De citit!
<< Elvira Nabiullina, din 2013 președinta Băncii Centrale a Rusiei (CBR), este probabil oficialul cel mai renumit pe plan internațional, din guvernul președintelui Vladimir Putin. În 2019, „Forbes” a clasat-o pe locul 53 în rândul celor mai puternice femei din lume. Are în spate o carieră stelară. Cu toate acestea, ea reprezintă azi unul dintre multele eșecuri ale cleptocrației lui Putin >>, scrie economistul suedez Anders Aslund, în The Moscow Times .
<< Nabiullina provine din zona economică liberală de la Școala Superioară de Economie, unde soțul ei, Iaroslav Kuzminov, a fost rector timp de aproape trei decenii și a aparținut cohortei din jurul marelui ministru liberal al Economiei, Evgheni Iasin. În primii ani ai lui Putin, ea a fost prim-viceministru pentru Dezvoltare Economică și Comerț, fiind considerată pe scară largă un tehnocrat competent. Din 2007 până în 2012, a ocupat funcția de ministru al Dezvoltării Economice și al Comerțului, urmată de un an în calitate de cel mai apropiat consilier economic al lui Putin.
În 2013, tehnocratul foarte respectat, Serghei Ignatiev, a decis să se retragă din funcția de președinte al CBR. În mod neobișnuit, a urmat o dezbatere publică vicioasă între Serghei Glaziev, un comunist de stil vechi, care favoriza o politică monetară extrem de laxă, și mulți „liberali sistemici”, favorabili unei politici monetare stricte, pentru a ține inflația la distanță.
În cele din urmă, tabăra liberală a propus-o în funcția de președinte al CBR pe Nabiullina, la acea vreme cea mai apropiată liberală de Putin, iar aceasta a fost numită în vara lui 2013. Slăbiciunea ei a constat în lipsa de competență în politica macroeconomică. O altă îngrijorare o reprezenta felul ei de a fi: o femeie de statură mică, simpatică și blândă. Nu am auzit-o niciodată ridicând vocea. Este greu să nu-ți placă de ea. Liberalii se temeau că va fi prea moale.
Comunitatea internațională a fost exuperantă cu privire la Nabiullina. În 2017, revista britanică „The Banker” a ales-o pe Nabiullina drept „Central Banker of the Year, Europe”. În 2018, Fondul Monetar Internațional a invitat-o să susțină prestigioasa prelegere Michel Camdessus Lecture.
Ea este celebrată pentru trei realizări majore. În primul rând, a închis aproximativ 500 de bănci rusești problematice, ceea ce predecesorul ei mai blând, Ignatiev, nu făcuse niciodată. În al doilea rând, printr-o politică monetară strictă, a redus inflația. În al treilea rând, a făcut tranziția Rusiei la țintirea inflației cu un curs de schimb flotant.
În timp ce acestea par a fi mari realizări, palmaresul ei este mai puțin pozitiv decât pare la prima vedere.
Deși a închis multe bănci private proaste, în perioada 2013-2017, a permis băncilor extrem de dubioase să preia băncile prăbușite. Unele erau deținute de stat, cum ar fi VTB, dar trei dintre marii jucători în consolidare erau bănci private: Bank Otkritie, Binbank și Promsvyazbank. Fiecare dintre ele a preluat aproximativ o duzină de bănci private falimentate.
În toamna lui 2017, toate cele trei bănci aflate sub grestionarea Nabiullinei – trei din cele mai mari cinci bănci private din Rusia – au căzut din cauza practicilor proaste și a acțiunilor evident ilegale. Ele trebuiau preluate de stat. CBR nu reușise să curețe sistemul bancar.
Ca urmare a acestei naționalizări majore a băncilor, din toamna anului 2017, ponderea statului în sistemul bancar a crescut constant, până la aproximativ 70%. Sub Nabiullina nu a fost întreprinsă nicio încercare reușită de privatizare a vreunei bănci de stat. De bunăvoie sau nu, ea a devenit agentul funerar al afacerilor bancare private din Rusia.
În legătură cu prăbușirile băncilor din 2017, mai mulți oficiali de rang înalt din CBR au fost acuzați de mare corupție, dar nimeni nu a fost nici măcar urmărit penal. În 2018, după ce Statele Unite l-au demascat pe Alexander Torșin, ca spion, Nabiullina l-a numit viceguvernator pentru un mandat de trei ani, probabil pentru că una dintre agențiile de securitate ruse îi cerut acest lucru.
Bilanțul Nabiullinei privind stabilitatea macroeconomică a Rusiei este, de asemenea, inegal. Ea a provocat crize ale rublei complet inutile, în decembrie 2014 și decembrie 2016, deoarece apropiatul lui Putin, Igor Secin, trebuia să plătească uriașa datorie externă a Rosneft, cauzată de achiziția scumpă a TNK-BP. Un guvernator independent de bancă centrală ar fi refuzat, dar Nabiullina nu este independentă. Ea s-a conformat, refinanțând aceste împrumuturi mari, deși în ambele ocazii asta a dus la destabilizarea rublei.
Ratele ridicate ale dobânzilor pe care le-a stabilit nu au fost responsabile pentru o inflație relativ scăzută – crizele valutare majore au jucat un rol semnificativ în aceasta – iar populația rusă a suferit de pe urma politicilor sale extreme de austeritate. Din anumite motive, economiștii occidentali care condamnă politica de austeritate relativ blândă a Germaniei laudă politica mult mai severă a Rusiei.
La ordinul lui Putin, Nabiullina a construit rezervele valutare internaționale ale Rusiei de 640 de miliarde de dolari, în timp ce poporul rus a suferit din cauza politicilor sale extreme de austeritate. Acum este clar că aceasta nu fusese o politică economică sensibilă, ci o pregătire pentru război.
Războiul lui Putin din Ucraina a lăsat-o în sfârșit fără aureolă pe Nabiullina. Prin construirea rezervelor valutare mari, ea i-a permis efectiv lui Putin să înceapă războiul. Nu a înțeles că rezervele ar putea fi înghețate de Occident, deși Occidentul mai procedase astfel de câteva ori, cu țări precum Iran și Libia. Când sancțiunile occidentale au lovit, pe 28 februarie, ea și-a pierdut cumpătul și a dublat rata dobânzii ruse la 20 la sută, agravând panica financiară. A închis toate piețele financiare timp de o lună. Când s-au deschis parțial, erau puternic reglementate. De asemenea, a pus capăt convertibilității rublei.
În loc să asigure stabilitatea macroeconomică, ea a participat la manevra lui Putin de a întoarce economia rusă în perioada sovietică și a distrus CBR. Se zvonește că vrea să demisioneze, dar Putin nu i-a acceptat demisia. Putea fi mai bine pentru toți dacă i-o accepta. >>
- Din noiembrie 1991 până în ianuarie 1994, Åslund a lucrat cu Jeffrey Sachs și David Lipton în calitate de consilier principal al guvernului rus de reformă, sub președintele Boris Elțin și prim-ministrul interimar Yegor Gaidar. A lucrat și cu viceprim-miniștrii Anatoli Chubais și Boris Fedorov. Åslund și-a rezumat opiniile în cartea sa, How Russia Became a Market Economy.
