Dacă specialiștii în tenis – cei din afara României! – vorbesc la superlativ despre Novak Djokovici, la unison, în schimb, lucrurile stau cu totul altfel, când aducem în discuție părerile exprimate de oamenii de rând.

În mod cert, numărul celor care îl apreciază pe Nole e mai mare decât cel al contestatarilor săi. Dar, indiscutabil, această a doua categorie există. Nici nu mai contează argumentele invocate împotriva sârbului, când citim declarația oferită de Ben Rothenberg, printre cei mai respectați ziariști din lume, cu o rubrică în prestigioasa „The New York Times“.„El (n.r. – Djokovici) face furori cu argumentele statistice care îl confirmă ca fiind cel mai bun al tuturor timpurilor. În acest punct al dezbaterii, orice argument invocat împotriva lui Djokovici e, mai degrabă, unul subiectiv, adus în discuție pe fond emoțional“, a spus Rothenberg, în dialog cu CNN.

Și, totuși, de ce există acest curent negativ împotriva lui Nole? Explicațiile acestui fenomen le găsim în presa internațională, în două articole publicate, în ultimele zile, după triumful lui Djokovici, la Roland Garros.

„Incapabil să joace rolul băiatului de treabă“

Subiectul a fost abordat de jurnalistul Binoy Kampmark pentru site-ul intpolicydigest.org , la rubrica de „Cultură“. În rândurile de mai jos, „Adevărul“ vă oferă fragmente din acest text:

*Aprecierile la adresa lui Djokovici s-au rezumat foarte rar la aspectul tehnic din jocul său. A fost mereu acel ceva, în ceea ce îl privește, care a iritat, a indignat, necesitând minimalizarea meritelor sale. Novak e incapabil de-a juca rolul pe care l-am putea descrie ca fiind al „băiatului de treabă“.

*Prin comparație, Federer și Nadal au fost mereu „elevii cuminți“ din „clasa tenisului“. Pentru că n-au exprimat niciodată vreo părere de interes major sau cu consecințe importante, în afara terenului. Comportamentul lor a fost mereu insipid și, cu siguranță, nu vor fi ținuți minte pentru altceva în afara tenisului pe care l-au jucat. „Bravo lor!“, vor spune mulți. Pentru ei (n.r. – Federer și Nadal), totul s-a rezumat la jocul de tenis și la contractele de publicitate. Într-un fel, sunt sportivii perfecți din perspectiva politicienilor și spectatorilor. Au făcut mereu ce a trebuit să facă. Fiecare are un rol, un brand construit meticulos.

*Nu și Djokovici! Fie că vorbim despre vaccinare (a refuzat să-și ia dozele), despre părerile sale politice legate de Kosovo (cum îndrăznește să le aibă?!) sau preocuparea sa pentru modul în care sunt tratați jucătorii de tenis (cum își permite să vorbească în numele lor?!), Novak a fost mereu prezent, disponibil, atingând chiar absurdul, uneori. Dar a acceptat să-și pună pielea la bătaie.

*Probabil, acum Novak, Nole, „The Joker“ sau, pur și simplu, Djokovici ar trebui să fie apreciat doar pentru performanța sa sportivă, atinsă după French Open, pentru jucătorul care e. Dar e foarte puțin probabil să fie așa. Pur și simplu, e un om mult prea interesant ca să fie apreciat strict pentru ce face pe teren.

Defectul lui Nole: e prea bun!

Un alt material de analiză, de această dată, de pe site-ul american, tennishead.net , a luat la puricat același fenomen, încercând să explice de unde vin contestatarii lui Djokovici. Iată câteva dintre concluziile articolului:

*Finalmente, motivul principal pentru care Djokovici e contestat și acum, când se vorbește despre titlul de G.O.A.T (n.r. – cel mai bun jucător al tuturor timpurilor) e, paradoxal, legat de faptul că sârbul e prea bun! Atât de bun, încât unii uită dificultățile peste care a trebuit să treacă până să ajungă unde se află astăzi. Să amintim câteva dintre ele: a crescut într-un oraș, Belgrad, sfâșiat de război și unele probleme medicale i-au amenințat cariera în tinerețe.

*Pe măsura trecerii anilor însă, Djokovici a devenit atât de bun pe teren, încât lucrurile astea au fost uitate mult prea ușor. Iar acum succesul pare că vine de la sine pentru el. Unii au impresia că n-a trebuit să se chinuiască, precum Nadal de pildă, din cauza accidentărilor. Sau că n-a avut niște defecte în jocul său la început, precum Federer, pe care a trebuit să le corecteze pe parcurs.

*Chiar și cu această percepție despre Djokovici, realitatea e că e cel mai bun jucător pe care circuitul masculin l-a avut vreodată. Dacă a existat vreun dubiu, în acest sens, e timpul să închidem acest subiect. Și, chiar dacă nu e obligatoriu să-l iubiți pe Djokovici, el și-a câștigat locul în istoria tenisului, cu vârf și îndesat. Și merită apreicerile noastre, ale tuturor.