Putin a declanșat luni, de iure și de facto, invazia militară în Ucraina. A recunoscut independența Donbas și a trimis, prin decret, trupe militare. Răspunsul Occidentului e șocant: eternele condamnări calpe, din vorbe, și nicio sancțiune. Ucraina și aliații NATO din Est – România, Polonia și Balticele – sunt iarăși lăsați singuri în fața bătăușului de la Kremlin, care a intuit perfect pentru a treia oară fisurile unui Occident lipsit de busolă morală și incapabil de acțiune concertată, scrie jurnalistul Cristian Pantazi pe G4Media.ro .

• De ce e vorbim despre o invazie a Rusiei în Ucraina? Pentru că Rusia e singura țară care a recunoscut independența republicilor separatiste Luhansk și Donețk din estul Ucrainei. Restul statelor membre ONU consideră că cele două zone (cunoscute și sub numele generic Donbas) fac parte din Ucraina. Or, președintele Vladimir Putin a semnat luni seară decrete prin care trimite trupe militare ”de menținere a păcii” în cele două republici cărora le-a recunoscut independența, ceea ce înseamnă – din punctul de vedere al dreptului inernațional – că a trimis trupe pe teritoriul altui stat. Adică invazie.

De două luni, liderii SUA, UE și NATO anunță zilnic sancțiuni ”dure, severe, fără precedent, la scară largă” dacă Rusia invadează Ucraina. Invazia s-a desăvârșit luni noaptea, când primele trupe ruse au ajuns în Donbas.

Reacția Vestului a fost însă zero. Nici în coșmarurile cele mai negre ale Varșoviei, Bucureștiului ori Vilniusului nu s-ar fi putut întâmpla ca o invazie a Rusiei să treacă fără nicio sancțiune. Suntem la peste 12 ore de când președintele Putin a semnat decretele și Occidentul continuă să tacă.

Reacția inițială a liderilor UE a fost consternantă. Ursula von der Leyen și Charles Michel au anunțat luni seară doar condamnarea deciziei. Nimic despre sancțiuni, niciun cuvânt. Câteva ore mai târziu, cei doi au revenit cu un comunicat în care bălmăjesc ceva despre sancțiuni. Nimic concret încă, de parcă invazia rusă a picat complet pe neașteptate.

Ridicolul s-a desăvârșit la Washington, unde administrația Biden a anunțat că interzice americanilor să facă afaceri în Donețk și Luhansk. Practic, a dat o lovitură de moarte vigurosului ecosistem economic din Donbas, plin-ochi de capitaliști americani care mișunau printre tranșee, obuze și mortiere. Nu se mai ridică de la pământ în vecii vecilor Rusia după aceste sancțiuni.

Degeaba au insistat Zelensky, dar și liderii României, Poloniei și balticelor în interminabilele conclavuri de la UE și NATO ca sancțiunile să fie adoptate rapid și anunțate înainte ca Rusia să facă vreo mișcare. Logica era simplă: dacă Vestul anunță transparent sancțiuni dure, există o șansă ca ele să aibă efect disuasiv, să-l facă pe bătăușul de la Kremlin și pe vasalii lui din Kremlin să se gândească de două ori.

Interesele comerciale ale Germaniei, Italiei, Franței, Austriei ori Ungariei au fost și de data asta mai puternice decât imperativul moral al momentului. Experiența de sute de ani a esticilor, de atâtea ori călcați în picioare de Rusia, nu a contat nici acum, iar Occidentul e pe cale să rateze o nouă șansă de a demonstra atașamentul față de principii, lege și valori.

Publicista Anne Applebaum a anticipat de câteva zile dificultățile Vestului de a da un răspuns dur și eficient așteptatei invazii rusești . Într-un exercițiu de imaginație, ea a propus soluția dură a sancționării celor din cercul zero de putere de la Kremlin: înghețarea conturilor bancare, confiscarea proprietăților imobiliare, trimiterea înapoi în Rusia a copiilor de demnitari veniți la studiu în Occident. Loviți la propriile buzunare, poate că altfel ar fi reacționat decidenții de la Kremlin.

După invaziile nepedepsite din Georgia și anexarea ilegală a Crimeei, Rusia e pe cale să scape pentru a treia oară de sancțiunile cuvenite statelor care încalcă dreptul internațional. Un bilanț încurajator pentru Putin, dar și pentru alte regimuri autoritare care văd în revizionismul istoric promovat de Kremlin șansa de a-și îndeplini obiectivele politice. Nu e deloc întâmplătoare apropierea unor lideri revizioniști precum Viktor Orban și Alexandr Vucic de Vladimir Putin. Planurile lor de retrasare a granițelor au zero șanse într-o lume dominată de UE și NATO, dar odată ce Rusia își extinde influența politică, de ce n-ar încerca și ei un pas în afara propriilor granițe?

Vestul e la răscruce. În România, dar probabil și în alte țări, tinerii sunt tot mai seduși de figura tătucului Putin. De ce? Pentru că el e șoferul șmecher care o ia mereu pe scurtăturile interzise și nu primește decât mustrare, e fotbalistul care intră la rupere spre deliciul tribunei și nu e eliminat, e afaceristul care dă tunul și scapă fără dosar. Pe scurt, e ca un erou Marvel pe dos: face tot răul posibil, fără teamă de consecințe, mereu victorios. Și între timp vorbește nonstop de patriotism, corupție, biserică și familie. Toate împachetate în minciuni formidabile, minciuni gogonate, faraonice, atât de evidente că ți se face ție, cititorule, rușine.

Or, unui asemenea personaj trebuie să i se răspundă cu singura monedă pe care o recunoaște: cu putere.

În ceasul al 12-lea, Vestul are ocazia să spele rușinea de luni. Încă mai e timp de sancțiuni reale, care să provoace o reacție: întreruperea fluxurilor financiare spre Rusia, înghețarea/confiscarea averilor din Occident ale oligarhilor ruși, izolarea diplomatică totală a Rusiei, stoparea azi a Nord Stream 2, stoparea importurilor de gaze și petrol din Rusia. În șase luni, cu bugetul sleit, Rusia ar fi în genunchi din punct de vedere financiar, cu revolte masive acasă. Și Putin ar reveni la negocieri în termenii dreptului internațional, nu în termenii impuși de codul bătăușului. Dacă ratează și această șansă, busola morală a publicului occidental va fi și mai distorsionată, principiile invocate de liderii din Vest vor părea simple vorbe goale. Iar forța de atracție a Vestului va scădea și mai mult, tocmai în preajma confruntării care se anunță cu China.

Distribuie Distribuie Comentarii