De citit!/George Friedman despre interesele Americii în Ucraina și ce valoare strategică are acest stat pentru Rusia
Aproape de fiecare dată când Rusia a fost invadată, ea a fost salvată de profunzimea sa strategică. Rusia nu poate fi cu adevărat învinsă fără a lua mai întâi Moscova și este un drum lung până la Moscova. De la Napoleon la Hitler, invadatorii din vest au trebuit să încerce să ajungă în capitală înainte de a veni iarna brutală – și înainte ca ploile de toamnă să transforme drumurile în noroi. Prin urmare, Rusia trebuie să țină punctul de plecare al unui atac cât mai departe posibil și să-și folosească armata pentru a întârzia avansul cât mai mult posibil, scrie George Friedman în Geopolitical Futures.
Aceasta este valoarea strategică a Ucrainei pentru Rusia. Dacă Ucraina rămâne intactă și dacă va deveni parte a NATO, Moscova s-ar afla la mai puțin de 480 de kilometri de posibili atacatori. Mulți susțin că NATO nu are intenția de a invada. Dar Friedman susține că nimic nu este mai puțin de încredere decât intențiile. Planificatorii de război trebuie să planifice capacitățile, care se schimbă mult mai lent decât intențiile. Considerații precum drepturile națiunilor suverane au trecut, din punct de vedere istoric, întotdeauna în spatele necesității de a garanta securitatea unei națiuni.
Securizarea mărilor a fost astfel fundamentul securității naționale a SUA din 1900
Unii au susținut că SUA nu au niciun interes în Ucraina sau, dacă au, atunci este un interes moral. Argumentul moral nu este suficient în realitățile dure ale geopoliticii. Cred că SUA au un interes național fundamental în război. Statele Unite sunt protejate de invazia terestră, așa că singurele amenințări care pot apărea provin din oceane. Securizarea mărilor a fost astfel fundamentul securității naționale a SUA din 1900.
Istoria susține acest lucru. A intrat în Primul Război Mondial după scufundarea Lusitaniei. Atacul nu a fost baza pentru intrarea în război, desigur, dar a indus în SUA ideea că conflictul va fi și un război naval și că un război naval ar putea amenința interesele fundamentale ale Americii. Dacă Germania ar fi câștigat, ar fi controlat Atlanticul, punând în pericol estul Statelor Unite.
Al Doilea Război Mondial a reînviat problema. Statele Unite au fost suficient de alarmate că au fost de acord cu legea Lend-Lease Act, prin care Washingtonul va împrumuta Regatului Unit bunurile atât de necesare în schimbul închirierii majorității bazelor britanice din apropierea Americii de Nord către Washington. Dar într-un act adițional secret de atunci, Londra a fost de acord că, dacă va fi forțată să se predea Germaniei (nu era o noțiune exagerată la acea vreme), marina britanică va naviga spre America de Nord. Cu alte cuvinte, America ar ajuta, dar ajutorul ei era condiționat de a preda marina britanică Statelor Unite în ultimă instanță.
Războiul Rece a avut și o componentă navală majoră, dar a fost trecută cu vederea. Toate conflictele terestre care au avut loc au necesitat infuzia de provizii forțelor locale. Aprovizionarea NATO, de exemplu, revenea Statelor Unite, iar Uniunea Sovietică avea un interes covârșitor să le oprească. În caz de război, submarinele sovietice ar fi trecut prin golul GIUK (Groenlanda, Islanda și Regatul Unit), iar bombardierele sovietice ar fi plecat din Peninsula Kola, lovind baze aeriene din Norvegia, în timp ce trăgeau prin GIUK către convoaiele care conțineau portavioane și capacități masive antiaeriene și antirachetă. Pentru SUA, Războiul Rece a fost la fel de mult un război naval ca și un război terestru.
Pentru Washington, expansiunea sovietică în Europa a fost aceeași cu expansiunea sovietică în Atlantic. Dacă Peninsula Europeană ar fi dominată vreodată de o singură putere care ar putea să-și consolideze resursele umane și materiale, ar putea construi o forță navală care ar putea amenința America de Nord.
Pentru SUA, împiedicarea dominației Peninsulei Europene de către orice putere oprește o amenințare înainte ca aceasta să se întâmple. Și acesta este miezul interesului său pentru Ucraina. Printre alte motive, Rusia a invadat pentru a limita amenințarea reprezentată de NATO. Chiar dacă Rusia subjugă Ucraina, mai există un alt aliat NATO în vestul ei. O victorie rapidă în Ucraina a ridicat, prin urmare, posibilitatea unei mișcări militare mai mult spre vest. Gestionarea războiului de către Rusia a făcut ca acest rezultat să fie mai puțin probabil, desigur, dar improbabil nu este la fel cu imposibil.
Asta pentru că pentru o țară precum Rusia există siguranță prin distanță. Este rezonabil să presupunem că Moscova va împinge cât de departe poate în mod rezonabil și sigur Vestul. Și aceasta este foarte mult o amenințare la adresa securității naționale a SUA. Oprirea Rusiei în Ucraina, cu trupele ucrainene care luptă și SUA furnizând arme în timp ce duc un război economic paralel, este un control eficient al ambiției ruse, conchide George Friedman în Geopolitical Futures.
