Numeroși români au încercat să explice prin propriile lor experiențe de viață de ce au întrerupt, cu timpul, legăturile pe care le aveau cu părinții lor, nevoiți acum să își trăiască bătrânețea în singurătate, departe de cei pe care i-au crescut.

În satele din România sunt tot mai puține familii de tineri. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Numeroase sate din România au o populație majoritară de vârstnici, iar o parte dintre aceștia își duc viața în singurătate. Sunt vizitați rar de rudele care au copilărit în aceleași locuri, stabilite între timp în localități mai dezvoltate economic ori plecate în Occident.

Pentru unii vârstnici, sărbătorile trăite în singurătate, departe de cei dragi, reprezintă o perioadă dificilă. Pe rețelele de socializare, numeroși oameni au oferit propriile explicații la întrebarea „de ce sunt atât de mulți bătrâni abandonați de copii”, pusă de un român.

Satele - locul de refugiu al multor vârstnici singuri

„Fenomenul se întâmplă în mod special la satele românești, dar sunt destui bătrâni abandonați și pe la oraș și nu vrea nimeni să-i mai vadă. Se știe, de asemenea, că tinerii din ziua de azi nu reușesc să-și găsească un loc de muncă și nici să-și cumpere o locuință și, prin urmare, stau cu părinții până târziu și foarte târziu. Totuși, de ce atunci când pleacă la muncă, în țară sau în străinătate, fug ca împușcați și nici nu se mai întorc niciodată la cei cu care au stat atâția ani?”, se întreabă utilizatorul Reddit .

Vârstnicii trebuie să înțeleagă că și copiii lor, deveniți adulți, apoi poate căsătoriți și cu copii au viața lor proprie, care are prioritate în fața lor, este de părere un român.

„Eu stau la câteva sute de kilometri de părinții mei, dar când o sa aibă nevoie de ajutor mai mult, nu o să îmi mut eu întreaga viață lângă ei, ci ei trebuie să facă unele concesii pentru ajutorul pe care îl vor primi. Am discutat cu ei, le-am spus că se pot muta lângă mine, plătesc eu chiria sau le pot găsi un azil bun, plătesc și diferența pe lângă pensia lor, le pot angaja pe cineva să aibă grijă de ei, dar prioritatea mea vor fi soția și copiii. Nu o să mă mut lângă ei ca să am grijă zilnic de ei”, spune un român.

Un altul este și mai dur într-un comentariu.

„Vreau să vă amintesc că și oamenii răi, proști, violenți, parșivi, abuzatori etc. ajung la vârste înaintate. Nu toți bătrânii sunt îngerași blajini, trimiși de Dumnezeu pentru a face zile dulci copiilor și nepoților lor și pentru a sfinți pământul pe care calcă”, spune acesta.

Părinții ar trebui să se gândească la bătrânețe din timp și să nu își dorească să devină poveri pentru copiii lor, este de părere un alt internaut, în timp ce un alt român se plânge că vârstnicii din România, chiar și cu pensii de peste 5.000 de lei, nu vor să meargă la azil. Un alt comentator crede că românii nu își prețuiesc părinții pentru că ar fi fost abuzați de aceștia.

„Mulți și-au abuzat copiii toată viața lor, chiar și la vârsta adultă, dar vor ca aceștia să le fie îngrijitori la bătrânețe, că pentru asta i-au făcut. Le interzic copiilor să își facă propria familie și îi obligă să stea cu ei, ca să aibă ei pe cineva, să nu fie ei singuri. Și atunci normal că fugi unde vezi cu ochii și nu te mai întorci niciodată, că nici o ființă umană nu vrea să fie partener de viață pentru propriul părinte. Sau tații care și-au abandonat fiicele ca să alerge după femei toată viața și abia la bătrânețe își caută fiicele pentru că nu mai au succes la femei și nu mai are cine să le facă ciorbă. Și mai sunt și alcoolici pe deasupra”, se plânge acesta.

Vârstnicii greu de schimbat în relația cu tinerii

Alți români se arată, în comentarii, nemulțumiți că nu au primit moștenirea pe care au așteptat-o astfel că nu se simt obligați nici că își viziteze părinții.

„Părinții mei i-au făcut fratelui meu acte pentru că este băiat. Nici măcar nu m-au anunțat nici unul, am aflat de la un verișor. Deocamdată ei sunt în putere, dar indiferent ce o să se întâmple, eu nu vreau să am de-a face vreodată cu nici unul dintre ei”, scrie o tânără.

Un alt tânăr spune că bunica lui are 86 de ani și este o persoană dificilă pe care părinții lui nu au putut-o convinge să se mute mai aproape de ei, vânzându-și moșia de la țară pentru a locui într-o garsonieră, la oraș.

„Bunica vrea ca mama să se mute cu ea, la ea acasă. Evident că nu e posibil. Mama are un loc de muncă la noi în oraș, nu se pune problema să se mute la bunica. Practic, aceasta vrea ca mama să renunțe la viața ei și să devină dădaca bunicii. Totuși, mama face tot ce poate pentru ea. Este bunica mea un bătrân abandonat?”, se întreabă tânărul.

Bătrânii nu vor să își părăsească gospodăriile în care locuiesc singuri, temându-se că le va fura cineva averea, este de părere un alt internaut.

„Ne mirăm de ce generațiile de azi sunt materialiste, dar cele dinainte îmi par mult mai materialiste”, crede acesta.

Își acuză părinții că le-au provocat traume

Alți români se plâng că nu pot uita traumele suferite în copilărie și de aceea își vizitează părinții tot mai rar. Un alt internaut spune că din grupul de prieteni pe care i-a avut în copilărie, doar el mai are legături decente cu ambii părinți.

„Primul nu mai păstrează deloc legătura cu părinții săi, din cauza traumelor din copilărie: certuri, bătăi, pedepse. Al doilea mai ține legătura doar cu mama lui, dar este plecat din țară și o vede o dată pe an. Al treilea este obligat să o întrețină pe maică-sa, care nu are niciun venit, pentru că nu a lucrat nimic toată viață. Omul își blestemă zilele. Tatăl lui și-a luat tălpășița, a plecat demult din țară. Al patrulea o mai are doar pe mama lui, de care s-a îndepărtat aproape complet, când ea s-a recăsătorit. Dintre noi, doar eu am ajuns la maturitate să am o relație bună cu părinții. Deci unul din cinci. Așa se explică poate de ce sunt atât de mulți bătrâni pe care nu îi mai înghite nimeni”, povestește bărbatul.

Românii fac copii ca pe o formă de investiție la bătrânețe, crede un alt tânăr. „Li se spune apoi: m-am sacrificat toată viața să te cresc”, spune acesta.

Mulți vârstnici care sunt în relații bune cu copiii lor nu mai sunt capabili să se adapteze copilului devenit adult din cauza diferenței culturale imense dintre generații, este de părere un alt român.

„99 la sută din copiii ce sunt crescuți bine vor dori să își ajute cumva părinții și se vor interesa de ei. Foarte puțini oameni își abandonează părinții în mod voit, fără motiv anume. În spatele unui bătrân abandonat deseori se poate ascunde un copil abuzat”, crede un alt tânăr.

Un bărbat este de părere că bunicii și părinții românilor au lăsat moștenire o țară în care oamenii nu își mai permit să aibă grijă de întreaga lor familie.

„Generațiile trecute și chiar și cei ce au 50-60 de ani acum nu s-au pregătit de bătrânețe absolut deloc. Au cheltuit toți banii în barbarie, fără să economisească absolut nimic sau nu i-au făcut deloc, preferând să se limiteze la cât îi permite ograda. E normal ca urmașii să își zică către sine: e... acum mănâncă ograda. Mulți nu au resurse financiare, fiindcă au muncit la negru sau au fost șomeri mulți ani”, crede acesta.

Un alt internaut crede că mulți români au decis să plece definitiv în Occident, unde au o viață nouă și noi responsabilități, astfel că nu mai conștientizează cât de gravă este situația în care se află părinții lor aproape uitați.

„Bunică-mea este înconjurată de oameni care vor să îi fie alături. Copii, nepoți, frați, surori, vecini. Dar ea îi respinge pe toți. Nu sună niciodată pe nimeni. Nu iese din casă, când e chemată. Și când vorbesc cu ea la telefon, se vaită că este singură și că nu o ajută nimeni”, spune acesta.