Pe 19 ianuarie, o dronă ucraineană lovea un depozit de petrol din orașul Klinți, în regiunea vestică Briansk, incendiind patru rezervoare de benzină și aprinzând aproximativ 1,6 milioane de galoane de petrol. În aceeași săptămână, un nou atac cu drone a stârnit un incendiu la o rafinărie Rosneft din orașul Tuapse (regiunea Krasnodar), situat la aproape 1.000 de km de Ucraina.

În martie, în doar două zile au fost atacate patru rafinării rusești. Începutul lunii aprilie a venit cu un atac cu drone asupra celei de-a treia rafinării ca mărime din Rusia, situată adânc în regiunea Tatarstan, la aproape 1300 km de Ucraina. S-a încheiat cu atacuri asupra instalațiilor de petrol din orașele centrale Smolensk și Riazan.

În total, Ucraina a lansat cel puțin 20 de atacuri asupra rafinăriilor rusești din octombrie încoace, se arată într-o analiză Foreign Affairs. Responsabilii ucraineni din domeniul securității au dat de înțeles că acestea au drept obiectiv să oprească aprovizionarea cu combustibil a armatei rusă și să reducă veniturile din exporturi pe care Kremlinul le folosește pentru a-și finanța efortul de război. Până la sfârșitul lunii martie, Ucraina a distrus aproximativ 14% din capacitatea Rusiei de rafinare a petrolului, silind guvernul rus să impună o interdicție de șase luni a exporturilor de benzină, în condițiile în care care Rusia este unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume.

Administrația Biden a criticat însă atacurile. În februarie, vicepreședintele Kamala Harris l-a îndemnat pe președintele ucrainean Volodimir Zelensky să se abțină de la a viza rafinăriile rusești de petrol, pe fondul îngrijorării privind o posibilă creștere a prețului petrolului la nivel mondial. Făcând ecou acestui sentiment, secretarul Apărării Lloyd Austin avertiza Comisia pentru Servicii Armate a Senatului, la mijlocul lunii aprilie precum că „atacurile ar putea avea un efect în cascadă în ceea ce privește situația energetică globală”. „Ucraina ar fi mai bine deservită să urmărească ținte tactice și operaționale ce pot influența direct câmpul actual de luptă”, spunea el.

Or, Washingtonul se înșală să evalueze astfel lucrurile, întrucât, de fapt, aceste atacuri au un impact diferit: reduc capacitatea Rusiei de a rafina petrolul, fără a afecta volumul pe care îl poate extrage sau exporta. Astfel, Rusia va fi silită să exporte mai mult din țițeiul său, nu mai puțin, determinând nu atât creșterea, cât scăderea prețurilor la nivel global. De altfel, firmele rusești au început deja să vândă o cantitate mai mare de petrol nerafinat peste hotare. Prin urmare, atâta timp cât atacurile ucrainene sunt limitate la rafinăriile rusești, este puțin probabil să fie afectați consumatorii occidentali.

În schimb, Rusia poate fi serios afectată – acolo, prețul produselor petroliere rafinate, precum benzina și motorina, este în creștere. Prin aceste atacuri, sunt atinse, de fapt, tocmai obiectivele pe care și le-au propus partenerii occidentali ai Ucrainei impunând sancțiuni și plafonarea preșului petrolului rusesc, dar care au eșuat în bună parte: degradarea capacității financiare și logistice a Rusiei de a purta războiul, limitând concomitent potențiale daunele importante aduse economiei globale. Kievul trebuie să obțină câștiguri acolo unde poate – din acest punct de vedere, o campanie de distrugere a capacității Rusiei de rafinare a petrolului îi aduce beneficii cu riscuri reduse.

Atacuri țintite

Până acum, Ucraina și-a concentrat atacurile asupra rafinăriilor de petrol, și nu asupra câmpurilor petroliere sau a infrastructurii de export de țiței a Rusiei. Distincția este importantă. Petrolul extras este transportat prin conducte și alte infrastructuri la rafinării, unde este transformat în produse precum benzină, motorină, combustibil de aviație și materii prime chimice și distribuite utilizatorilor finali. În 2023, Rusia a extras aproximativ 10,1 milioane de barili de petrol pe zi. Dintre aceștia, aproximativ 50% au fost exportați către rafinăriile de peste hotare, restul fiind rafinați în țară. Jumătate din produsele rezultate au fost consumate pe plan intern, cu o proporție substanțială deturnată pentru a alimenta mașina de război rusă. Rusia exportă și produse petroliere rafinate– 10% din exporturile maritime ale lumii în 2023 au provenit din Rusia; totuși majoritatea țărilor occidentale nu mai importă combustibil rusesc rafinat, astfel că principalele destinații pentru aceste produse sunt acum Turcia, China și Brazilia. Rusia a vândut combustibil și Coreei de Nord în schimbul muniției, încălcând sancțiunile ONU.

Atacurile ucrainene au dat o lovitură puternică capacității de rafinare a Rusiei, provocând pierderi de până la 900.000 de barili pe zi. Reparațiile vor fi lente și costisitoare, în primul rând pentru că componentele avariate de distilare a petrolului sunt echipamente uriașe și complexe ce au avut nevoie de ani de zile pentru a fi construite, și în al doilea rând pentru că sancțiunile occidentale blochează accesul firmelor ruse la piese.

Apoi, Rusia are o capacitate limitată de stocare a petrolului, astfel că atunci când o rafinărie este distrusă sau deteriorată, țițeiul extras nu poate fi stocat pentru utilizare ulterioară. În această situație, producătorii ruși au două opțiuni: să sporească exporturile de țiței sau să închidă puțuri și să diminueze producția. Prima variantă ar fi cea mai puțin dureroasă.

Totuși, Rusia își poate vinde petrolul numai către anumite țări, între care China, India și Turcia, acelea cu instalații potrivite pentru a utiliza grade de vâscozitate ale petrolului produse în Rusia. Prin urmare, aceste țări au pârghii pentru a cumpăra la prețuri mai mici decât cele de piață. Odată ce petrolul este rafinat, totuși, produsele finale pot fi vândute la nivel internațional, ceea ce înseamnă că Rusia trebuie să plătească prețul pieței pentru a-și satisface nevoile civile și militare de combustibil.

Atacurile asupra rafinăriilor de petrol rusești nu vor avea un impact negativ asupra piețelor globale de energie, cum se tem oficialii americani decât dacă eventual Rusia ar decide să închidă puțurile în loc să mărească exporturile. Într-un astfel de scenariu, Rusia s-ar confrunta cu o creștere și mai accentuată a costului produselor rafinate, în timp ce ar avea venituri mai mici din export cu care să amortizeze efectele. Prin urmare, deloc surprinzător, prim-viceministrul Rusiei al Energiei, Pavel Sorokin, dădea de înțeles în martie că Moscova alege prima opțiune și va deturna mai mult țiței pentru export.

Datele din ultimele luni confirmă că, așa cum era de așteptat, Rusia exportă mai mult țiței, în timp ce exporturile sale de combustibili rafinați au atins minime aproape istorice. Moscova a exportat puțin peste 712.000 de tone de motorină și alte produse petroliere în ultima săptămână din aprilie, o scădere de la peste 844.000 de tone în aceeași săptămână din 2023. În schimb, exporturile lunare de țiței au crescut cu nouă procente din februarie până în martie, atingând cel mai înalt nivel din ultimele nouă luni și al treilea de când sancțiunile occidentale asupra țițeiului rusesc au intrat în vigoare în decembrie 2022. În același timp, atacurile ucrainene nu au avut niciun efect perceptibil asupra prețurilor internaționale ale țițeiului, care au rămas stabile până la sfârșitul lunii martie, când Rusia și-a redus producția conform unui acord preexistent cu OPEC.

În concluzie, piețele occidentale par să nu aibă de suferit, însă în mod cert Rusia se resimte. De când au început atacurile ucrainene, producția de motorină a scăzut cu 16 % și cea de benzină cu nouă la sută. Prețul mediu săptămânal cu ridicata al benzinei și motorinei în vestul Rusiei a crescut cu 23%, respectiv 47%, între sfârșitul anului 2023 și mijlocul lunii martie. În aprilie, prețul benzinei a atins un maxim de șase luni, în creștere cu peste 20% față de începutul anului. Rusia a importat 3.000 de tone de combustibil din Belarus în prima jumătate a lunii martie — în creștere de la zero în ianuarie — iar Kremlinul a fost nevoit să ceară Kazahstanului să pregătească 100.000 de tone de benzină pentru aprovizionare în caz de deficit.

O strategie eficientă

Campania Ucrainei funcționează, provocând pagube piețelor energetice din Rusia și puând exact genul de presiune asupra Moscovei pentru care a fost conceput regimul de sancțiuni condus de SUA, dar care a avut un succes limitat în practică.

În primele luni ale războiului, administrația Biden a adunat o coaliție de țări pentru a impune sancțiuni economice Rusiei, inclusiv un plafon de preț pentru exporturile rusești de țiței, gândit astfel încât să mențină fluxul petrolului, evitând o recesiune globală, dar să reducă concomitent veniturile din export ale Rusiei. În practică, aplicarea și monitorizarea inconsecventă au subminat eficacitatea plafonării: veniturile federale ale Rusiei au atins un record de 320 de miliarde de dolari în 2023. O evaluare recentă a Centrului de Cercetare pentru Energie și Aer Curat, un think tank finlandez, a stabilit că o rată mai mică ar fi putut reduce veniturile din exporturile de petrol ale Rusiei cu 25% între decembrie 2022 și martie 2024, fără a forța companiile ruse să închidă robinetele. Pe de altă parte, industria de transport maritim din UE și G-7 este încă profund legată de exporturile Rusiei. În luna martie a acestui an, 46% din transporturile de petrol rusești au fost transportate pe nave deținute sau asigurate în țările G-7 și UE, iar unele cisterne occidentale au continuat să transporte petrol cu prețuri peste plafon.

Atacurile ucrainene asupra rafinăriilor de petrol din Rusia fac acum ceea ce nu a reușit să facă regimul de sancțiuni. Fără a compromite aprovizionarea globală cu energie sau a crește prețurile, scad veniturile Rusiei și reduc capacitatea Rusiei de a transforma țițeiul în tipurile de combustibil de care au nevoie tancurile și avioanele. Atâta timp cât forțele ucrainene evită să lovească conductele de țiței sau marile terminale de export de țiței, ele pot menține acest echilibru.

Apoi, strategia ucraineană actuală are riscuri limitate. Dronele ucrainene au lovit, în general, țintele pe timp de noapte, provocând puține victime civile, dacă acestea există. Atâta timp cât Ucraina continuă să cântărească potențialele daune aduse necombatanților de fiecare dată când aprobă o lovitură, ar trebui să rămână pe partea dreaptă a dreptului internațional. A viza o industrie care contribuie direct la puterea militară a Rusiei este o acțiune rezonabilă pe timp de războiul– una pe care beligerante anterioare, cum ar fi Statele Unite, au folosit-o, inclusiv în operațiunile sale recente împotriva Statului Islamic.

Totodată, pare improbabil ca atacurile ucrainene asupra rafinăriilor de petrol rusești să extindă conflictul. Cel mult, Rusia se va lupta să escaladeze corespunzător, având în vedere campania sa de lungă durată și mult mai largă de distrugere a infrastructurii energetice a Ucrainei: forțele sale au distrus rafinăria de petrol Kremenciuk la câteva săptămâni de la invazia din 2022. Ministrul ucrainean al energiei a spus că bombardamentele rusești de la începutul acestui an au lovit până la 80% din centralele termice convenționale din Ucraina. În loc să amenințe cu escaladare ca răspuns la atacurile Ucrainei, Kremlinul a avut tendința de a minimiza efectele acestora.

Pentru a menține riscurile la un nivel scăzut, Statele Unite nu ar trebui să încerce să descurajeze Kievul de la acest curs de acțiune. În ciuda aprobării recente de către Congresul SUA a ajutorului militar de 61 de miliarde de dolari, Ucraina se află în cel mai fragil moment din ultimii doi ani. Loviturile asupra rafinăriilor rusești singure nu vor forța Moscova să capituleze, dar fac războiul mai dificil și mai costisitor pentru Rusia.