De citit...
Azi copiii mei au avut ore online. Sunt la scoli de stat. Nu ma puneti sa explic. V-am mai spus ca vreau sa vada viata asa cum este ea, inconjurati de copii obisnuiti, si nu cum pare de pe gazonul de la scoala americana. Gresesc, nu gresesc, vom vedea. Oricum daca vor MIT sau Stanford au tot ce trebuie sa reuseasca.
Eu petrec foarte mult timp cu copiii mei. Ii iau cu mine peste tot, participa la negocieri, la sedinte, la discutii cu angajatii, ii plimb cand am de cumparat terenuri sau cand iau decizii cheie. Ii expun permanent la orice discutie de business chiar daca cel mai mare are doar 7 ani. Ei asculta cu ochii mari si guritele cascate si baga la cap. Copiii mei sunt partenerii mei in orice fac si daca vreti sa va intalniti cu mine pe vreo discutie mai importanta atunci trebuie sa ma luati la pachet cu doi mucosi care stau gura-casca si de parerea carora tin cont.
De aceea si azi i-am luat sa faca scoala de la biroul meu. Dupa scoala intotdeauna mergem sa jucam fotbal la aer si la soare. Pun pauza la orice, oricat de important ar fi. Intre 12-15 facem sport, ne jucam, prindem soarele si evitam aglomeratia. Va spun asta pentru ca poate va inspir si puteti gestiona altfel unele lucruri daca lucrati de acasa.
Deci dimineata la ora 10, i-am bagat intr-un birou, le-am proiectat pe perete laptopurile sa vada mai bine si din celalalt birou trageam cu urechea.
Am toata admiratia pentru invatatoare. Oricat injur eu sistemul asta si in special cel de invatamant, trebuie sa recunosc ca sunt unii oameni minunati (da frate chiar si la stat) care se lupta sa faca ceva. Le ador pur si simplu pe invatatoarele copiilor si nu pentru ca sunt tinere ci pentru ca le pasa si pun suflet. Am ramas surprins de consistenta lectiei, de stilul de predare si de efortul lor cu copii atat de mici. Doamnele astea merita tot respectul si admiratia. Si copilasii au fost extraordinari. Au raspuns, au interactionat toti si chiar au invatat ceva online. Eram sigur ca va fi un fiasco total invatatul la distanta la clasele mici dar copiii par ca se adapteaza fara probleme. Poate pana la urma nu e chiar asa rau...
La un moment dat, un baietel din clasa pregatitoare incepe sa planga. Invatatoarea il intreaba "de ce plangi Tudor". Printre sughituri Tudor ii spune ca este singur acasa cu fratiorul lui de 3 ani si ca vecina care trebuia sa se mai uite din cand in cand la ei era plecata. Fratiorul lui plangea si el nu stia ce sa faca. O responsabilitate prea mare pentru un om asa mic.
Deci, parintii plecasera la munca, nu aveau cu cine sa lase copiii si rugasera o vecina sa stea cu ei contra-cost iar aceea pur si simplu a plecat.
Brusc am realizat inca o data ca pentru multi oameni e foarte greu in vremurile astea. Sunt oameni cu joburi solicitante care nu au cu cine lasa copiii si fac tot felul de flic-flac-uri. Sunt oameni care si-au pierdut joburile. Sunt oameni care se tem zilnic ca isi pierd joburile. Sunt oameni care nu au bani de rezerva si nici optiuni.
Si partea proasta este ca acesta doar inceputul. Mi s-a rupt sufletul vazandu-l pe bietul Tudorel si pe fratiorul lui singuri. Mi s-a rupt sufletul vazand o fetita cum se chinuia sa vada pe telefon ce le arata invatatoarea. Laptopul lui mami era ocupat pentru ca avea mami video call..."si mami asteapta salariul sa imi cumpere si mie".
Virusul asta a anulat pentru multi oameni orice bruma de siguranta si stabilitate. Nu ma refer la panaramele care oricum nu munceau ci la oamenii obisnuiti, oameni angajati, cu credite, familii cu copii.
Ganditi-va cati romani si-au pierdut joburile si in strainatate, cati sunt nevoiti sa revina in tara cu copiii, complicatii cu scolile, schimbat viata total...
Am scris mult deja. Situatia e dificila si este doar inceputul. Suntem doar la inceputul valului doi. Azi a fost o noua zi record si poate ati observat ca presa nu mai pune cifre pe prima pagina...
Nimeni nu o spune raspicat dar suntem intr-un punct fara intoarcere. Lucrurile au scapat de sub control si autoritatile nu pot face mare lucru.
Virusul acesta a pus o grenada fara cui in mana autoritatilor si nu sunt optiuni. Daca pun restrictii omoara mare parte a economiei, oricum afectata plus ca pierd masiv voturi. Daca nu pun restrictii cedeaza tot sistemul medical si va fi dezastru. Orice fac nu este bine.
Mai e si problema alegerilor. Practic daca alegerile nu se tin in decembrie, Romania ramane fara parlament din ianuarie. Blocaj total intr-un moment cand trebuie gestionat un buget exploziv pe 2021.
De aceea am decis sa mai scriu o vreme. Voi scrie pentru ca abia acum va pocni bomba datoriilor (dupa alegerile din SUA) si pentru ca ma astept la violente in 2021 in Romania. Traim si vom trai momente istorice.
Sper sa nu am dreptate... Stiti ca eu sunt pesimist de obicei.
