De citit...
Cum arata Ucraina post-conflict? O intrebare care pare sa nu puna probleme nimanui. Se discuta in media despre razboi, despre distrugeri, despre sanctiunile aplicate Rusiei, adica discutam prezentul, dar viitorul?
In primul rand nu stim cum va arata Ucraina de dupa razboi, macar din punct de vedere politic si teritorial. Cele doua sunt definitorii pentru “restul” viitorului acestei tari. Rusia nu va ceda fara ca anumite cerinte sa-i fie satisfacute si nici nu va renunta la o parte a teritoriului ocupat deja.
Vedem cu ochiul liber ca sudul Ucrainei, linia de coasta, pare a fi obiectivul central al acestui razboi. Coridorul terestru intre Crimeea si Rusia, accesul Crimeei la raul Nipru (prin canalul Crimeei de nord), poate chiar portul Odessa.
Ori daca in privinta Odessei mai putem discuta, teritoriul aflat la est de Crimeea nu pare sa mai poata fi scapat de rusi din mana si nici accesul catre raul Nipru, singura sursa viabila de apa a peninsulei.
Ucraina post-conflict va fi un stat cu imense probleme economice, majoritatea generate de conflictul in sine. Orase devastate, mii, poate zeci de mii de locuinte distruse, sute de mii de oameni ramasi fara slujbe, mici afaceri, poate – in mod indirect – milioane de ucraineni aruncati intr-o saracie lucie, fara mijloacele de trai strict necesare, capacitati de productie distruse.
Infrastructura civila avariata destul de grav: poduri, retele de alimentare cu apa, poate chiar statii de tratare, reteaua de gaze, electricitate, centrale electrice, puncte termice, sosele si una peste alta, o parte semnificativa din infrastructura avariata sau distrusa.
In plus, numarul mare de refugiati, oameni pe care societatea ucraineana ii pierde, si pe care probabil ca nu-i va mai recupera in totalitate, inseamna o hemoragie de forta de munca imensa intr-un timp foarte scurt. Acesti oameni nu pot fi inlocuiti.
Mai adaugati si trauma nationala prin care Ucraina va trece: razboi, oameni ramasi fara nimic, teritorii pierdute, distrugeri.
Ce va fi daca Ucraina va pierde portul Mariupol? Cum va mai reusi agricultura ucraineana sa exporte cereale? Daca va pierde si Odessa, sau macar daca portul va fi distrus? Pe unde si cu ce costuri adiacente? Este infrastructura rutiera sau feroviara capabila sa preia sarcina transportului naval? Sa nu uitam, caile ferate ucrainene sunt pe ecartament mare, tipic sovietic, nefiind compatibile cu caile ferate europene.
Pana acum, Ucraina isi dezvoltase o infrastructura cerealiera cu baza in Odessa si Mariupol. Cel din urma este acum probabil in ruine si nu stim daca va mai fi, in viitor, sub controlul Kievului. Nu se cunoaste nici soarta Odessei, nici daca singurul oras-port ramas deocamdata sub control ucrainean poate prelua traficul de import-export ucrainean. Pentru ca lucrurile nu sunt deloc simple.
In privinta Constantei, port favorit care sa preia fluxul de import-export ucrainean, sau macar o parte importanta din el, astea sunt bancuri. Romania si Ucraina nu au decat prea putina infrastructura de transport comuna, asadar un astfel de aranjament este, pe termen scurt si mediu, cu totul imposibil. Nu poti lua sinele de tren care merg spre Odessa si sa le reasezi spre Constanta. Astazi, 20 martie, in dana exterioara a portului Constanta – zona de containere – s-au format liste de asteptare pentru navele de transport ce ar fi trebuit sa descarce in Odessa. Platformele danelor de descarcare sunt pline de containere si este foarte dificil sa fie trimise in Ucraina. Cu ce, cu cine, pe unde si mai ales in ce cantitate in 24 de ore? Romania si Ucraina nu au fost niciodata prea bune amice astfel ca nu avem prea multe cai de comunicatie intre noi si ei…
Revenind la economia post-conflict, am vazut o prima estimare a efortului de reconstructie al Ucrainei iar cifra este colosala, peste 550 de miliarde de euro. Indiferent de cata simpatie se bucura acum Kievul nu trebuie sa fim naivi, nimeni nu va pompa sume macar vag apropiate de nevoile de reconstructie. Vor fi ajutoare, vor fi planuri de redresare, vor fi alocate miliarde de euro, dar sa nu uitam ca Ucraina nu este chiar o tara europeana, cu o economie functionala ci mai mult o tara condusa de oligarhi, corupta si pe cale de consecinta, cu o administratie publica de slaba calitate.
Toate aceste lucruri indica faptul ca reconstructia tarii va fi lunga si dureroasa, totul garnisit cu plecarea a milioane de oameni.
Inchipuiti-va cate firme mici, afaceri de familie au fost facute una cu pamantul. Cate credite bancare vor ramane neplatite, care va fi valoarea reala a grivnei ucrainene, cum va arata bugetul statului de dupa razboi, cat va fi somajul, care puterea financiara a Kievului?
Un europarlamentar roman – Daniel Buda – avertizeaza ca vine sfarsitul lumii – foamete in Europa pentru ca, sustine domnia-sa: “Am fost acum 3 zile, în Ucraina, cu ajutoare și nici o palmă de pământ nu este lucrată. Deși acolo se puteau lucra pământurile în această perioadă dat fiind faptul că temperatura permitea acest lucru. Deci ne va paște o criză alimentară severă în perioada următoare și Dumneavoastră de la Comisie stați blocați în niște hârtii și vă gândiți că poate o să vină o boală în Uniunea Europeană. Nu o să vină o boală, o să vină foamete în UE dacă nu sunteți conștienți și dacă nu luați măsurile necesare și suficiente pentru a preveni acest lucru!”
Cel mai probabil ca nu va fi foamete in Europa ci doar cresteri de preturi la alimente, UE este un mare exportator de cereale iar daca preturile chiar o vor lua razna, s-a evocat deja posibilitatea limitarii exporturilor. De asemenea este foarte greu de crezut ca in Ucraina intreaga productie agricola este compromisa, declaratia ministrului ucrainean adjunct al agriculturii, Taras Dzoba, este mai putin alarmista: „În ceea ce priveşte noua recoltă – culturile de iarnă sunt într-adevăr în stare bună în întreaga ţară. Şi, în ciuda dificultăţilor în care trebuie să se desfăşoare lucrările de câmp, Ucraina va avea pâine. Desigur, potenţialul de export este subminat semnificativ de acest război, ceea ce va duce la creşterea preţurilor.”
Asadar, grija principala a guvernului ucrainean este, ca si a mea, nu atat productia in sine ci capacitatea tarii de a exporta. Vor mai avea pe unde sa exporte: infrastructura terestra (drumuri, poduri, cai ferate) si portuara? Cum arata astazi danele de cereale din Mariupol, sistemele de incarcare, triajul din port?
Si, una peste alta, cum arata infrastructura rutiera si de cale ferata din Ucraina? Nu va ganditi numai la caile ferate in sine, acestea sunt usor de reparat, dar ganditi-va la nodurile de comunicatii feroviare (triaje, gari, sistemele care incarca/descarca vagoanele), la cate locomotive o mai avea Ucraina, cate vagoane, cati mecanici de locomotive, ingineri, mecanici de intretinere?
Rusia pare sa fi schimbat strategia si nu mai urmareste cucerirea/supunerea intregii Ucraine ci alte doua scopuri:
- Primul ar fi ocuparea anumitor teritorii-cheie si aceste par a fi situate in sudul tarii. Litoralul Marii Negre, blocarea accesului Ucrainei la mare. Pana acum, efortul maxim pare sa fie pentru culoarul terestru intre Crimeea si Donbass, scop aproape realizat, desi in Mariupol luptele continua;
- Al doilea tel este din ce in ce mai clar – distrugerea Ucrainei prin colapsare economica. Vedem la stiri cum orasele sunt bombardate, tinte civile luate in colimator. Lucrurile sunt crunte dar armata rusa a realizat probabil ca va inregistra pierderi mari daca va continua sa lupte in mod direct cu fortele ucrainene si atunci incearca aducerea Kievului la masa negocierilor (in conditiile impuse de Moscova) prin ingenuncherea populatiei civile. Distrugerea infrastructurii strict necesare pentru supravietuirea civililor va atarna greu in strategia ucraineana. Cand oamenii nu vor mai avea apa, mancare, un acoperis deasupra capului, este posibil ca rezistenta sa scada iar Ucraina sa fie adusa la negocieri si sa dea dovada de ceva mai multa “deschidere”.
Daca nu poti infrange militar o natiune, atunci ii ataci populatia civila, vulnerabila si, intr-un mod deloc onorabil, poti face progrese.
Daca Ucraina va pierde litoralul tara va fi practic schilodita si oricate ajutoare financiare ar primi tot nu se va putea redresa la un nivel acceptabil. Citeam prin presa ca peste 35% din fabricile ucrainene au fost lovite de bombardamente, peste 50% din micile afaceri au fost cu totul inchise.
Si atrageam atentia intr-un articol precedent ca rusii – desi s-au facut de ras din punct de vedere militar – au totusi imensul avantaj ca lupta pe teritoriul ucrainean si astfel pot lovi si distruge “spatele frontului”, adica pot face zob o parte importanta din economia locala, infrastructura, mijloacele de trai de zi cu zi ale civililor.
Nu este vorba doar de distrugerea locuintelor ci de subminarea viitorului economic a milioane de ucraineni, oameni care nu vor mai avea unde sa lucreze, vor ramane cu pagube imense aduse infrastructurii civile, ceea care face diferenta intre oras/tara cat de cat functionale, apte pentru reconstructie si un pustiu apocaliptic care nu ofera nimic altceva decat varianta parasirii sale de catre populatie.
Cu cat razboiul continua cu atat reconstructia va fi mai scumpa si se va intinde pe o perioada mai mare. Ori daca la sfarsitul conflictului, Kievul nu va reusi intr-un interval de timp rezonabil sa-si repuna pe picioare economia, va urma exodul in masa generat de foame, de lipsa slujbelor, de lipsa unui viitor care sa ofere macar cele necesare traiului de pe o zi pe alta.
Apocalipsa inca nu a venit, ucrainenii au sindromul omului ranit grav dar cu corpul plin de adrenalina, cand lucrurile se vor linistii un pic, durerea va lovi naprasnic.
Moscova se asigura ca Ucraina nu va intra in UE in urmatorii multi ani, transformand tara intr-o adevarat gaura negra economic si sociala, intr-un dezastru umanitar gata sa explodeze. In ruine, Kievului ii vor trebui multi ani pentru a-si reveni cat de cat, iar eventualele fonduri pentru reconstructie vor duce la o explozie a coruptiei intr-o tara care inainte de razboi era condusa tot de oligarhi, altii decat cei rusi, dar din aceeasi specie de daunatori.
Fondurile vor veni la inceput, apoi incet-incet vor fi reduse din varii motive: coruptie, amintirea dezastrului se va estompa si simpatia populara pentru Ucraina va fi la randul ei din ce in ce mai vaga, europenii vor avea lucruri mai presante de facut pe acasa, iar strigatele de ajutor al Kievului vor ajunge sa enerveze.
Asa se intampla intotdeauna. Un plan Marshall pentru Ucraina va fi probabil discutat dar de la discutie la implementare este cale lunga si uneori imposibil de strabatut.
Pentru ca in Ucraina pare sa se duca mai mult un razboi al conductelor de apa si canal, al fabricilor distruse, al locuintelor facute una cu pamantul, al podurilor si porturilor, al cailor de comunicatie. Mai mult un razboi economic purtat cu tancuri decat un razboi clasic.
Cinic?! Poate realist…
PS Ganditi-va cum ar fi aratat Regatul Romaniei dupa pacea de la Buftea (mai 1918), daca Antanta nu ar fi castigat razboiul. Cam asta-i si viitorul Ucrainei.
GeorgeGMT/ rumaniamilitary.ro
