De citit această analiză a războiului din Ucraina făcută de Cristian Negrea pe contul său de Facebook/negrea.cristian.9 :

A nouăzeci și treia zi de război. Bătălia pentru Donbass, a doua fază a războiului se apropie de punctul culminant.

După cum spuneam în postările anterioare, ofensiva ucraineană de succes la nord de Harkov, prin care trupele ucrainene au împins forțele rusești de acolo către graniță scoțând orașul de sub tirurile artileriei ruse, și chiar au atins granița la nord de Ternova, separând în două forțele ruse de acolo (rămâne un intrând spre nordul Harkovului la vest, dar depărtat, fără a fi o amenințare iminentă), ar putea crea oportunitatea unei învăluiri, a unui atac de flanc al ucrainenilor spre est, care ar putea tăia liniile de comunicații ale rușilor spre Izium și care ar putea duce la colapsarea cleștilor nordici ai mișcărilor de învăluire pregătite de ruși pentru trupele ucrainene din Donbass. Dar și rușii au înțeles asta, așa că au procedat în consecință, cu toată graba retragerii lor de la nord de Harkov. Au lăsat un contingent important, chiar dacă retras mult față de poziția lui de dinaintea ofensivei, mai la vest, în zona Vesele – Mozacha Lopan, ca o amenințare spre Harkov. Este doar o amenințare statică, nu are posibilitatea unei manevre ofensive reînnoite spre Harkov, dar nu este chiar izolat, cum apare pe hartă. Poate fi aprovizionat și susținut din Rusia, iar rolul său este chiar cel de a fi acolo, să fie o amenințare pentru ucraineni, pentru a fixa forțe ucrainene care ar fi necesare în altă parte. Totodată, în retragerea lor, rușii au distrus podurile peste Doneț, îngreunând astfel posibilitatea dezvoltării ofensivei spre est, cum spuneam, spre tăierea Iziumului și izolarea trupelor ruse de acolo, ceea ce ar fi dus la un colaps al fălcilor nordice ale capcanei Donbassului.

Ucrainenii sunt acum într-o postură dificilă. Ar putea continua pe ideea inițială, de atac spre est, peste Doneț, ca să taie Iziumul și să distrugă cleștii nordici, dar pentru asta trebuie să forțeze Donețul spre est, dar să și lase trupe de acoperire față de intrândul de la vest, lăsat acolo de ruși pentru a amenința Harkovul. Iar pentru forțarea unui curs de apă ca și Donețul (din moment ce podurile sunt distruse) este nevoie de efective importante, dar și riscurile sunt pe măsură. Să ne amintim ce au pățit rușii când au forțat Siversky Doneț cu câteva zile în urmă și au pierdut un batalion și peste 60 de blindate. Să nu uităm, unele dintre cele mai dificile și costisitoare operațiuni ale trupelor de uscat sunt forțarea unui curs de apă, cum își amintesc și bunicii noștri despre Prut, Nistru sau Tisa, în ww2.

Ucrainenii pot risca, dar pentru asta trebuie să consolideze forțe suficiente, să pregătească forțarea Donețului pentru a avea cât mai puține pierderi și să aibă suficiente trupe trecute dincolo care să poată forța o ofensivă de succes spre est care să taie liniile rușilor spre cleștii nordici. Iar asta cere timp și resurse, dar variabila esențială aici este timpul. Timpul necesar să aloci resurse, să străpungi apărarea inamică de dincolo de râu. În ultimul număr al Revistei Tactica și Strategia am vorbit despre dificultatea forțării unui curs de apă, Prutul, și de luptele teribile din capetele de pod. Dacă ucrainenii întârzie, este prea târziu pentru trupele din Donbass, și atunci nu mai are rost, au pierdut Donbassul.

O altă posibilitate este trimiterea de unități suplimentare de la nord de Harkov spre Donbass, dar asta înseamnă o deplasare pe rute ocolitoare și introducerea lor în cazan, dar inițiativa le rămâne rușilor. Cu suplimentarea trupelor, ucrainenii ar putea rezista mai mult, și o vor face, dar preluarea inițiativei ar putea veni numai după epuizarea atacurilor rusești printr-o apărare puternică și contraatacuri locale care să macine forța de invazie. O forțare a Donețului și o mișcare spre est ar însemna preluarea inițiativei de către ucraineni în Bătălia Donbassului, o renunțare la această manevră din cauza riscurilor și a costurilor potențiale ridicate, sau o forțare tardivă, ar însemna pierderea Donbassului pentru ucraineni. Deci, ucrainenii au în față o decizie foarte dificilă, de care depinde Bătălia Donbassului, respectiv faza a doua a războiului, după ce în prima fază ucrainenii au fost victorioși.

Poate părea ciudat pentru unii, dar arta militară constă în combinația dintre foc și manevră la timpul oportun. Când toate cele trei sunt întrunite, ești victorios. Dacă unul dintre cele trei lipsește, totul e la risc, hazard. Să ne amintim, diferența dintre victorie și înfrângere în Bătălia de la Midway a fost de cinci minute, iar exemplele din istoria militară pot continua la nesfârșit. Așa este și acum în Donbass, totul este pe muchie de cuțit.

Fiindcă rușii știu asta. Atacă în forță în Donbass, beneficiind de superioritatea numerică, precum și de eliberarea trupelor ce asediau Azovstalul din Mariupol, luptătorii de acolo depunând armele. Asta înseamnă un surplus de 15-20000 de militari pentru frontul din Donbass. În mod normal, aceste trupe greu încercate și decimate ar fi trebuit trecute la reorganizare și refacere, dar când Rusiei sau URSS-ului i-a păsat de proprii oameni? Să ne amintim, la Stalingrad au pierdut peste un milion de militari pentru a încercui și elimina 350000 de germani și români. Dar, cum spuneau mulți gânditori militari, cantitatea este o calitate prin ea însăși.

Rușii sapă tranșee spre Kherson și Zaporoje, se pare că vor să stabilizeze frontul și să înghețe conflictul integrând sudul Ucrainei în Rusia prin intermediul unor republici autoproclamate, ca și Donetsk, Luhansk, Transnistria, Abhazia sau Osetia de Sud. Să le înghețe și să pornească o ofensivă atunci când le convine, cum a fost cu Donetsk și Luhansk, înghețate din 2014. Dar și aici, la sud de Zaporoje, concentrează trupe, pentru o ofensivă spre nord sau pentru fixarea trupelor ucrainene, care să rămână acolo și să nu participe la punctul cel mai fierbinte al momentului, Donbass.

Am descris în postările anterioare cei trei clești posibili în Donbass pentru încercuirea trupelor ucrainene. Totul depinzând de posibilitățile fiecărei părți, fiindcă, să fim bine înțeleși, nimeni nu poate ști la ora actuală raportul de forțe angajat pe front, acesta fiind un secret militar păzit cu strășnicie de ambele părți în conflict. Vom afla abia peste câțiva ani de la terminarea războiului.

Revin la Bătălia pentru Donbass. Citez ce am scris în postarea mea din 25 aprilie, acum o lună, despre cum se va da Bătălia Donbassului, și se pare că am avut dreptate:

„Primul clește ar intenționa să prindă în încercuire zona cea mai estică, orașele Sievierodonetsk și Lysychansk, o zonă urbanizată având o suprafață cam jumătate de Mariupol. Dintele de nord este din zona Zarichne – Rubizhne, iar cel de sud din zona Popasna. Forțele ruse estimate sunt de 10-12 BTG (batalioane tactice): 2 regimente ale LNR (republica Luhansk) la Popasna, plus un regiment blindat rusesc și o brigadă mecanizată rusă, toate ținând de Armata 2 Rusă. Lor li se opun 3 brigăzi ucrainene (echivalentul a 9 BTG) la care li se adaugă unități teritoriale și paramilitare de voluntari. Rușii vor trebui să atace nu numai prin dinții cleștelui, ci și la est, pentru a menține și fixa trupele ucrainene în interiorul pungii și să nu poată apăra cleștii, dar zona este urbanizată și fortificată, cu unele întăriri din 2014-2015, de când s-au dat lupte în această zonă, iar în contextul actualului război, rezistă de mai bine de o lună și jumătate, pozițiile fixându-se aici pe 2 martie. Misiune grea pentru ruși, dar în contextul trupelor de care dispun, este mai ușoară decât următoarele.

Al doilea clește, mai la est. Dintele nordic, cu plecare spre sud din zona Izium (22 BTG cuprinzând și Armata 1 Blindată Gardă) și cel sudic, cu plecare din zona Horlivka (15 BTG cuprinzând Corpul 1 DNR – din republica Donetsk, Corpul 2 LNR și elemente din Armata 5 Rusă). Obiectivul ar fi cucerirea sau învăluirea zonei orașelor Sloviansk – Kramatorsk, care împreună cu suburbiile reprezintă o suprafață urbană echivalentă cu cea a Mariupolului, dar care a avut timp de două luni să se fortifice. Dintelui nordic i se opune pe direcția Sloviansk Brigada 89 Ucraineană (echivalentul a 3 BTG), iar celui sudic 2 brigăzi ucrainene.

Al treilea clește, foarte ambițios și foarte improbabil cel puțin o lună de zile de acum înainte, posibil doar în conjunctura în care rușii aduc trupe numeroase și/sau capacitatea de luptă a ucrainenilor se deteriorează suficient. Dintele nordic ar trebui să plece din zona Izium spre vest, către Barkinkova și apoi mai departe spre Dnipro, iar cel sudic să plece spre nord spre Zaporojia. Numai spre comparație, Dnipro plus Zaporojia sunt cât două Mariopol.

Desigur, se pot face combinații, dintele nordic al cleștelui 1 cu dintele sudic al cleștelui 2, sau dinții sudici ai cleștilor 1 și 2 s-ar putea uni la est de Bakhmut încercuind ucrainenii din Svitlodarsk, dar ar fi vulnerabil la atacurile dinspre Bakhmut. Lucrurile nu sunt așa simple, arta militară poate face multe combinații numai ca să obții surprinderea inamicului.”

Cum am zis, am avut dreptate. Am spus și în postările anterioare, pentru realizarea încercuirii cu unul din cei trei clești, rușii au nevoie de resurse suplimentare, le-au obținut prin deblocarea de la Mariupol. Ca o paranteză, dacă ar fi fost posibil, conducerea ucraineană ar fi trebuit să le ceară luptătorilor de acolo să mai reziste câteva zile, ei doreau să o facă. Nu știu care a fost rațiunea de a le cere să cedeze, bănuiesc că e vorba de soarta răniților numeroși care ar fi sucombat fără tratament medical corespunzător. Da, conducerii ucrainene îi pasă de oamenii lor, rușilor nu (ca și întreaga lor istorie), nici măcar nu vor să își ridice morții. Această decizie umanitară a ucrainenilor poate avea un efect nedorit pe câmpul de luptă, după cum se vede acum, presiunea surplusului de trupe rusești mărește presiunea din Donbass și reduce timpul de decizie și de reacție al comandamentului ucrainean. Nu mai au timpul necesar pentru decizia esențială, întărirea Donbassului sau ofensiva riscantă la nord de Izium? Iar fiecare clipă care trece fără a acționa e prețioasă și poate reduce șansa unei victorii.

Rușii acționează acum, știu că e momentul lor, este totul sau nimic în Donbass. Pentru ei depinde totul moment, de timp. După cum am zis, combinația dintre foc și manevră la timpul potrivit. Să nu ne facem iluzii, rușii sunt mai slabi decât ei vor să pară, dar mai tari decât ei par. Iar nici ucrainenii nu au resurse nelimitate, și ei au înregistrat pierderi îngrozitoare și ei sunt la capătul puterilor.

De câteva zile rușii sunt într-o ofensivă puternică în Donbass, este poate ultimul efort ofensiv serios care îl pot face înaintea unei refaceri și resuplimentări necesare. Este ultima lor carte ofensivă la acest moment.

Au atacat cleștele mic, cel estic, au ocupat Rubizhne și au presat spre Sieverdontetsk și Lysychansk, ambele orașe cam cât o jumătate de Mariupol, au fost respinși și au pornit o mișcare de învăluire a acestora pe la vest. Momentan bate pasul pe loc.

Cleștele mediu. Un atac dinspre sud, dinspre Popasna, a avut mai mult succes și a reușit un intrând serios în frontul ucrainean, intrând care poate amenința cu încercuirea trupelor ucrainene amenințate de cleștele mic (Sieverdontetsk și Lysychansk) și a altora care se află în exteriorul cleștelui mic spre cleștele mediu despre care vorbim. Dar ca această încercuire a cleștelui mediu să reușească și să prindă trupele ucrainene într-un cazan (cauldron) ar trebui ca trupele ruse de pe cleștele nordic (de la Yampil, sau Iampol) să se miște spre sud să închidă cazanul. Dar acestea încă nu reușesc, așa că încercuirea încă nu este sigură.

Cazan (cauldron) a fost termenul folosit inclusiv de germani pentru a descrie trupele sovietice încercuite în timpul ofensivei din 1941. Iar rușii încearcă aceleași tipuri de încercuiri, dar în cu totul altfel de circumstanțe. Faptul că acum câteva zile, înaintea străpungerii dinspre Popasna, au reușit un mini cazan mai la sud, la Svitlodarsk, le-a dat încredere. Dar la Svitlodarsk era un intrând al ucrainenilor în frontul rusesc, iar aceștia, amenințați cu încercuirea fiind cuprinși din trei părți, s-au retras, iar rușii nu au prins nimic în acest mini cazan.

Rușii și-au schimbat inclusiv tactica de asalt. Confruntați cu imensele pierderi în blindate și militari în urma atacurilor cu drone și rachete portabile Javelin și NLAW, au revenit la tactica din ww2. Respectiv un baraj puternic de artilerie pe direcția de atac, iar după distrugerea totală a tot ce le era în față, un avans precaut. Da, rușii eliberează Donbassul distrugându-l în totalitate, sate, orașe, clădiri, orice. Eliberează un ținut total pustiit.

Tactica asta mai merge câteva zile, dar nu prea mult. Nu degeaba Zelenski cere MLRS, dar între timp au ajuns pe câmpul de luptă M777 și Cesar, precum și sisteme de contrabaterie care în curând vor putea schimba situația.

Dar chiar dacă rușii ar reuși, să presupunem, realizarea cazanelor prin acești clești, fie cel mic sau cel mediu, asta nu le asigură din start victoria. La ora actuală sunt siguri pe ei și în ofensivă. Dar chiar dacă ar încercui trupele ucrainene, să zicem prin cleștele mic, sau cel mediu, asta nu înseamnă că au câștigat. Dimpotrivă, vor fi într-o mare problemă, ca și la Mariupol. Cleștele mic înseamnă încercuirea orașelor Sieverdontetsk și Lysychansk, cam cât o jumătate de Mariupol. Cleștele mediu înseamnă o suprafață mult mai mare.

Mariupolul a căzut după mai bine de optzeci de zile de asediu, fără posibilitatea de a fi ajutat sau aprovizionat. Fiindcă întreg sudul Ucrainei era cucerit de Rusia, posibilitatea ruperii cordonului era imposibilă când ucrainenii luptau pentru Kiev, Cernigov, Summy, Harkov, Nikoleaev.

Dar situația actuală este total diferită. Toate orașele de mai sus sunt în siguranță, în afara unor trupe de acoperire la Harkov, restul pot fi direcționate în Donbass pentru străpungerea unui eventual cazan, fie că vorbim de cleștele mic sau mediu. Iar aprovizionarea celor asediați în cazan va putea continua fără probleme. Iar luptele în mediu urban vor provoca pierderi imense rușilor. Deci, chiar dacă vor reuși închiderea cleștelui, problemele rușilor sunt departe de a se fi terminat.

Dar, oricum, la ora actuală bătălia Donbassului se apropie de punctul culminant. Este de așteptat ca actuala ofensivă rusească, după un punct culminant, să se stingă și să dea înapoi. Dar asta depinde și de resursele și tactica ucrainenilor, dacă vor reuși să facă asta. Dar, chiar dacă rușii vor reuși o încercuire în Donbass, lucru puțin probabil, asta nu înseamnă că au câștigat sau au terminat războiul. Dimpotrivă.