De citit!
Tentația de a-i controla pe alții este și instinctivă și deosebit de puternică. Ea se atenuează cu vârsta și mai ales cu multiplicarea eșecurilor de a-i face pe alții să creadă, să zică ori chiar să adopte atitudini induse de tine, scrie Hari Bucur Marcu pe Ziare.com .
Dar tentația de a-i controla pe alții revine de fiecare dată când un demers, fie el chiar întâmplător, este de succes. Ca atunci când, în copilărie, după ce ai spus de nu știu câte ori haideți să ne jucăm leapșa, iar ceilalți copii nu te-au băgat în seamă, la un moment dat ei răspund cu da, haideți să jucăm leapșa, iar tu ești fericit că ai devenit liderul lor informal și începi să te gândești ce alte jocuri să le mai propui. Doar ca să ai apoi tristețea de a constata că ceilalți copii din nou nu te bagă în seamă, când le propui un nou joc.
Mulți dintre noi aderă la idei și urmează îndemnuri la atitudini pe diferite teme de interes public cu speranța că măcar o singură persoană se va lua după noi, așa cum și noi ne-am luat după alții. Adică, am ajunge să ne satisfacem tentația aia, care ne provoacă furnicături, de a-i controla pe alții, cât de puțin și în orice formă.
Doar că, făcând asta, pierdem cu totul sensul, noima de abordare publică a temei respective. Sacrificăm astfel un ideal, o năzuință, un principiu, o valoare ce ar fi reprezentată de tema aceea, pe altarul satisfacției personale că l-am determinat pe unul să creadă, să zică ori chiar să facă ceva ce i-am spus noi să facă.
Să luăm exemplul zilei. Sunt convins că 17 din 20 de inși și inse de pe aici, de pe facebook, au abordat subiectul Djokovic care nu este lăsat să intre în Australia, să joace la turneul de tenis Australian Open , din Grand Slam, doar ca să convingă pe cineva tot de pe aici, de pe facebook, fie că Djokovic e un papagal rupt de realitate și cu ifose de lider de opinie mondială, fie că este o victimă a legilor proaste, specifice democrației occidentale, care nu are nicio grijă față de om și dorințele lui, punând legea mai presus de individ.
Deși nu este de-adevăratelea niciun caz Djokovic. Deși nu s-a întâmplat nimic, de fapt, care să fie de interes mondial. Nici măcar pentru iubitorii pasionați de tenis, care ar fi vrut să fie contemporani cu un eventual record de titluri pe care sârbul l-ar fi putut obține, dacă ar juca și câștiga Australian Open 2022.
Deocamdată, Djokovic refuză să părăsească zona nimănui de pe Aeroportul Internațional din Melbourne , în așteptarea unui verdict al unei curți de justiție despre cazul său civil. Situație în care opinia publică australiană sau mondială nu are niciun rol.
Dacă va avea câștig în justiție, va intra în Australia, va juca la Australian Open și de acolo vom vedea ce va face cu tenisul de top pe care îl practică. Dacă nu va avea câștig în justiție, va putea să rămână în zona internațională a aeroportului, ori se va urca în avionul personal și va pleca unde va vrea să zboare. Urmând ca recordul său de titluri să fie majorat data viitoare, dacă va îndeplini condițiile de participare la Australian Open 2023.
În schimb, căutătorii de satisfacții din tentația de a-i controla pe alții vor pedala pe non-subiectele de dezinteres public, despre cât de rele sunt legile australiene privind protecția împotriva pandemiei, despre cât de erou/dumnezeu/victimă este bietul Djokovic, care nu e el lăsat să încalce legea aia proastă, specifică democrației inumane occidentale.
Care este, de fapt, contextul real
În context, cei care se vor lua după alții și nu după ăștia cu tenismanul-victimă, vor fi arătați cu degetul că sunt proști, că se iau după alți proști și mai mari, că nu înțeleg cât de putred este sistemul care permite ca un om să fie lipsit de șansa de a-și apăra titlul și de a obține unul nou, de record.
Astea toate, în condițiile în care nu cred că mai mult de 3 inși din ăștia dintr-o sută știu ori măcar bănuiesc că toată povestea este doar o făcătură mediatică cu țintă precisă.
Contextul real este că, peste câteva săptămâni, va începe Olimpiada de Iarnă în China. Țară care tocmai are o problemă mondială cu campioana lor de tenis, care a anunțat că a fost forțată de un vice-premier chinez să îi fie amantă, după care a dispărut pur și simplu, spre stupefacția lumii tenisului feminin. Campioană de tenis care nici acum nu este liberă să circule în Lume, ori să dea interviuri, sau măcar să fie pipăită că mai e vie. Situație în care federația mondială de tenis feminin a suspendat activitățile sale în China, iar tot mai multe voci serioase se gândesc să pună presiune mediatică și chiar de participare sportivă pe China, până autoritățile ei vor reveni la normele internaționale de respect față de o ființă umană, din lumea tenisului.
Așa că noul „caz Djokovic” le vine chinezilor ca o mănușă mediatică. Iată, zic ei și mai ales avocații și propagandiștii lor internaționali, că și la alții e așa! Că ditamai democrația occidentală este de fapt putredă, fără respect față de o ființă umană din lumea tenisului, care este o victimă izolată pe un aeroport australian, de unde nu se mai știe nimic despre el, de mai mult de 24 de ore!
În toată povestea asta, amuzanți sunt avocații și propagandiștii voluntari ai chinezilor, de aici, de pe facebook, care încearcă să scape astfel de furnicăturile provocate de tentația de a controla mințile și opiniile altora.
