindcă mediul urban nu este de așa natură. Iar rușii ar trebui să știe asta, doar au luptat în Groznâi în 1994-1996 și 1996-2001.

Sunt sigur că acești consilieri i-au sfătuit pe ucraineni să aplice o apărare elastică, cu retrageri tactice de pe anumite poziții și contraatacuri locale, dar asta ar implica unele cedări de teritorii, chiar și temporare, ceea ce conducerea politică a Ucrainei nu poate accepta după atâtea sacrificii. Războiul este o continuare a politicii cu alte mijloace, spunea Karl von Clausewitz, iar când Zelenski a spus că rușii au ocupat 20% din teritoriul Ucrainei, este de la sine înțeles că politicul nu poate accepta alte cedări de teritorii, chiar dacă acestea ar fi o parte dintr-o strategie militară mai largă, dar care politicul nu o poate accepta.

Așa că s-a ajuns la situația actuală, cu o bătălie cumplită de uzură în Donbass, cu epicentrul în Severodonetsk, o bătălie cruntă pe un spațiu redus, cu nenumărate victime de ambele părți, doar pentru un orășel fără importanță strategică, și acest orășel distrus complet de artilerie, adică distrus de cei care vor să îl elibereze, respectiv rușii.

Mâine voi continua analiza despre întregul front.