Proiectul Kremlinului de a instala o bază navală în Abhazia, regiune separatistă pro-rusă din Georgia, intervine după pierderi militare grele suferite de Marina Rusă în Marea Neagră, dar scoate de asemenea în evidenţă reafirmarea ambiţiilor Rusiei în această regiune, comentează AFP, potrivit Agerpres .

Aslan Bjania, liderul pro-rus al Abhaziei, a afirmat joia trecută că Marina Rusă va dispune de un punct de ancorare permanent la Oceamcire, la Marea Neagră. Kremlinul nu a comentat deocamdată asupra acestei informaţii difuzate intens în presa rusă.

AFP oferă o privire de ansamblu asupra mizelor strategice şi geopolitice ale acestui anunţ surprinzător.

1. O bază în stadiu embrionar

Baza de la Oceamcire, în sudul Abhaziei, nu poate servi drept veritabilă bază operaţională, scrie AFP. Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), un centru de reflecție din Statele Unite, imagini prin satelit arată infrastructuri portuare „limitate” şi „o coastă înconjurătoare formată din plaje de nisip”, nepotrivite pentru construcţii.

Prin urmare, locul este „neadecvat pentru a deveni o bază primară a Flotei Ruse la Marea Neagră”. În schimb, Moscova ar putea să-l dezvolte pentru „a utiliza portul Oceamcire drept o bază auxiliară în viitor”, precizează ISW.

Tomas Baranec, specialist în Caucaz pentru centrul de reflecție slovac Strategic Analysis, confirmă că portul Oceamcire nu poate primi nave mari. „Ar trebui adâncit, ceea ce ar lua timp”, afirmă el.

2. Marina rusă, slăbită

Ucraina şi-a înmulţit atacurile împotriva bazelor flotei ruse care staționează în Crimeea, peninsula anexată ilegal de Moscova în 2014. Kievul a revendicat distrugerea de sisteme antiaeriene, a unui şantier naval şi a două nave de război. La sfârşitul lunii septembrie, Ucraina a lovit de asemenea puternic cartierul general din Sevastopol al Flotei Ruse din Marea Neagră.

Aceste noi lovituri amintesc de umilitoarea distrugere a crucişătorului Moskva, nava-amiral rusă pe care ucrainenii au scufundat-o în aprilie 2022 în Marea Neagră.

„Ruşii sunt foarte îngrijoraţi de aceste atacuri, în timp ce încep să-şi retragă navele din Marea Neagră spre Marea Azov. Este exact ceea ce vor ucrainenii”, remarca acum câteva zile Phillips O'Brien, profesor de studii strategice la Universitatea St. Andrews din Scoţia.

„Multe nave ruseşti au încasat lovituri, fie în largul mării, fie la ţărm. De aici nevoia de a le îndepărta cât mai repede posibil de Ucraina”, constată la rândul său Pascal Ausseur, director general al Fundaţiei Mediteraneene de Studii Strategice.

3. Marea Neagră, supraexpusă

De la declanşarea invaziei ruse, la 24 februarie 2022, niciunul dintre cei doi beligeranţi nu a putut utiliza în mod real Marea Neagră, în principal din cauze geografice. „Marea Neagră este o mare mică”, subliniază fostul amiral Ausseur, subliniind întărirea sistemelor de supraveghere drept mijloace de atac dinspre uscat.

„Astăzi, în Marea Neagră nu mai există nicio navă de război ucraineană sau rusă. Pentru că ea este detectată, urmărită şi luată în vizor dacă se doreşte. Acesta este primul război în care lucrurile au ajuns în acest punct”, remarcă el.

De asemenea, aspectul strategic al zonei depăşeşte domeniul militar: pe aici Ucraina şi-a exportat vreme de aproape un an cerealele, în virtutea unui acord cu Moscova mediat de Turcia şi ONU.

Rusia s-a retras la 17 iulie din acest acord, denunţând piedici în faţa propriilor exporturi. De atunci, Kievul încearcă să deschidă un nou coridor, în pofida ameninţărilor ruse.

4. Capcană geopolitică

Un război scurt, dar sângeros a avut loc în august 2008 între Moscova şi Tbilisi, pe fondul tensiunilor legate de aspiraţiile pro-occidentale ale Georgiei. Guvernul georgian actual a calificat proiectul de bază rusă la Oceamcire drept „încălcare flagrantă” a suveranităţii Georgiei, însă a adoptat o poziţie mai suplă faţă de Rusia în ultimul timp.

Cu această bază, Rusia ar putea lansa atacuri împotriva Ucrainei dinspre un teritoriu în mare parte georgian. Dimpotrivă, „dacă Ucraina va îndrăzni să atace teritoriul georgian, aceasta va duce în mod inevitabil la tensiuni cu Tbilisi”, precizează Toma Baranec.

În afară de aceasta, Moscova, care desfăşoară deja soldaţi în Abhazia, „ar putea face presiune asupra Tbilisi, dacă Georgia îşi va manifesta din nou ambiţia de a adera la NATO”, subliniază Alex Petric, de la societatea britanică de informaţii Janes.

Georgia, o mică republică din Caucaz, a pierdut deja jumătate din accesul său la mare şi riscă o blocadă a ultimelor sale două porturi.

„Aceasta îi oferă Rusiei o pârghie pentru a menţine Georgia în neutralitate şi un mijloc de a-şi recâştiga un pic din influenţa pierdută în sudul Caucazului”, conchide Petric.