Balanța geopolitică de putere se schimbă, a admis președintele Klaus Iohannis miercuri seara, dar n-a elaborat cum și în ce măsură vor afecta România mișcările tectonice din jurul ei. Cum va juca Bucureștiul în real politik-ul propus de Washington? Americanii vorbesc public despre nevoia unei alianțe cu Rusia împotriva Chinei. Este posibilă? Cu ce riscuri?

Administrația Trump retrage aproape 12.000 de soldați din Germania. Vor ajunge o parte din aceste trupe și în România? Foarte probabil, cred analiștii americani. Care va fi atunci reacția Rusiei? În fine, Uniunea Europeană mai face pas spre federalizare din cauza epidemiei de coronavirus. Cum se manifestă ea și pe mâna cui este obligată România să joace?

Unde vor ajunge trupele americane retrase din Germania? În Polonia, care deja s-a oferit să le primească și să susțină financiar cei 1000 de soldați pe care SUA îi va reloca acolo, în Italia și, cel mai probabil, și în România.

Potrivit specialiștilor consultați de G4Media.ro , oferta Poloniei a iritat Germania. Retragerea trupelor nu e un premiu, ci o sancțiune după refuzul Berlinului de a contribui mai generos la bugetul NATO.

Bucureștiul pare însă mult mai discret, chiar dacă își dorește la fel de mult ca Polonia să primească trupe americane suplimentare în bazele de la Kogălniceanu sau Câmpia Turzii. Deloc întâmplător, Pentagonul a cerut aprobarea Congresului SUA pentru investiții uriașe la baza din Câmpia Turzii, pe care vrea să o transforme într-un  hub NATO în regiunea Mării Negre .

”Am atras atenția că este nevoie de o atenție sporită pe zona Mării Negre. Dacă acum se întâmplă acest lucru, suntem foarte mulțumiți. Iar în ce privește soldații americani, pot să vă spun că soldații americani sunt tot timpul foarte bineveniți în România”, a declarat, miercuri seara, la Cotroceni, președintele Iohannis, întrebat dacă a solicitat ca o parte din cei aproape 12.000 de soldați retrași din Germania să fie dizlocați în România.

Analiștii spun însă că România este un candidat cu șanse mai mari decât Bulgaria sau Turcia. Janusz Bugajsky, analist  CEPA (Center for European Policy Analysis) , unul dintre cele mai importante think-thank-uri americane specializate pe problemele Europei Centrale și de Est, a declarat pentru  G4Media.ro  că o eventuală creștere a numărului de trupe în România ”ar reprezenta o mutare frumoasă pentru a contracara expansionismul Rusiei, pentru întărirea bazei de tranzit către Orientul Mijlocui și pentru controlul Balcanilor de Vest.”

Potrivit analistului, o parte din trupele din Germania vor fi, de asemenea, relocate în estul îndepărtat pe măsură ce tensiunile cu China se amplifică.

Foarte probabil, așadar, ca în România să sosească, prin rotație, o parte din trupele americane din Germania. Întrebarea este câți vor veni? Foarte probabil aceeași întrebare și-o pune și Moscova, după ce Mark T. Esper, secretarul american al Apărării, a anunțat miercuri într-o conferință de presă că SUA vor retrage 11.900 de militari din Germania, iar dintre aceștia 5.600 vor fi relocați în alte baze din Europa.

Ministrul american a spus că o parte dintre aceștia vor fi relocați în zona Mării Negre, fără să numească țările în care vor fi amplasați. Cu cât numărul de soldați relocați în România va fi mai mare, cu atât Rusia se va simți mai amenințată direct și, în consecință, va protesta. Iar dacă în cele din urmă Putin va accepta noua realitate militară din Europa de Est, ce va solicita în schimb părții americane?

Schimbarea radicală a Statelor Unite în raport cu Rusia

Relocarea trupelor ar putea reprezenta, la fel de bine, o excelentă carte de negociere cu Rusia, pe care Statele Unite și-o doresc mai nou aliat în războiul comercial cu China. Presa rusă a tresărit și s-a întrebat ”ce-i de făcut”, după ce scretarul de stat Mike Pompeo a susținut pe 23 iulie la Biblioteca Prezidențială „Richard Nixon” un discurs pe care mulți observatori l-au apreciat drept o declarație de „război rece” la adresa Chinei.

• Oferta Statelor Unite către Rusia, în original. Ouestion: Does Russia present an opportunity now to the United States to coax them into the battle to be relentlessly candid about the Chinese Communist Party? Secretary Pompeo: So I do think there’s that opportunity. That opportunity is born of the relationship, the natural relationship between Russia and China, and we can do something as well. There are places where we need to work with Russia. Today – or tomorrow, I guess it is, our teams will be on the ground with the Russians working on a strategic dialogue to hopefully create the next generation of arms control agreements like Reagan did. It’s in our interest, it’s in Russia’s interest. We’ve asked the Chinese to participate. They’ve declined to date. We hope they’ll change their mind.It’s these kind of things – these proliferation issues, these big strategic challenges – that if we work alongside Russia, I’m convinced we can make the world safer. And so there – I think there is a place for us to work with the Russians to achieve a more likely outcome of peace not only for the United States but for the world.

Se va alătura România unei eventuale coaliții conduse de Statele Unite, din care va face parte și Rusia, împotriva Chinei? Răspunsul președintelui Klaus Iohannis:

• ”Este evident că balanța geopolitică de putere se schimbă, cum se schimbă și balanța geopolitică economică. Aceste lucruri ne afectează și pe noi, poate nu așa direct ca pe alţii, dar toată lumea este afectată de schimbările în balanța puterii globale. În consecință, am luat act de această declarație, vom face propria evaluare și diplomația română vă asigur că are capacitatea să analizeze și să dea un răspuns pe măsură la aceste schimbări geopolitice.”

De unde reticența României? Se teme Bucureștiul că ar putea ajunge din nou victima negocierilor dintre marile puteri și că riscă să cadă, ca de atâtea ori în istorie, între scaune, adică să fie tranzacționată? Ce șanse sunt ca Statele Unite și Rusia să ajungă la o înțelegere împotriva Chinei?

Reorientarea strategică a SUA față de China

China este principala țintă a politicii externe americane din prima zi a mandatului președintelui Donald Trump. El a pornit un adevărat război comercial cu Beijingul, a insistat pentru interzicerea Huawei în dezvoltarea rețelelor 5G ale aliaților și a blamat constant China pentru declanșarea pandemiei de coronavirus.

Săptămâna trecută însă, secretarul american de Stat, Mike Pompeo, a declanșat o nouă etapă în această confruntare: a cerut tuturor națiunilor libere, dar și poporului chinez, să se opună politicii Partidului Comunist Chinez. El a chemat și Rusia în această coaliție anti-China, o propunere pe care Moscova a respins-o cu jumătate de gură.

Consecințele unei asemenea alianțe ad-hoc între Washington și Moscova sunt îngrijorătoare pentru statele din estul Europei, care se așteaptă ca SUA să facă unele concesii Rusiei pentru a o atrage de partea sa în războiul rece declanșat cu China. Rusia a simțit deja oportunitatea și a început să ceară acces la diferite informații strategice, iar acesta e doar primul pas. Deloc de mirare că România și restul statelor de pe flancul estic al NATO sunt îngrijorate că Administrația Trump ar putea ceda teren Rusiei în estul Europei în schimbul sprijinului în conflictul cu China.

Mai mult: nu doar Administrația Trump a dezvoltat o adevărată obsesie pentru China. O revenire a democraților la Casa Albă nu ar schimba fundamental datele problemei, potrivit experților consultați de G4Media.ro, China fiind pe primul loc în agenda lui Joe Biden și a echipei lui. E posibilă însă o schimbare de tonalitate în dialogul unei administrații democrate cu Rusia, dat fiind istoricul confruntațional.

În aceste condiții de maximă volatilitate, România e prinsă din nou între loialitatea față de principalul partener strategic – SUA, și loialitatea față de proiectul european.

Schimbarea la față a Germaniei și impactul asupra UE

Un alt eveniment cu consecințe pe termen lung s-a înregistrat săptămâna trecură, când UE a intrat într-o nouă fază a existenței sale. La presiunea Germaniei și Franței toți liderii europeni au acceptat ca Uniunea să emită, în premieră, datorie comună pentru a ajuta refacerea economiei afectate de pandemie. Cu alte cuvinte, UE va juca în premieră rolul unei federații de state. Sigur, e un moment excepțional, e presiunea uriașă a crizei, dar pasul enorm spre o și mai mare integrare a statelor membre a fost remarcat de analiștii de pretutindeni.

Germania a fost unul dintre motoarele acestei schimbări majore. Tocmai Germania, cea care s-a opus întotdeauna acestui pas. E o inițiativă ce ajută enorm statele sărace și afectate de criză, precum România, care și-a găsit un aliat major în încercarea de a reduce decalajul ce o separă de statele vestice.

Dar forța de atracție exercitată de Germania asupra României nu e dată doar de poziționarea pe bugetul european. Germania a început de cel puțin jumătate de an să contreze dur politicile destabilizatoare ale Rusiei în Europa. E o schimbare semnificativă de ton, după ce ani buni elita politică și economică germană a curtat intens Rusia. În timp ce Franța, la inițiativa președintelui Macron, încearcă să transforme Kremlinul într-un partener legitim de dialog, Germania denunță tot mai apăsat practicile Rusiei. A respins categoric invitarea lui Putin la reuniunea G7, a criticat Rusia pentru asasinatele comandate pe teritoriul german și nu uită afacerea de spionaj căreia i-a căzut pradă chiar cancelarul Merkel.

În acest condiții, interesele strategice ale Bucureștiului sunt tot mai apropiate de politica Berlinului. Apartenența la UE capătă și mai multă importanță strategică pentru România. Bucureștiul pare decis acum să nu își pună toate ouăle într-un singur coș, cum o face Polonia, ci să își asigure spatele oriunde găsește aliați puternici și pregătiți să confrunte o Rusie asertivă și imprevizibilă.

Iar rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA va indica cât de mari trebuie să fie temerile față de o eventuală înțelegere americano-rusă care să contracareze expansiunea Chinei.

SURSA:  G4Media.ro

Sursa foto: Guvernul Federal German

Distribuie Distribuie Comentarii