<< Dacă privești întregul comportament al Rusiei în jurul Ucrainei, strategia sa devine clară – sau pe cât de clară poate deveni ea în geopolitică. Concentrarea de trupe a început cu luni în urmă. În timp, SUA și aliații din NATO și-au dat seama că s-ar putea întâmpla ceva. Rușii și-au emis cererile în urmă cu câteva săptămâni, cerând ca NATO să nu-i ofere Ucrainei aderarea la alianță și să retragă armele din Europa de Est. Cu alte cuvinte, Moscova dorea să revină la un status quo pe care îl păstrase înainte de căderea Uniunii Sovietice >> scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures .

<< A apărut astfel o explicație pentru comportamentul rus. Cererile Moscovei au făcut să pară că Ucraina și Europa de Est ar reprezenta o amenințare unică pentru Rusia, care s-ar diminua dacă NATO ar abandona nava. Este pur și simplu neadevărat; rachetele nu mai trebuie să fie aproape, cât să ajungă țintă, pentru a fi o amenințare. Prin urmare, această cerere nu avea niciun sens, cu excepția cazului asupra căruia am insistat: Rusia are nevoie de profunzime strategică împotriva unui atac la sol. Oricât de puțin probabilă ar fi această amenințare, ea este primordială și viscerală. Această amenințare s-ar reduce oarecum dacă NATO s-ar retrage spre vest, dar ar fi aproape înlăturată dacă trupele ruse ar fi în cele din urmă desfășurate spre vest.

Problema cu această linie de gândire este că Rusia știa foarte bine că SUA și aliații săi îi vor respinge cererile.

O altă teorie a fost aceea că Rusia avusese tot timpul de gând să invadeze Ucraina. Voia ca Statele Unite să-i respingă oferta, pentru a justifica un război. În general, europenii nu vor un război, după cum nu îl vor nici mulți din Statele Unite. Se poate ca rușii să fi crezut că respingerea cererilor ar fi creat o îngrijorare serioasă în Europa, dar nu mai mult decât o conștientizare interesată în Statele Unite. Așadar, dacă ne îndepărtăm atenția de la Ucraina, intenția Rusiei ar fi putut fi pur și simplu să divizeze NATO atât de profund încât să nu mai poată fi reparată. Având în vedere că europenii nu doresc să susțină alianța financiar, SUA nu au încredere în membrii acesteia pentru a împărtăși toate riscurile și, având în vedere forțele economice generale care trag de-o parte Europa, Rusia nu trebuie să încerce atât de mult pentru a diviza alianța.

În acest punct, Germania, liderul de facto al Europei, este esențială. Economia sa este în prezent slăbită de limitele pieței sale de export și de dezechilibrele interne cauzate de pandemia de COVID-19. Unul dintre factorii stabilizatori ai economiei sale a fost fiabilitatea exporturilor rusești de gaze naturale, o fiabilitate care urma să fie sporită de conducta Nord Stream 2. Rusia are nevoie de veniturile din vânzarea către Europa, în general, și Germania, în special. Acțiunile Rusiei din apropierea Ucrainei au creat astfel o enigmă. Germania – și într-adevăr, toți membrii NATO – au nevoie de energia Rusiei, dar nu are încredere în Rusia. Un război ar putea forța Rusia să oprească exporturile către Europa, dând Germaniei și altora posibilitatea de a alege între haosul intern și securitatea pe termen lung oferită de Rusia. Rusia nu a făcut nicio mișcare fățișă, deoarece ideea unui atac este mai puternică decât un atac real.

Acest lucru ar explica de ce solicitările rusești fuseseră menite să fie respinse, ținând în loc o invazie astfel încât în acest timp frica de război să crească. Ar declanșa gesturi germane de solidaritate cu NATO, în căutarea urgentă a unei soluții care să oblige Rusia să se abțină. Ar explica răbdarea extraordinară a Moscovei cu răspunsul SUA și ar explica promisiunea că, în ciuda forțelor numeroase, nu va exista război. Dacă NATO se va destrăma, Rusia va fi în măsură să creeze o zonă militară neutră și o zonă economică din care este parte integrantă și furnizor principal de energie.

Singurul care să pareze toate acestea este ceva la care de obicei nu acordăm atenție în geopolitică: opinia publică. Respingerea totală a ofertei rusești ar fi trebuit să divizeze SUA și să creeze un sentiment general anti-american în Europa. Până acum, acest lucru nu s-a întâmplat, în ciuda faptului că Rusia este în general destul de bună la utilizarea diviziunilor sociale și politice pentru a modela comportamentul țărilor, în beneficiul său.

Acțiunile și ofertele Moscovei au fost menite să prezinte SUA drept nerezonabile. Cu toate acestea, nicio mișcare puternică împotriva războiului nu a apărut încă în Europa, iar diviziunea de la Washington rămâne în vigoare. Canalizarea Europei în direcția pe care o doresc rușii ar părea să necesite sprijin public. Acest lucru ar îngusta pentru spațiul de manevră pe care îl au guvernele, fiind tocmai ceea ce Rusia are nevoie să facă.

Aceasta este o explicație complexă pentru un set foarte complex de manevre. Dacă NATO se sparge, rușii consideră că vor prelua controlul asupra Ucrainei fără riscuri. Cel puțin din punctul de vedere al Germaniei, beneficiile NATO nu se compară cu beneficiile accesului la gaze naturale. Germania, una, nu poate valoriza NATO în detrimentul gazului. Rusia a adoptat o strategie de atac indirect, mai întâi slăbind NATO, poate mortal, apoi așteaptă ca Ucraina să-i cadă în poală. Aceasta este așteptarea sa, dar Rusia, precum alte națiuni, a greșit adesea. Rușii au fost absolut sinceri când au spus că nu intenționează să atace Ucraina. Au un pește mai mare de prăjit înainte de asta. >>

Distribuie Distribuie Comentarii