De citit analiza făcută de Cristian Negrea pe contul său de Facebook .

A șaptezeci și noua zi de război. În analiza precedentă (acum șase zile) vorbeam despre ofensiva ucrainenilor la est de Harkov, și subliniam faptul că din moment ce ucrainenii pornesc o astfel de ofensivă, și nu oricum, nu pe un punct de străpungere care să rupă frontul, ci în evantai, pe toate direcțiile, chiar dacă sunt divergente, înseamnă că au concentrat forțe importante și au mare încredere în capacitățile proprii și sunt siguri de slăbiciunea rușilor pe această zonă de ofensivă. Fiindcă forțele lor în ofensivă nu vor fi disponibile pentru a ajuta la nevoie trupele lor asediate și amenințate cu încercuirea în Donbass, am evidențiat în postările anterioare cei trei clești prin care încearcă rușii să înconjoare trupele ucrainene ce se apără eroic în Donbass. Dar, vorba lui Frederic cel Mare, dacă aperi totul, nu aperi nimic.

Această mișcare ofensivă la care asistăm are un grad mare de risc, dar se pare că ucrainenii și-au asumat acest risc (poate au informații mai bune) și până la ora actuală pare că pariul lor l-au câștigat. Ce vreau să spun, din punct de vedere tactic. Ofensiva lor la est de Harkov este o mișcare foarte inteligentă și ideală din punct de vedere strategic. În sensul că rupe flancul drept, punctul de sprijin, al ofensivei ruse din Donbass. În postările anterioare am evidențiat rolul Harkovului în faza a doua a ofensivei ruse în Ucraina, după retragerea de la nord, de la Kiev, Cernigov și Sumy. Rolul Harkovului era ca pivot, dacă era ocupat, sau punct de sprijin, dacă era amenințat, pentru întreaga ofensivă rusă din Donbass, iar fără el întreaga infrastructură a ofensivei rusești în Donbass se prăbușește în maxim două săptămâni. Și la asta suntem martori acum.

Pe de altă parte, rușii au reușit unele progrese în Donbass, au ocupat Popasna și pot dezvolta ofensiva spre Bakhmut și de acolo spre Kramatorsk, iar dacă ofensiva lor dinspre Izium ar putea ajunge la Sloviansk, ar amenința trupele ucrainene dinspre est cu încercuirea într-un buzunar larg, care ar prinde zeci de mii de luptători ucraineni. Ar fi visul generalilor ruși, dar asta nu se va întâmpla. Fiindcă ucrainenii au rupt defensiva rusă la est de Harkov și i-au împins pe ruși până la graniță, acum nu trebuie să facă altceva decât să manevreze spre sud și să taie liniile de comunicații ale rușilor și să izoleze Izium, apoi s-a terminat cu partea nordică a cleștelui destinat să prindă în capcană trupele ucrainene din Donbass. Dimpotrivă, ar fi prinse în încercuire fără speranță trupele ruse din zona Izium.

De aceea ziceam, totul a fost la limită, pe muchie de cuțit. Dacă ofensiva ucraineană la est de Harkov ar fi eșuat sau ar fi bătut pasul pe loc, trupele ucrainene angajate în această ofensivă ar fi lipsit de la apărarea din Donbass și rușii ar fi putut progresa suficient ca să amenințe cu încercuirea importante forțe ucrainene, dar asta nu s-a întâmplat. Ucrainenii au avut mare încredere că ai lor vor rezista în Donbass, deși au pierdut Popasna și rușii au putut avansa Bakhmut, dar e prea târziu. Ucrainenii au rupt apărarea rusă la est de Harkov și i-au aruncat peste graniță. Și au posibilitatea să zdrobească forțele ruse concentrate la Izium, prinzându-le între ciocan și nicovală, cu o lovitură de la nord (ciocanul) și rezistența de la sud (nicovala). Rușii știu asta, de aceea presează cu disperare la sud să prindă în încercuire trupele ucrainene din Donbass, înainte ca ei să fie prinși la Izium. Dar nu au cum, nu este timp, nu au cum să treacă așa ușor de Sloviansk și Kramatorsk, aglomerații urbane cam cât un Mariupol.

Se pare că rușii au înțeles asta, cam târziu, așa că au schimbat tactica, încercând să forțeze cleștele mai mic (despre cei trei clești am vorbit în postările anterioare). Au înțeles că nu au cum să încercuiască Sloviansk și Kramatorsk, așa că au diminuat obiectivul, încercând să încercuiască Severodonetsk și Lysychansk, o jumătate de mariupol. De ocupat nu au cum să o facă în timp scurt. Se observă că în ultimele ore trupele ruse ce au ocupat Popasna nu se dirijează spre est, ci mai degrabă spre nord, pentru învăluirea celor două.

Încă situația este la limită, critică, dar ucrainenii au inițiativa. Se observă cum decurge ofensiva lor de la Harkov, foarte importantă fiind partea de la est de oraș, care ar putea lovi puternic dispozitivul rusesc, dacă au resurse pentru continuarea operațiunii ofensive. Dacă ar continua spre est cu două grupări, una principală, cu pornire de la Chuhuiv, iar alta secundară, paralelă cu prima, de la Zamulivka, servind ca și flancgardă împotriva încercărilor dinspre Rusia de a veni în ajutorul celor de la Izium, ucrainenii ar putea pune mari probleme rușilor și ar putea slăbi presiunea din Donbass.

Cu o condiție. Respectiv, ucrainenii să nu se lase duși de val și să atace și să cucerească (nu le-ar fi prea greu) orașe din Rusia, deși prin această acțiune ar putea tăia căile de aprovizionare ale armatei ruse spre Ucraina.

În această ofensivă de la Harkov care i-a împins pe ruși dincolo de graniță, în avântul lor, ucrainenii ar putea fără prea mare efort să cucerească Belgorod, din Rusia. Desigur, ucrainenii au atacat și bombardat ținte din Rusia, cu artilerie, aviație și elicoptere, dar o invazie terestră i-ar da pretextul lui Putin pentru a declara mobilizare generală pe ideea că teritoriul național al Rusiei este atacat. Și nimeni nu își dorește asta. De aceea eu sper că războiul va fi menținut între granițele ucrainene.

Dar poate ucrainenii văd altfel lucrurile, la fel ca și israelienii în războiul de Yom Kippur din 1973. Atunci, Israelul, confruntat cu o invazie pe două fronturi, dinspre Egipt și Siria, rezistă cât poate, apoi trece la contraofensivă în Egipt, trece canalul Suez la sud de locul prin care egiptenii au invadat Sinaiul, ocupând prin forță militară o bucățică din Egipt, pe care o va negocia la tratativele de pace. Dar aici nu este cazul, avem de-a face cu un președinte rus care și-a pierdut controlul și busola, iar o astfel de escaladare este ceea ce abia așteaptă. Deci, ucrainenii nu vor trebui să treacă cu infanteria granițele Rusiei, măcar pentru a avea o șansă să nu escaladăm prea mult.

Oricum, la ora actuală, ucrainenii sunt pe val, dacă rușii nu intervin cumva neconvențional sau nu alocă cel puțin 100000 de militari suplimentari, au pierdut războiul. Problema e că Putin încă nu știe asta, iar generalii săi lingușitori nu îndrăznesc să îi spună.